6,344 matches
-
degrabă aș vrea să te fac să zâmbești, draga mea, să aduc o notă veselă în scrisoarea asta care seamănă a trage die și pe care vreau s-o transform într-o dramă de actualitate, nu lipsită de latura ei comică. Lungă convorbire cu Camil; o declarație semnată Membru al Ac[ademiei] RPR, asta e tot ce a putut face ca să-mi fie de folos și să-i impresioneze pe asesorii populari. [...] Te rog, ajută-mă cu atitudinea ta, cu înțelegerea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o nuntă de vis. E foarte kiki și opulentă. Doar că... nu e nunta în care mi te-am imaginat. Dar se vede treaba că m-am înșelat, adaugă repede când îmi vede expresia. Evident. Îi privesc chipul uscățiv și comic și văd că nu bănuiește absolut nimic. O, Doamne. Trebuie neapărat să-i spun. Nu pot să nu-i spun, măcar lui. — Danny, trebuie să-ți spun ceva, zic cât pot de încet. — Ce? — În legătură cu nunta asta... — Bună, copii! Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și 46)"/>. Moses Schwarzfeld <endnote id="(80)"/> și În mai mică măsură Simeon Florea Marian <endnote id=" (2)"/> au cercetat - În a doua jumătate a secolului al XIX-lea - modul În care este reprezentat evreul În producțiile folclorice din registrul comic : În anecdote populare și, respectiv, În satire. Din păcate, În chestionarele folclorice și mitologice realizate la sfârșitul secolului al XIX-lea de B.P. Hasdeu <endnote id="(32)"/> și de Nicolae Densușianu <endnote id="(56)"/> au fost inserate foarte puține Întrebări
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 89)"/>. Proverbial pentru lungimea bărbii sale a devenit, În toată Europa, legendarul „Evreu rătăcitor”. În folclorul finlandez el este numit „Pantofarul din Ierusalim”, iar zicala „O barbă lungă ca aceea a Pantofarului din Ierusalim” este dublată de o explicație comică : „El a vrut să Înghită un cal și acestuia i-a rămas afară numai coada” <endnote id="(120, p. 137)"/>. Dar toate acestea nu ar fi decât o primă fixare a „distanței culturale”. Foarte adesea, barba și părul evreului Îi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acest clișeu. Pe 2 februarie 1938 (În timpul guvernării Goga-Cuza), În cadrul unei adunări proguvernamentale a Asociației Romilor din Craiova s-a declarat de la tribună : „Trebuie să luptăm ca să curățăm cojocul românesc de păduchele jidănesc” <endnote id="(686, p. 243)"/>. „Nimic mai comic - scria H. Stahl În 1910 - decât reciprocul dispreț al evreului pentru țigan și al țiganului pentru celălalt” <endnote id="(843, p. 112)"/>. Chemarea la luptă de mai sus este destul de paradoxală pentru niște reprezentanți ai romilor, o minoritate etnică percepută
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1824-1825. „O delimitare riguroasă Între comercianți și meseriași este foarte dificilă - observă corect Stela Mărieș -, pentru că unul și același [evreu] sudit putea să producă marfa pe care o vindea ulterior În prăvălie” <endnote id=" (777, p. 67)"/>. Într-o scenetă comică, Vasile Alecsandri scrie că „În Iași nu Întâlnești decât dughene jidovești : Leiba croitor bărbătesc, Moisi ciobotar femeiesc...” <endnote id="(427, VII, p. 576)"/>, iar bucovineanul E. Gregorovitza (1857-1915) scrie Într-o nuvelă despre dugheana de fierărie a unui evreu <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
produse celor din urmă și de aceea evreii erau percepuți În special ca vânzători În memoria și mentalitatea țăranilor. Conform acestei mentalități, erau observate numai trăsăturile expresive cele mai evidente, și anume acelea care erau percepute ca fiind negative și comice” <endnote id="(127, p. 94)"/>. O percepție similară asupra evreului a supraviețuit În această parte a Europei până În zilele noastre. De exemplu, În urma unui sondaj de opinie realizat pe un eșantion reprezentativ În Ungaria anului 1995, cele mai puternice stereotipuri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
le are poporul nostru” <endnote id="(366, p. 127)"/>. Or, pentru țăranul român, „omul pe care-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor D. Speranția În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comerciant evreu de mărunțișuri și purtându- se ca atare, „evreul” se târguiește pentru mireasă ca pentru o simplă marfă și, după ce o „cumpără”, dansează cu ea și apoi o predă mirelui <endnote id="(284)"/>. O stranie combinație de magic și comic. Și În unele zone rurale ale României s-a păstrat tradiția ca, după „masa de cununie”, nuntașii să danseze „jidovește”, adică să Încingă Hora ovreiască sau Jidoveasca ori Jidăncuța <endnote id="(99, p. 318 ; 32, p. 588)"/>. Stelian Dumistrăcel crede
