7,183 matches
-
bătrân, înconjurat de păr cărunt. Se lungi în băltoaca de apă, așteptând să moară. Gheața troznea-n toate părțile: pe alocuri ajunsese subțire ca unghia. Departe, din aisberguri, faleze-ntregi se prăbușeau în mare. Din adânc se ridică atunci o uriașă corabie. O corabie putredă, cu lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge, pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de păr cărunt. Se lungi în băltoaca de apă, așteptând să moară. Gheața troznea-n toate părțile: pe alocuri ajunsese subțire ca unghia. Departe, din aisberguri, faleze-ntregi se prăbușeau în mare. Din adânc se ridică atunci o uriașă corabie. O corabie putredă, cu lemnul încrustat de scoici și răgălii, cu cârligele și scoabele pufoase de rugină, cu clopotul de cart mâncat de cocleală. Pe catarge, pânze negre și flamuri negre, umflate de bancurile sclipitoare de pești. În odăile de sub punte, leșuri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
diverse prismele moi de apă. Ce demon ar fi putut Prevedea unde vor fi ele-n clipa următoare? Unde va fi-n clipa Următoare universul? Soarele, devenit deodată concret ca un fruct, atinse cu buza lui buza mării. Atunci, în spatele corăbiei apărură primele stele. Vântul luminii lor înghețate bătea în pânzele negre, începînd să le umfle ușor, așa cum se umflă pântecul femeilor când suflă în el duhul facerii, ce le poartă pe toate, ca pe mii de corăbii pe-o mare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mării. Atunci, în spatele corăbiei apărură primele stele. Vântul luminii lor înghețate bătea în pânzele negre, începînd să le umfle ușor, așa cum se umflă pântecul femeilor când suflă în el duhul facerii, ce le poartă pe toate, ca pe mii de corăbii pe-o mare nocturnă, către insulele fericite ale maternității. Marea crimă a asfințitului, aceeași de la-nceputurile lumii, se săvârși, și peste ape se așternu înnoptarea. Milioane de stele, arzând în culori neașteptate, își împinseră acele hipodermice în pielea de vânt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în culori neașteptate, își împinseră acele hipodermice în pielea de vânt a lumii noastre. Vârtejuri de lumină țâșniră din ele, amestecîndu-se cu valurile și formând împreună o emulsie aurie. Pe emisfera de ape negre și scânteieri, împinsă de suflul stelar, corabia începu să înainteze, cu pânzele umflate și flamurile fluturând lent, ca aripile marilor și tăcutelor molii de noapte. Acum moșneagul, reflectând în globii ochilor ultimii stropi de sânge ai bolții, nu mai era decât o figură alegorică sculptată la prova
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
începu să înainteze, cu pânzele umflate și flamurile fluturând lent, ca aripile marilor și tăcutelor molii de noapte. Acum moșneagul, reflectând în globii ochilor ultimii stropi de sânge ai bolții, nu mai era decât o figură alegorică sculptată la prova corăbiei. Nava plutea mereu către apus, având deasupra constelații cu stelele unite prin linii punctate, ca să iasă la iveală desenul lor ascuns și înșelător. Cum de nu se frângea bolta de cristal de greutatea atâtor necuprinderi de stele? Făina stelară era
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un stei înghețat care se dovedi, când minuscula navă se-apropie de piciorul ei, de o măreție copleșitoare. Numai grota săpată la baza ei, neînsemnată față de înălțimea acelei măsele gigantice răsărite din mare, ar fi lăsat să treacă și o corabie cu catargele de două ori mai înalte decât a celei care intra acum în marea umbră a stâncii. Luminată de stele, lăsând o dâră sclipitoare în urmă, nava pătrunse în grotă cum ar păși un copilaș de un an prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu limba. Coleoptere cât bivolii răpeau vitele, zdrobindu-le oasele în mandibule. Toate se reflectau livid în ochii lui Maarten, bile de cristal greu între pleoape uscate ca pergamentul. Pereții se-apropiau treptat, drumul șerpuit se făcea tot mai îngust, corabia, înclinîndu-se ușor, mai lingea cu flamurile din vârful catargelor stâncile de ivoriu. Crabi uriași, în întregime transparenți, prin coaja cărora li se vedea inima pulsând și hrana din intestine, scoteau uneori din apa cea neagră cîte-un tragic braț descărnat. Caracatițe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
