6,333 matches
-
cînd În cînd ochii i se fixau asupra vreunei imagini interioare, o amintire a vremurilor cînd era În viață. Un zîmbet aproape lasciv Îi strîmba atunci buzele; Întorcea capul și se uita cu un aer amuzat-răutăcios la bungalourile tăcute și cuminți și la piscina lor cu apă filtrată, ca o prințesă În turnul ei căutînd o cămașă pe care s-o Îmbrace, ca o prizonieră a bunelor intenții ale profesiei medicale. Adevărata ei casă era vizuina drogaților, și salteaua pătată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
un capăt al scenei, iar În fața lor stăteau artiști În haine de lucru victoriene, care făceau schițe În cărbune și creion. Un sculptor, Teddy Taylor, otorinolaringolog din Purley, lucra la masa lui, modelînd din lut trupul nevestei sale blonde și cuminți. Ea, Într-un costum strîns pe corp, poza În chip de Lady Godiva pe un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la urechi turiștilor care-o fluierau admirativ. — Bobby Crawford - a sosit! Una dintre doamnele tenismane se porni pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
venit, Clara! Te așteptam! Felicitări pentru diplomă, suntem foarte mândri de tine! Mă uit la ei nedumerită. Pentru o clipă nici nu-mi dau seama despre ce diplomă e vorba. Apoi mi-aduc aminte de mențiunea pe care o car cuminte în servietă. Răsuflu ușurată. Bine că asta-i tot! Uitasem cu totul de diploma pe care mi-am aruncat fugar ochii la sfârșitul orelor. Parcă a trecut un secol de atunci! De unde-or ști ai mei despre ea? Am primit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
serioasă și ușor încețoșată în lipsa ochelarilor, buzele arcuite și încă (slavă Domnului!) neînsoțite de nici un rid, gâtul lung și subțire. Arăta încă bine, la 37 de ani (mă rog, aproape 38!). Dar de ce oare chipul acela cu trăsături regulate și cuminți nu-i adusese în oglindă nici o urmă din chipul fetei de altădată? Nu mai ținea bine minte cum arăta în adolescență. Insistase ca mama ei să ia toate albumele cu fotografii de familie, la mutare. Oricum, se făcuse totul zob
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gingași cantalupi, numiții pepeni galbeni, mofturoși în zile de văpăi, în stare să explodeze ca bomba și să-și reverse mațele fragede, dacă nu-i culegi înainte de a se ridica soarele în cruce. Pe când Petrea Păun ieșea, cu lipițanii lui cuminți, din Goldana și din grijile humei, Nicanor Galan apăru din întuneric, pășind pe cărarea de alături de drum, cu pălăria dată pe ochi și clefăind din cizmele lui largi de cauciuc. Galan se opri dincolo de șanț, în dreptul roibilor, potrivindu-și, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
imobile modeste insule, din afara realității de azi unde, în amurg, se aprinde câte o lumină coclită, în lămpi vechi de alamă, cu țilindru de sticlă, mai așteaptă, cu resemnare, să sucombe în acest univers ruginiu. Odihnească-se în pace strada cuminte, ușile din lemn de stejar masiv, curat și sfânt, clematitele strânse în tufe, cu flori albe și violete, din micuța mea insuliță! murmură, câteodată, domnișoara Cristina, la urechea lui Mircea, când în fine pășesc, amândoi, pe segmentul de trotuar, izolat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înșfăcă imediat o carafă pătrată de Bourbon american, o desfăcu, rapid, gâlgâind direct din ea. O, ce sete de viață îmi era, explică el, scuzându-și nerăbdarea și intempestiva lui inițiativă. Adăugă o altă lămurire, precizând: Azi, mă fac băiat cuminte: nu mai amestec băuturile. Dacă nu te superi, dragul meu amic, am să mă abțin de la toate celelalte. Rămân numai și numai la whisky. Bleotu căscă zdravăn, neavând nimic de obiectat. Văzând cum Vladimir revarsă pe gât, într-o șuviță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
