10,108 matches
-
Chemările tânguitoare și râcâitul enervant de moale mi se părea că vin din dreptul celei de-a doua camere de pe coridor, pe care o știam nelocuită. Ne despărțeau de ea doar o boxă minusculă și W.C.-ul. Am ieșit pe coridor. În fața camerei aceleia, prins de perete, ardea un bec în jurul căruia încremeniseră câțiva fluturi de noapte minusculi. Petru zăcea ghemuit în dreptul becului, lângă ușă, pe un covoraș cât palma, un preș de șters picioarele adus, pesemne, de el. Își respira
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-o nici von Nettesheim și nici Naum, cum ar fi fost firesc, ci Rafael, gândindu-mă probabil la cauzele morții premature a tânărului pictor care, altminteri, nu mă interesa deloc. Agrippa nu făcea parte dintre vechii vizitatori ai primului meu coridor. Îl întâlneam numai pe străzi, vagabondând, și de fiecare dată vorbeam din priviri, n-aș putea spune în ce limbă omenească sau câinească, dar se întâmpla chiar așa, și nu altfel. * S-a stins din viață, în vârstă de 77
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nume. Mai întâi Agrippa, cu gluma lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine. Apoi, ca din întâmplare, Iason. (O fi plecat Petru sau mai bocește încă la ușa de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă) și Semiaza, cu baioneta lui
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ori printre paraginile Celeilalte Părți... Oricum, Zenobia e foarte mică, în noaptea asta ar fi trebuit să stau lângă ea, s-o țin strâns de mână. Am început să alerg. Acasă, nu mergea liftul. Am urcat scările în goană. Pe coridor m-am oprit să respir. Gâfâiam. Petru plecase, pesemne, de mult. Lumina galbenă a becului se împletea cu cenușiul zorilor. Ușa camerei noastre era deschisă, vedeam clar scaunul încărcat de hârtii prăfuite și sofaua goală. Simțeam în aer un pustiu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și sofaua goală. Simțeam în aer un pustiu, adăugându-se pustiului din mine. „Zenobia“, strigam, „unde ești ?“. Mă cuprinsese panica, deși mai speram, vag, să fie o joacă de-a ei, să se fi ascuns, în glumă... Am ieșit pe coridor. Fereastra cea mare dinspre terasă era deschisă. Am trecut prin ea. Și am încremenit. Pe jgheabul de tablă subțire, Zenobia stătea liniștită, își balansa picioarele deasupra vidului, ca o fetiță care se dă în leagăn. Era cu spatele spre mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
perete și sofa. „Aici nu prea e loc“, i-am explicat (mă bâlbâiam), „dar am să scot scaunul afară...“. Am golit scaunul de câte se aflau pe el, l-am șters frumos de praf, cu mâneca, l-am scos pe coridor. Era cald și acolo, becul ardea încă, urât și gălbui, ca o lumină sufocată de lumină. Am pus scaunul lângă W.C. Ea s-a așezat, demnă și amenințătoare. „Unde e Maria ?“, m-a întrebat. Vorbea scurt, autoritar. Își ținea geanta
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vomit. Apoi lumina reflectorului s-a stins, n-am mai văzut nimic. Când m-am întors de la fereastră, Jeni Pop dispăruse, cu cărucior cu tot. Am tras zăvorul, am ieșit din W.C. Stătusem, pesemne, mult timp acolo. Vizitatoarea plecase. Pe coridor se mai afla doar scaunul, țeapăn și gol, ca martor singuratic a cărui mărturie n-ar fi crezut-o nimeni. * De la Centrul Național de Cercetări științifice din Paris au fost furate nouă pisici pe ale căror cranii erau fixate dispozitive
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
incinta Centrului Muni cipal de Congrese, în prezența a peste 5 000 de spectatori. Hipnoza colectivă a durat 50 de ore și 26 de minute. 13. Sus, era tot cald. Lumina roșiatică a soarelui răzbătea pieziș prin ferestrele prăfuite ale coridorului. În lipsa mea cineva stinsese becul, cineva luase scaunul de unde îl lăsasem. M-am gândit la Zenobia. Poate venise mai devreme decât de obicei și mă aștepta... În fața W.C.-ului m-am oprit, am intrat să mă mai uit o dată la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se discuta aprins și se dădeau o sumedenie de amănunte. Astfel, am aflat că sinucigașa avea șaisprezece ani, că era infirmă de ambele picioare și că locuia cu tatăl ei, domnul avocat Persu, în apartamentul aflat cu două etaje sub coridorul nostru. Un fir cu plumb, imaginar, pornit de sus, din camera pustie a Nathaliei, ar fi ajuns exact în dormitorul ei. Martorii se întrebau îndeosebi cum de reușise tânăra infirmă, așa, fără picioare și fără căruciorul rulant, rămas lângă pat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pic înapoi. „Eham atât de singuhă“, mi-a șoptit. „Muhise mama, nici nu știi cât am iubit-o... Eha o ființă deosebită... Păcat că n-ai cunoscut o...