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înainte de realizarea picturii de către Grigorescu. Este evident că, la nivel popular, a supraviețuit obiceiul magic referitor la polaznic și la darul de bun augur oferit de un evreu. Privită din această perspectivă, situația reprezentată de pictor nu devine mai puțin comică, dar realitatea socio-culturală din spatele ei devine mai complexă. 7. Jidovii sau Uriașii Motive mitologice Cel mai important ciclu de legende populare românești referitoare la „jidovi” este cel care - În cadrul antropogenezei mitice - Îi prezintă ca fiind o specie preumană, o populație
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
faptelor, În sensul că nu operează cu ea, ci doar cu cea mitică, atribuie hagiocidul nu numai evreului neotestamentar, dar și celui contemporan. Declarația (din urmă cu doar vreo două decenii) a unui țăran din sud-estul Poloniei nu este doar comică, ci și definitorie pentru acest tip de gândire : „Am citit În Breviar că, Înainte de război [= al doilea război mondial], evreii Îi torturau pe sfinți. Îi Înjunghiau, le aruncau corpurile la câini” <endnote id="(70, p. 152)"/>. Sfânta Maria Tot aici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
and Social History (1848-1938), University of California Press, 1972]. 701. Mihai Eminescu, Opere alese, vol. III (Literatura populară), ediție Îngrijită de Perpessicius, Editura pentru Literatură, București, 1965. 702. În privința armatelor și armelor burlești În literatura populară română, vezi o poveste comică despre bulgari amintită de Eminescu În 1882 : „Despre bulgari, există asemenea o lungă povestire a lui Hagi Ivat craiul, care a vrut să ia Țarigradul Înarmat c-un praz” (701, p. 488). 703. După război, secretarul lui W. Filderman, Gabriel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
1912, Moartea lui Cain - 1914), nuvele apărute sub genericul Din amintirile unui bătrân în revista „Neamul românesc” (1909-1910) și în „Arhiva” ieșeană (1911), proză memorialistică (Curtea domnească din Iași, Ulița mare și Pomul verde 1913), opera muzicală Cetatea Neamțului, opera comică Pescarii din Sulina ș.a. Era și un pasionat muzician. Nașterea, moartea și întreaga lui creație sunt legate de orașul Iași. Ieșenii mai vechi îi spuneau „cneazul Moruzzi din Tătărași”. Ultimii ani i-a trăit retras într-o căsuță din fundacul
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Povestirile lui Hoffmann de Jaques Offenbach etc. George Popa a reușit de fiecare dată să redea muzica întreagă lăsată de compozitor în partitură. A fost un mare interpret, nu doar un cântăreț de operă, având disponibilitate pentru roluri tragice și comice în aceeași măsură. Era înzestrat cu calitățile fundamentale ale cântărețului de operă: frumusețea, strălucirea, expresivitatea vocii, egală în toate registrele, impunătoare, cu puterea de a insufla viață personajelor. S-a dovedit mereu ascultător, maleabil, disciplinat în relațiile profesionale cu regizorii
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
la cel mai intransigent și mai greu accesibil film experimental din toate timpurile. îmi place să cred că spectatorii din 1974 s-au îmbulzit la el pentru că au descoperit că avea proprietăți halucinogene. Dacă Păcală nu mi s-a părut comic, Nea Mărin miliardar (de Sergiu Nicolaescu) mi-a frînt inima. Intriga (în care Marin Juvete își întîlnește sosia, un miliardar american pe nume Marlon Juvett) e scoasă din fundul magaziei de vechituri a teatrului de comedie. Concepția lui Nicolaescu despre
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
în mînă un fluier și invocă un anumit Dumnezeu al veseliei. Pe de altă parte, Păcală tatăl face una dintre cele mai proaste scene de beție din istoria filmului universal și, fiind mai bătrîn, este și mai plin de geniul comic al poporului romîn, așa cum îl înțelege autorul Geo Saizescu. După cum o dovedesc și interviurile sale, Saizescu se vede pe sine (așa cum numai un om lipsit de umor se poate vedea) ca un reinstaurator al umorului național pe piedestalul pe care
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
