5,771 matches
-
alocării resurselor, piețele, mai degrabă decât guvernele, știu ce este în interesul popoarelor. Piețele financiare, dominate de mari bănci și instituții financiare, societăți de asigurări, brokeri și speculatori, există numai pentru a-și maximiza propriile bogății. Nu există niciun motiv convingător pentru ca ele să acționeze în interesul celor săraci, al celor fără casă, al celor infirmi sau al celor lipsiți de drepturile umane fundamentale de către propriile lor guverne. Statele care cedează suveranitatea economică acestor jucători globali în numele comerțului liber riscă așadar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cereri de dreptate. Cea de-a patra secțiune revine la întrebarea dacă Școala Engleză rămâne fidelă ideii că numai progresul limitat este posibil în relațiile internaționale, și dacă pretenția ei de a fi "via media" între realism și revoluționarism este convingătoare în lumina dezbaterilor curente și a evoluțiilor din domeniu. De la putere la ordine: societatea internațională Am văzut că Școala Engleză este în principal preocupată de explicarea gradului surprinzător de înalt de ordine care există între comunitățile politice independente în starea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dintre criteriile eticii discursive. Nu numai că Statele Unite și Marea Britanie își bazează argumentele pe informații ce pot fi puse sub semnul întrebării, ci au încălcat, de asemenea, norme stabilite de rezolvare a conflictelor și au demonstrat un angajament prea puțin convingător pentru "căutarea adevărului" cu scopul înțelegerii mutuale și consensului rațional. Mark Hoffman și alții au argumentat că practica medierii unei terțe părți oferă o abordare etico-discursivă rezolvării conflictelor. Medierea unei terțe părți are ca scop obținerea unei rezolvări a conflictului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
într-un nou stil de gândire, unul ce abia mai poate fi recunoscut drept constructivism. Katzenstein a cerut o formă "eclectică" de teoretizare, care începe de la puzzle-uri empirice concrete și se inspiră din diverse teorii pentru a construi explicații convingătoare (Katzenstein și Okawara 2001/2 ; Suh, Katzenstein și Carlsen 2004). Constructivismul devine astfel unul dintre instrumentele savanților, iar convenționalismul metodologic este luat drept o normă. Paralel cu aceste evoluții, alți cercetători au încercat să rețină latura critică a constructivismului, forțând
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
trăsături esențiale. Din punct de vedere empiric, el implică o perspectivă asupra lumii compusă ontologic din interrelații, mai degrabă decât din entități individuale (1992:49). Toate ființele sunt "implicate fundamental în relații ecologice" (1992:53). Prin urmare, nu există criterii convingătoare care ar putea fi utilizate pentru a face o distincție clară și rapidă între oameni și non-oameni (1992:49-51). Deci, din punct de vedere etic, de vreme ce nu există un motiv convingător pentru a face o distincție clară între oameni și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
relații ecologice" (1992:53). Prin urmare, nu există criterii convingătoare care ar putea fi utilizate pentru a face o distincție clară și rapidă între oameni și non-oameni (1992:49-51). Deci, din punct de vedere etic, de vreme ce nu există un motiv convingător pentru a face o distincție clară între oameni și restul naturii, un vast proiect emancipator, la care și Eckersley a aderat, ar trebui să fie extins și la natura non-umană. Ecocentrismul înseamnă "emancipare în sens larg". Toate entitățile sunt înzestrate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
globală pentru a le rezolva. Acesta este un argument destul de rezonabil. Dar el continuă spunând că statul, cu drepturile sale suverane intacte, este o formă politică necesară pentru a asigura această cooperare. Această turnură a argumentului este probabil mai puțin convingătoare. Goodin amintește patru jocuri cunoscute care ar putea fi alese pentru a modela cooperarea dintre comunitățile anarhice mici: Dilema Prizonierului (reinterpretată ca Dilema Poluatorului), Lașul, Asigurare și Altruism. El își propune să arate că pentru fiecare dintre acestea ar putea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
imensa putere educativă a iubirii, puterea ei transformatoare, care face pe fiecare Îndrăgostit să se ridice la nivelul imaginii, al idealului Întrevăzut În conștiința celuilalt.” (V. Pavelcu) Dragostea leagă fără funie. (și de data aceasta versul popular este cel mai convingător: „Rele-s bade frigurile,/ Da-s mai rele dragostele./ Maica din friguri mă scoate./ Dar din dragoste nu poate”.) „La temelia oricărei iubiri pasionate stă o iluzie generoasă, o greșeală de judecată, o idee falsă pe care Îndrăgostiții și-o