destinație, ceața amestecată cu măzăriche, albind colinele Țării de Sus a Moldovei, continua să primejduiască frânarea avionului pe anvelopele penibil de netede și de tocite de vechime ale roților aparatului de zbor. În mașina societății comerciale, trimisă de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de contabila cea cuminte și disciplinată pentru a-l prelua de la aeroport, după schimbul de bancuri cu șoferul mustăcios, mare amator de anecdote deocheate, avu răgazul să decidă cu înverșunare, luând hotărârea fundamentală: Gata, stop cu băutura! Mă fac băiat cuminte. Nu-și dădu nici o explicație, față de această decizie crucială, însă, acasă, în una din zile, era cât pe ce să fie găsit de Zoe cum se ținea de pereți și de caloriferul din toaletă, scăldat în nădușeli și în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fierbătorii de vopsele și alți alcătuitori de vrednice bresle. Profitând de învălmășeala dintr-o distilerie renovată, greierele-viorist o luă razna pe străzile rectangulare ale Cetății furnicilor, adulmecând din mers havuzurile cu jocuri de apă de la răscruci și dând târcoale zbenguielilor cuminți ale copilelor-furnici. Se trezi bătut pe umăr de aceeași furnică tânără, care îl studia mustrător cu ochi albaștri de cobalt: Hei, prietene-cântăreț, de ce-ți părăsești stăpânul? Pe dată, greierele-viorist o repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ratam În noaptea precedentă. M-aș fi impus la timp, n-am fi luat-o razna. Dar nu. De obicei, dacă reușesc să-mi arăt colții, mă las dus de val, Însă nu fac niciodată valuri. Așa și acum. Stau cuminte la masa mea, privind cu sfială la târfa italianului. Dar țâțoasa nu-mi Întoarce privirile. Poate că asta m-ar fi ajutat să mă excit. Fiindcă adevărul e că nu eram. Și tare mi-aș fi dorit să fiu. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Asta fiindcă și pe ea o vedeam mai des. Venea și ea la Întâlniri, Cătă o aducea sub pretextul că trebuie s-o scoată În lume, că i se cerea asta. Nu știu care era adevărul, dar Cristina venea și se așeza cuminte cu noi la masă. La Început doar asculta, apoi a Început să se implice. Cât de cât: ieșea la lipit, ducea materiale la tipar. Uneori venea cu câte o idee. Ei Îi aparține de pildă acțiunea șantajului literar. Dar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
presupunea aceeași libertate. Nu i-a ieșit, bineînțeles, din prima, a fost nevoie să-i aduc aminte ipoteza avansată cu ocazia monstruosului chef cu șampanie, caviar și copii ai străzii: ființele astea au nevoie de provocări extreme, nu de chestii cuminți, las-o mai moale cu arta, oferă-le ceva mai hard. Întâmplarea a făcut ca exact În clipa În care Îi spuneam asta În curtea vilei Celebrului animal să aterizeze un parapantist rătăcit, ăștia făceau echipă În fiecare week-end și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
acolo nu doar frumusețile Aradului, În parcare vedeai și mașini cu număr de Bihor, de Timiș, de Hunedoara, fiindcă Leac crease o vogă, arbitrajul lui atât de strict stimulând competiția frivolă dintre femei. Pe plajă vedeai rareori câte una Întinsă cuminte pe cearșaf, se perindau femeile goale de colo-colo, se măsurau din priviri, probabil Își acordau calificative unele altora. Locul cel mai frecventat era colțul umbrit de o salcie unde se aflau aparate de forță, trăgeau fetele de fiare ca să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
glorioși care aveau să vină, toată dragostea de care aveam să mă bucur, toate desfătările pe care mi le pregăteau bărbații și femeile Înșirați pe terasa În care, Încet-Încet, se cufundau toți În Întuneric: părinții mei, tanti Clara, vecinii noștri cuminți cu copii frumoși, preschimbându-se toți În umbre clătinate de văpaia câtorva lumânări, umbre de bărbați, femei și copii care, În vreme ce mă apropiam, coborau vocea, pătrunși și ei de emoție, Înțelegând totul. Șoptind deja, stârnind o boare ce cutremura flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
uitat de noi și dacă acum se lasă așteptată, fericirea noastră va fi cu atât mai intensă atunci când ne vom însoți pentru toată viața. Sper. Din tot sufletul! Vorbim la telefon, da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cade în genunchi, cu brațele încrucișate peste pieptul invadat de o căldură puternică. La fel ca cea din noaptea de Ajun, când, băgat sub plapumă, mama îl săruta pe creștet, asigurându-l că Moș Crăciun va aduce neapărat cadouri copiilor cuminți. Simte printre buzele ce încep să tremure necontrolat, un gust sărat. Gustul propriului său sânge. Cuprins de o negreală cleioasă și rece, într-un ultim spasm își pune întrebarea daca asta este moartea sau urmează ceva mai rău. Gâfâind din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mergem. Cu cea mai mare plăcere. Când doamna Hagiaturian intră în camera de primire, își îndreaptă imediat privirea spre cele două fetițe numai pistrui și zulufi castanii care-i aduc aminte de tinerețea și chipul Smarandei. Așezate pe canapea, așteaptă cuminți, cu mâinile în poala rochițelor bufante, la fel de albastre ca și ochii ce privesc cu interes la tot ce se află în jur. Ochii tatălui lor. Lângă ele, un bărbat cu părul negru încărunțit și chip marcat de umbrele unor vicisitudini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