“ „Am cunoscut-o, doamnă Gerda, cu o zi înainte de plecarea mea de pe coridorul acela. N-am avut când să vă povestesc, de asta nu știți...“ „Niciodată nu e phea tâhziu“, a oftat ea. „De ce nu-mi povestești acum ? N-ai idee cât o iubeam...“ Era vădit că voia să mă arunce înapoi și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ăla, atât de coșcovit și scâlciat, era al tău...“ 20. „Al doilea pantof m-a nimerit în cap. Cei doi poeți, ca și Robespierre, s-au speriat și au întins-o. M-am ridicat de pe podea și am ieșit pe coridor. Acolo nu se afla nimeni, dar ușa odăii dumneavoastră era deschisă, iar dinăuntru se auzeau un fel de gemete, ca de agonie. Am intrat. Întinsă pe un maldăr de ziare zăcea bătrâna dumneavoastră mamă... «Mor !», mi-a comunicat ea, disperată
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Așa, cu barbă numai pe o jumătate a feței, mă pregăteam pentru marea întâlnire de dragoste. Ții minte ? Veneam și pe la tine, la atelier... Pe urmă, mi-am ras și jumătatea de barbă rămasă și m-am mutat pe-un coridor, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței. Pe urmă, am plecat în mlaștini...“ „Cu domnul asistent universitar Ioachim mă mărit“, m-a întrerupt Maria. „O să plesnească mama de fericire...“ „și Iason ?“, am întrebat o. „Nu mai știu. Sper să fi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să poată fi izolate în caz de accident. - Ce-ai zice s-o închidem, hm? propuse Gosseyn. - Ce? Tonul dovedea că nu-i trecuse prin cap. Figura gravă trăda clipa conștientizării subite. Îi jucau ochii în cap, căutând neputincioși, prin coridor. - Să nu credeți că o să scăpați așa. - Ușa, zise Gosseyn, implacabil. Ofițerul pregeta, descumpănit. Lent, se duse la perete. Manevră un panou glisant, așteptă, contractat, ca Gosseyn să verifice conexiunile și coborî levierul. Ușile nu aveau decât cinci centimetri grosime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
contractase brusc. Tânăra se ridică și el văzu că-l privea mai puțin amical. Ea-și coborî nasul, îl privi din nou, iscoditoare. - Vino cu mine, zise ea. Ea porni în grabă spre o ușă care se deschise în alt coridor. Trecu printr-o altă ușă, drept înainte și se dădu într-o parte pentru a-i face loc. Gosseyn văzu că era vorba de un dormitor. - Camera noastră, zise ea. Îi vorbea pe același ton și-l scruta uimită. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la față. - Vrei să spui, întrebă el, că defensiva noastră nu este bună de nimic? Gosseyn șovăi: - Nu sunt încă sigur, dar mă tem că așa este. Trecură prin întunericul distorsorului Când Armstrong deschise ușa cabinei, se găseau la capătul coridorului Porniră iute, Gosseyn în urma celuilalt, până într-un loc unde mai mulți oameni așezați la niște birouri scotoceau prin mormane de documente. Gosseyn nu fu prea surprins să descopere că Armstrong nu cunoștea pe niciunul dintre ei. Venusienii non-A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
camera alăturată. Deschise puțin ușa. Un culoar. Împinse mai mult ușa, se strecură afară și închise. Dacă era nevoie putea să bată în retragere cu iuțeala similarizării. Dar încă nu se hotărâse care va fi locul de repliere. Atinse extremitatea coridorului și se opri. Pe acolo vedea spatele cuiva care aducea cu Patricia Hardie. Ea vorbi și-i confirmă impresia. Ceea ce spunea nu avea importanță, nici răspunsul lui Crang. Ceea ce conta era faptul că ei erau acolo și că în biblioteca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