plutind în centrul unui gol uriaș și-nconjurat de-o coroană de radiații. De-această planetă tăcută se apropia încet nava, până când suprafața cea neagră ca fonta, ivind prin crăpături metal incandescent, umplu tot câmpul vizual. Și deodată Maarten văzu în preajma corăbiei sale mii de alte corăbii fluturând flamuri negre, grăbind toate, ca atrase de-o forță copleșitoare, către soarele carnivor. Grăbeau toate, din toate părțile, ca fluturii-n jurul becurilor din curți, noaptea, cu pânzele umflate și cu pântecele abia mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uriaș și-nconjurat de-o coroană de radiații. De-această planetă tăcută se apropia încet nava, până când suprafața cea neagră ca fonta, ivind prin crăpături metal incandescent, umplu tot câmpul vizual. Și deodată Maarten văzu în preajma corăbiei sale mii de alte corăbii fluturând flamuri negre, grăbind toate, ca atrase de-o forță copleșitoare, către soarele carnivor. Grăbeau toate, din toate părțile, ca fluturii-n jurul becurilor din curți, noaptea, cu pânzele umflate și cu pântecele abia mai atingând sticla mării. La prova
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imensul ovar, rezistă multă vreme văpăilor, încrustat cum era cu sideful a milioane de scoici. Abia când se zdrobiră, într-un naufragiu cumplit, general, de suprafața de cocs a planetei, catargele arseră ca bețele de chibrit și pântecele smolite ale corăbiilor rămaseră lipite, fumegând un fum gros ca de sulf, de minereul încins. Atunci abia călătorii pășiră pe țărmul temut, înaintînd printre ruine și fumuri. Mii și zeci de mii de ființe spectrale, mii și zeci de mii de cranii subțiri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și plângând, la culcare. Urmaseră ani monotoni în satul natal, primăveri, veri și toamne aproape nebăgate-n seamă în așteptarea iernii, parcă mereu aceeași, în care însă copilul (și-apoi flăcăul) nu mai avu niciodată ambiția să ajungă până la îndepărtata corabie. Deși uitase marea călătorie, moartea și renașterea sa, experiența infernunlor îi rămase în minte ca un vector ascuns, ca busola risipită în țeasta, în sternul și-n aripile păsărilor migratoare. Tânărul lucrase o vreme la Zwolle, orășel posac, dominat de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străbătut doar de mici nori cirus ce se mișcau repede la mare înălțime, Sebastianus se afla pe turnul principal al fortăreței din Genava. Din acea poziție privilegiată, privirea putea să contemple masa compactă de acoperișuri de ardezie a orașului și corăbiile ancorate în micul port; ori să se ridice pentru a cuprinde depărtările, parcurgând, într-o splendidă panoramă, oglinda azurie a lacului, pe care navigau mici și mari ambarcațiuni cu vele, și munții care îl înconjurau ca o coroană, oglindindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stăpânei casei - frumoasa Placidia Maximina, care acum, plătind tributul unor prea abundente libații cu vin, stătea întinsă cu fața în jos pe canapea și se ținea de gura vasului cu ambele mâini, de parcă s-ar fi agățat de parapetul unei corăbii în furtună. Râzând prostește, închidea ochii pe jumătate și își ținea respirația, în vreme ce pe piciorul său urca mâna expertă a lui Emerentianus, chipeșul prieten al lui Cilonus. O însoțise tânărul ei frate Lucio, un tip grăsuliu, vlăstar efeminat al aristocrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
n-au renunțat de-a lungul a 45 de ani de prigoană? Voi fi, fără îndoială, acuzată de oamenii „de bine” că mă opun progresului; că nu înțeleg că guvernul nostru democrat face eforturi să salveze, în felul său original, corabia care e gata să se scufunde. Întrebarea care s-ar impune este: Cum a ajuns corabia să se scufunde, atât de repede, mai adânc decât altădată? Dar, ca să evităm o nouă învinuire trebuie să trecem peste această întrebare. Să revenim
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
acuzată de oamenii „de bine” că mă opun progresului; că nu înțeleg că guvernul nostru democrat face eforturi să salveze, în felul său original, corabia care e gata să se scufunde. Întrebarea care s-ar impune este: Cum a ajuns corabia să se scufunde, atât de repede, mai adânc decât altădată? Dar, ca să evităm o nouă învinuire trebuie să trecem peste această întrebare. Să revenim la liberalizare. Sigur, aceasta era necesară și am subscris cu toții la ea numai că, așa cum începe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