după ce l-a rugat pe golănaș să-i supravegheze copilul și lucrurile, golănașul e pus în fața unei dileme morale. Rezolvarea optimistă e prea expediată ca să fie convingătoare, dar Sitaru are un ochi foarte bun pentru spectacolul unei plaje supraaglomerate, amestec comic de promiscuitate și iritabilitate generală. Dilema Veche, iulie 2008 Evadare Boogie (Romînia, 2008), de Radu Muntean întîmplările povestite de Radu Muntean în noul său film, Boogie, pot fi recapitulate în două-trei fraze. Bogdan, un bărbat la vreo treizeci și ceva
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
umanului, ci de aplicarea corectă a unor convenții realiste adică de buna gestionare a unor clișee. Prostituata care vorbește cu accent și care, nefiind doar prostituată, ci și studentă la Drept, îl consiliază pe Emil ca o avocată e convențional comică și convențional înduioșătoare. Convențional e și felul în care ea și Emil se apropie unul de altul mîncînd brînză cu pîine pe marginea patului ei, chicotind sub așternuturile împărțite cast ș.a.m.d. Noaptea lor de sex e tot o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să înțelegi că secvența nunții (desfășurate pe muțește din cauză că Stalin tocmai a murit, iar sovieticii au decretat șapte zile de doliu) e un tur de forță. în realitate, Mălăele și Lustig nu au mai mult de cinci sau șase idei comice (nuntașii mănîncă fără tacîmuri, lăutarii își mimează cîntecele, urările se transmit prin telefonul fără fir, cumetrele se ceartă prin gesturi, copiii sînt legați la gură) și, cum nu știu să structureze secvența astfel încît să existe o progresie logică, o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din Virgin la 40 de ani) e minunat de sobru, de discret-nefericit în rolul proustianului. El și Greg Kinnear (care punctează optimismul găunos și reflex, propriu colportorului de baliverne motivaționale, cu semne precise, tușante de uzură) sînt genul de actori comici care insistă să fie actori înainte de a fi comici : pun personajul înaintea gagului. Cu alte cuvinte, personajele pline de culoare ale acestui film nu sînt atît de pline de culoare încît să nu te poți uita la ele, după cum nici
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
e Christopher Walken. Iar mama ei deși o umilă spălătoreasă obeză e John Travolta. Ideea de Travolta pe post de mamă, de sursă și matrice, de fons et origo a acestui fenomen cîntător și dansant sună nu doar dărîmător de comic, ci și plauzibil, dată fiind însemnătatea contribuției travoltiene din Grease (1978) la îmbunătățirea mobilității unei întregi generații de pelvisuri adolescente. (Apropo, Michelle Pfeiffer a pus și ea cîndva umărul la propășirea musicalului cu adolescenți, apărînd fără Travolta în Grease 2
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pe niște oameni să creadă că toate porcăriile pe care le suportă sînt dictate de la distanță de o autoritate invizibilă, îi poți face să-ți suporte orice porcărie. Diferența e, desigur, că demonstrația de-aici e ținută într-un registru comic, pe cînd cea din Dogville era ținută într un registru dramatic. Asemănarea e că nici una, nici alta nu sînt convingătoare din punct de vedere dramatic. Personajele ambelor filme au ceva din platitudinea tablei pe care cineva scrie cu creta o
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
filmul e o comedie absurdă ; e cu atît mai aiurea ca angajații să-l ierte la fel de ușor și pe colegul lor cel diabolic, dar probabil că momentul e o parodie la finalurile fericite ale sitcomurilor americane. întrebarea e cît de comice sînt toate acestea. Răspunsul e : nu foarte. Trăsnelile de sitcom ale diferiților angajați (unul vrea mereu să fie luat în brațe, altul sare tot timpul la bătaie) sînt destul de amuzante, ca și situațiile clasice de farsă (momentul în care marele
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
farsă (momentul în care marele șef o găsește pe nevastă-sa la el în birou, unde se aștepta să-și găsească amanta), dar, în cea mai mare parte a timpului, filmul e mai curînd excentric. Deci nu e nici foarte comic, nici foarte adevărat. Nu cred că von Trier iubește comedia și n-am crezut niciodată că-l interesează să spună adevărul despre natura umană. Ce-l interesează pe el este să-și facă reclamă ; geniul lui a fost întotdeauna acela
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]