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
greșim Într-o anumită privință, faptul acesta trebuie să ne dea deci de gândit.) Făcând diverse ipoteze, totul devine posibil. (Pentru că o presupunere/supoziție logică sau de bun-simț deschide Întotdeauna calea unei demonstrații sau explicații cel puțin interesante, dacă nu convingătoare.) „Să știi că mintea are două părți: una supusă creșterii și descreșterii, alta care așa ceva nu cunoaște. Prima este mintea Înnăscută («Înclinație naturală», «minte instinctuală»), care-i face pe oameni inteligenți; aceasta este o putere naturală, care-ți aduce În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pui piedică. (Nu Începi o luptă Înainte de a Învăța unele procedee de atac, dar și de apărare: dacă, de exemplu, te-ai hotărât să critici punctul de vedere al cuiva, trebuie să fii În stare să contraargumentezi Într-un mod convingător și la momentul oportun.) Nu te face șoarece, că te va mânca pisica. (Renunțând la propriile principii și convingeri, riști să devii, mai devreme sau mai târziu, dependent de argumentele și deciziile oamenilor ambițioși din jur sau ale celor fără
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
a merita să existe unul.” (J. Renard) Nimic nu e mai scump decât ce cumperi cu rugăminți. (Aceasta deoarece rugămințile, mai ales cele repetate, sunt un semn că onoarea proprie sau Încrederea reciprocă nu mai reprezintă un argument suficient de convingător pentru un semen al nostru.) „Nu-i Înveți pe alții ceea ce vrei, nu-i Înveți ceea ce știi, Îi Înveți ceea ce ești.” (J. Jaurès) Stăpânul bănuitor Învață sluga hoață. La stăpânul scump, sluga-i hoață. (Același lucru se petrece, uneori, și
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
putea zice se Întoarce În favoarea lui, pentru că, prin locul simbolic În care este situat și atâta timp cât identitatea lui nu e dezvăluită, e exclus să zică vreo prostie. Astfel, cu cât arată că nu Își cunoaște domeniul, cu atât e mai convingător În alt plan. Nu-și dădea seama, dar impresiona grozav de tare. Numai un mare scriitor putea să aibă aerul ăla arogant, atât de original. Mai mulți Își notară Zane Grey pe spatele unui plic, iar Gräfin Îi șușoti pe
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
virtuale. Se adaugă celei pe care tocmai am studiat-o - cea cu privire la cunoașterea reală a cărților de către persoanele care vorbesc despre ele - și este un element decisiv În definirea strategiilor de adoptat. Acestea din urmă vor fi cu atât mai convingătoare cu cât nu se vor baza pe imaginea unor cărți imuabile, ci pe cea a unei situații dinamice În care interlocutorii pot să schimbe chiar textul, mai ales dacă au puterea de a-și impune punctul de vedere. Fiul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
p. 469. Anumite decese nu Îi pot fi nici măcar imputate lui Jorge: unul dintre călugări s-a sinucis, altul a fost omorât de un alt călugăr. „Alinardo Îmi oferise ideea lui, apoi auzisem de la cineva că și tu o găsiseși convingătoare... Atunci m-am convins că un plan dumnezeiesc hotăra aceste dispariții, pentru care nu eu aveam răspunderea” (ibidem, p. 467). Ibidem. Vezi lucrarea mea Qui a tué Roger Ackroyd?, CU +, Minuit, 1998. Freud folosește expresia „amintire-ecran” pentru a desemna amintirile
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
confuz, abstract, poeta însăși împiedicându-se de numeroasele cămăruțe din labirintul noii sale ființe. Exterioară la nivel stilistic, unde se observă un vid metaforic și un limbaj comun, obișnuit, care uneori devine de neînțeles prin simplitatea sa. Într-un mod convingător va ajunge la aceeași concluzie și Luiza Bratu, care observă că "jocul hamletian, între a fi și a nu fi, corespunde, în cazul problemelor noi, scrise de Ana Blandiana, unui model interior de autotextualizare prin respingere: respingerea limbajului, respingerea erotismului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înainte de comunism. Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței este o formă de contracarare a acestei victorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective. La întrebarea "Poate fi reînvățată memoria?", Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din România este un convingător răspuns afirmativ. 518 "Crearea Muzeului de la Sighet a fost precedată și apoi suținută de activitatea Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului. Întâi istorie orală, dar, în paralel, strângerea de documente, fotografii, obiecte și hârtii care să poată fi folosite în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