postrevoluționare în bani și în natură) consideră că nu are nici o responsabilitate pentru ce se întâmplă; că trebuie să lăsăm cultura națională să devină cultură de piață și, eventual, să o facă precupețele. Noi ne încăpățânăm să nu abandonăm această corabie care se scufundă. Fiindcă Viața Românească a însemnat ceva nu numai în istoria culturii, ci și în istoria acestei țări și considerăm că ar fi o rușine națională ca ea să dispară. Dar, din nefericire, știm că ea nu e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
28 ceea ce a dus la încheierea, în 1840, a primei convenții de navigație pe Dunăre între aceste două puteri. Dar stăpânirea rusă asupra Deltei Dunării a avut ca efect ingreunarea navigației din cauza înnămolirii gurilor, precum și mai grav a scufundării de corăbii la locul de vărsare a Dunării în mare și a obligației vaselor care ieșeau din Dunăre spre Marea Neagră, de a îndeplini anumite formalități numai la Odessa de către toate acestea cu scopul de a împiedica dezvoltarea navigației austriece. Dar un eveniment
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Domnul Dumnezeu: "Tirule, tu ziceai: "Eu sunt de o desăvîrșită frumusețe!" 4. Ținutul tău este în inima mărilor și cei ce te-au zidit te-au făcut desăvîrșit de frumos. 5. Cu chiparoși din Senir ți-au făcut toate laturile corăbiilor. Au luat cedri din Liban, ca să-ți ridice catargurile. 6. Lopețile ți le-au făcut din stejari de Basan, și lavițele cu fildeș prins în cimișir, adus din ostroavele Chitim. 7. Pînzele care-ți slujeau ca steag erau de in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
albastră și roșie, din ostroavele Elișei. 8. Locuitorii Sidonului și Arvadului îți erau vîslași, și cei mai înțelepți din mijlocul tău Tirule, îți erau cîrmaci. 9. Bătrînii Ghebalului și lucrătorii lui iscusiți erau la tine, și-ți dregeau crăpăturile. Toate corăbiile mării cu marinarii lor erau la tine, ca să facă schimb de mărfuri cu tine. 10. Cei din Persia, din Lud și din Put, slujeau în oastea ta, ca oameni de război; ei își spînzurau în tine scutul și coiful, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
din Chilmad, făceau negoț cu tine; 24. făceau negoț cu tine de haine scumpe, de mantale de purpură albastră și cusături la gherghef, de covoare scumpe puse în lăzi, de funii sucite și bine împletite, aduse la tîrgul tău. 25. Corăbiile din Tars îți aduceau mărfurile pe mare, erai în culmea bogăției și slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt de la răsărit te va sfărîma în inima mărilor! 27. Bogățiile tale, tîrgurile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
slavei, în inima mărilor! 26. Vîslașii tăi te duceau pe ape mari: dar un vînt de la răsărit te va sfărîma în inima mărilor! 27. Bogățiile tale, tîrgurile tale și mărfurile tale, marinarii și cîrmacii tăi, cei ce îți dreg crăpăturile corăbiilor, și cei ce fac schimb de mărfuri cu tine, toți oamenii de război care sunt în tine, și toată mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii tale. 28. Toate valurile mării se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mulțimea, care este în mijlocul tău, se vor prăbuși în inima mărilor, în ziua căderii tale. 28. Toate valurile mării se vor cutremura de țipetele cîrmacilor tăi! 29. Și toți vîslașii, marinarii, toți cîrmacii de pe mare, se vor da jos din corăbii și vor păși pe uscat. 30. Vor striga cu glas tare din pricina ta, și vor scoate țipete amarnice. Își vor arunca țărîna în cap și se vor tăvăli în cenușă. 31. Își vor rade capul din pricina ta, și se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
fi nimicite în mijlocul altor cetăți nimicite. 8. Și vor ști că Eu sunt Domnul, cînd voi pune foc în Egipt, și cînd toți sprijinitorii lui vor fi zdrobiți. 9. În ziua aceea niște soli se vor duce din partea Mea cu corăbiile să tulbure Etiopia în liniștea ei; și-i va apuca spaima mare în ziua Egiptului, căci iată că lucrurile acestea se întîmplă!" 10. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Voi pierde mulțimea Egiptului, prin mîna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. 11. El și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
și gîndiri? Sîngele-acestei umbre e durerea. Toată fericirea o uităm în viață Ca și când n-ar fi fost, numai durerea Ochii trezește... face să privim Trecutul nostru dispărând în vreme, Ca insule mîndre-n ocean plutinde De care-a vieței neagră, grea corabie În orce clipă se tot depărtează... În urmă-ne rămâne fericirea, Durerea-n veci noi o ducem cu noi. Ah, ce știu ei când vorbesc de durere! Văzutu-s-a vodată ei în fața Unei vieți pierdute, sfărâmate, Unei vieți de-a căreia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]