individului; În al patrulea rând, reacția verbală. Majoritatea indivizilor identifică etapa a treia și a patra și ignoră existența celei de a doua și a treia. - Este ora cinci, zise Nirena. Gosseyn-Ashargin se ridică în picioare și, în liniște, parcurseră coridorul. Ea era îngândurată; când își trecu mâna sub brațul lui, păru să fie un gest automat. Dar inconștiența acestui gest preciză, pentru Gosseyn ceea ce realizase deja după amintirile lui Ashargin: căsătoria dăduse naștere unor relații afectuoase. - Nu sunt prea sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să demareze, scăpa de ce era mai greu. Mai încercă o dată, fără să se mai oprească. Dar mușchii începură să-l doară după ce traversă cămăruța. Făcu un prim popas la ușă. Făcu un al doilea popas, mai lung, la capătul micului coridor. Atunci când ajunse în mijlocul sălii, după douăzeci de minute, era ostenit și amețit. Determinase deja singurul loc din Templu unde putea să-și ascundă corpul greoi. Dar începea să se întrebe dacă mai avea destulă vlagă să ajungă acolo. Urcă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la nr. 3 o clădire construită în 1922, administrată de OPAC25. Alcătuită la origine din 138 de locuințe mici de mai puțin de 30 m2 fiecare, aceasta cuprindea lavoare și băi cu dușuri la nivelul grădinii. Locuințele sînt deservite de coridoare în aer liber, plasate pe toată lungimea fațadei interioare. Acestea se voiau un mijloc de a-i obișnui pe locatari, veniți din loturi de case insalubre, cu noul lor habitat. O reabilitare recentă le-a împodobit cu structuri metalice care
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
este posibilă. ― Și deci în circumstanțele actuale, zise grăsunul cu un ton definitiv, nu pot decât să sugerez o următoare vizită la psihiatru, domnule Gosseyn. Fără nici o îndoială, locul dumneavoastră nu este aici. Un minut mai târziu, Gosseyn era pe coridor. Un gând, un singur gând îi apăsa creierul ca un bloc de gheață. Ajunse în camera sa și ceru un număr de videofon. Îi trebuiră două minute pentru a căpăta legătura cu Cress Village. Chipul unei necunoscute îi apăru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
peluză. Ai ceva contra? ― Absolut nimic. Gosseyn o așteptă să înceapă să coboare pe scara ce ducea la al doilea subsol. Apoi o urmări. O întrevăzu când ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor îndepărtat. Parcursese jumătatea coridorului când ea o apucă pe o scară care o ducea spre exterior. Până să urce și Gosseyn acele scări, fata dispăruse. Făcu, gânditor, cale întoarsă. Probabilitatea ca fata să nu aibă curajul să se supună testelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Absolut nimic. Gosseyn o așteptă să înceapă să coboare pe scara ce ducea la al doilea subsol. Apoi o urmări. O întrevăzu când ajunse la ultima treaptă. Se îndrepta spre o ieșire situată la capătul unui coridor îndepărtat. Parcursese jumătatea coridorului când ea o apucă pe o scară care o ducea spre exterior. Până să urce și Gosseyn acele scări, fata dispăruse. Făcu, gânditor, cale întoarsă. Probabilitatea ca fata să nu aibă curajul să se supună testelor îl determinase s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unui psihiatru pentru a vi se face o fotografie a cortexului. Am unele impresii, în legătură cu creierul dumneavoastră, dar nu reușesc să le precizez. Și acum, gata. La revedere, pe mâine. Poarta se redeschise automat cu un clinchet. Gosseyn ieși în coridor, ezită un moment, apoi își făcu drum prin mulțimea grăbită luând-o spre nord. Ajunse la un bulevard pavat. Către nord-est, la vreo 500 de metri de Mașină se înălțau alte clădiri. Erau dispuse geometric de-a lungul bulevardului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de a fugi. Dar nu chiar acum. Era foarte curios acest sentiment pe care-l resimțea cu atâta acuitate. De a-și da seama că nevoia de a ști adevărul despre el însuși contează mai mult ca orice. Un lung coridor de marmură conducea la o ușă de stejar, deschisă. Thorson îi făcu loc să intre, un surâs în-crețindu-i figura prelungă. Apoi intră și el închizând ușa în urma lui și lăsându-i afară pe paznici. Trei persoane așteptau în cameră: Patricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
metalic, ușa se deschise din nou. Gosseyn se încordă, așteptându-se să-l vadă pe Thorson. În locul acestuia apăru Patricia Hardie, care pur și simplu sări de pe ultimele trepte. În timp ce își descuia cătușele, îi șopti grăbită, insistentă: ― Ia-o pe coridor la dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub scara principală o să vezi o ușă. Dincolo de ușă o scară mai mică, urci două etaje și ajungi la șase metri de apartamentul meu. Poate vei fi în siguranță acolo. dar nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]