avizate îi corespunde, în chip firesc, o viziune scenică de o mare acuratețe. Foarte bine și-a servit propriul text Constantin Popa, în rolul lui Ilie Popescu; actorul a venit cu o înțelegere "din interior" a personajului și a transpus convingător drama acestei ipostaze moderne și problematizate a "omului cu mîrțoaga", la care obiectul pasiunii a devenit o abstracție, o "idee de cal". Îl secondează, cu acea capacitate de a intui resorturile tragice ale existenței pe care a relevat-o de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească tonul convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
altul, va fi un cal verde. Mina: Da... Ilie: Jură! Mina: (presată, înfricoșată) Jur! Ilie: Nu, nu așa. Nu te cred. Jură! Altfel... Mina: (fără ieșire) Jur! Ilie: Nu te cred. Mai din inimă! Mina: (concentrîndu-se, dorind să găsească ton convingător) Jur! Jur! Jur! Jur! (pe față i se citește spaima și din nou reclamă o stare de rău. Fuge în baie.) Ilie: Iar începi cu vomatul ăsta! (rămîne în aceeași tensiune. Reintră Mina; se îndreaptă spre Ilie, îl privește mult
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fricii care depersonalizează, a fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între revoltă și neputință, este cel al personajului Alex Adi Carauleanu. Cvartetul "familial" amintit evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de bloc În această seară, la ora 19, Teatrul Nașțional "Vasile Alecsandri" inaugurează stagiunea '91-'92 cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
supus al compromisurilor și politice. La vîrsta împlinirilor actoricești, Constantin Pușcașu vine cu dezamăgiri, resemnări și tristeți reprimate pentru ca dosarul dramatic al fericitului-nefericit să cîștige în firesc. Atins puțin de monotonie în partea de supușenie a rolului său, actorul izbucnește convingător, patetic, puțin caraghios și vitriolant, cînd băierile constrîngerilor cedează. Este C. Pușcașu adevărat, omenesc și înduioșător în părțile din registrul de farsă tragică ale piesei. Cînd soția, resemnată și înțelepțită, dorește să abdice, Poetul îi răspunde cu un eseu lung
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ca un părinte suprem... și ne dă pîinea cea de toate zilele... și băutura... și ne iubește... și ne dojenește... cu blîndețe... și ne apără țara de dușmanii... care ne invidiază realizările... (se aprinde, devine din ce în ce mai patetic, dar și sincer, convingător...!) Și noi îl iubim din adîncul inimii! Și ziua și noaptea! Și în stare de veghe, și în stare de somn! (încă un plus de voce și de... credință) Și să-i ferească Dumnezeu pe aceia care încearcă să saboteze
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
trecut. Strict dramaturgic, trucul rămîne o invenție abilă prin care acțiunea capătă dramatism și dramaticitate. Prin piesele la care ne-am referit, dar și prin altele asupra cărora nu ne-am oprit acum, Constantin Popa își demonstrează mai mult decît convingător talentul de dramaturg și capacitatea de a trata teme grave ale contemporaneității și obsesii proprii subsumate respectivelor teme. Pentru el, a scrie teatru sub semnul acestor obsesii pare fi un demers cu scop catartic. Anca-Maria Rusu De la Secu' la Sala
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
public, prezența soților semnalându-se doar prin zgomote de baston ori de scaune deplasate brusc. În zilele noastre, dimpotrivă, un scenograf care ar vizualiza coprezența ar reuși să facă mult mai perceptibile efectele acestei supravegheri domestice și să motiveze mai convingător reacțiile soților ultragiați și îngroziți de cele auzite. Spectatorul ar putea astfel asista la prăbușirea finală a lui Adolf, care „a auzit totul. Și a văzut totul. Iar cel ce și-a văzut destinul trebuie să moară” (p. 366). A
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
supraveghere" Orice mare piesă cu caracter politic este politică la mai multe niveluri: ea are, desigur, un obiectiv anume, o țintă principală, dar deschide totodată și alte perspective, care vin să se adauge celei fundamentale, explicite, diversificând-o. Tartuffe ilustrează convingător această afirmație: aici, atacul frontal este îndreptat împotriva Bisericii și, într-un mod mai subtil, împotriva simulării credinței în ideologia dominantă a epocii (adaptarea lui Bulgakov a insistat mai ales asupra acestui ultim sens, făcând din Tartuffe o piesă subversivă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]