conflictului este cel al naționaliștilor sârbi, care au preluat ștafeta, declanșând un război de agresiune contra croaților și bosniacilor musulmani, pentru a crea Serbia Mare, sprijiniți de Rusia - dar în final s-a dovedit că aceasta a fost cel mai cuminte membru al Grupului de Contact, sprijinind totdeauna propunerile americane și germane. Dar dezmembrarea Iugoslaviei n-a fost produsul unei mișcări spontane venite de jos, din mijlocul comunităților etnice sau confesionale care nu s-ar mai fi putut suporta reciproc. Astăzi
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
rol de transmițător dinspre americani către sârbi, prezentându-le sârbilor, la Belgrad sau Pale, diverse variante americane care, din punct de vedere sârbesc, reprezentau tot atâtea propuneri de capitulare. Diplomații occidentali sunt de părere că Rusia a fost cel mai cuminte membru al Grupului de contact, sprijinind întotdeauna propunerile americane și germane, care au găsit împotrivire din partea altor membri, dar niciodată din partea diplomaților ruși. Atacurile aeriene ale N.A.T.O., decise fără informarea Moscovei, și mai ales așezarea docilă a celor 3
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
a atras toate privirile, alături de dansatoarele sale, prin costumațiile provocatoare. Cunoscutul impresar Florin Nedelcu a însoțit-o ca de obicei pe una dintre artistele sale de bază, Anna Lesko: frumoasă, incitantă, cu două dansatoare talentate, interpreta a fost parcă mai “cuminte” decât altădată, dar recitalul ei a fost la fel de gustat. O adevărată isterie, și prin prisma difuzării masive la posturile de radio a piesei “Bagă bani”, a provocat Puya, deși acesta se cuvenea să respecte ora la care fusese programat de
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
Mai spun doar că în ultimii ani (adică după 1990) stilul meu critic - îmi spune un prieten care mă citește - s-a modificat, în sensul că a devenit mai confesiv. "Ego"-ul meu, care vasăzică, nu mai vrea să stea cuminte, obiectiv, prea obiectiv în text, tinde să iasă în față, sare peste propoziții, vociferează, pe scurt: introduce în text tema lui. Poate că este așa cum zice amicul meu S. F. Sau poate este o consecință a faptului că în ultimele
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
alcătuirea intimă a eului, în structura ființei, și a le desprinde cu bisturiul pentru a restabili configurația inițială ar fi sinonim cu o mutilare. Ca un arbore forțat să crească într-un ghiveci prea strâmt, copilăria și adolescența acestei fete cuminți urmează cursul prestabilit și conturul trasat de un compas ideologic rigid. Compensațiile vin în plan imaginar, fantasmatic, în registrul suprarealist al menghinei care înflorește. O întrebare des repetată este "Cine sunt eu?", completată de "Cine am fost eu?". Interiorul lăuntric
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
suprarealist al menghinei care înflorește. O întrebare des repetată este "Cine sunt eu?", completată de "Cine am fost eu?". Interiorul lăuntric și identitatea însăși devin probleme insolubile, cu atât mai apăsătoare cu cât perspectivele alternează. Eul fluctuant este ori fetița cuminte, cu frică de unghiile lăcuite ale mamei, visând la un tort supraetajat și la dragostea prințului Akihito; ori eleva de școală geloasă pe succesul la băieți al colegei Roxana; fie liceana cu corpul obosit de atâta stat pe loc în fața
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
de consistența umană a celui care o scrie, într-un registru psihologic bogat și cu o bună utilizare a codurilor literare. Cele patru secțiuni ale volumului, cu diferențe marcate și cu unele inegalități (preferatele mele sunt Cartea părinților sau "Sunt cuminte, promit" și Cartea singurătății sau Do You Yahoo?, iar secvența mai slabă mi se pare Cartea iubirii sau Akihito), formează totuși un întreg și dau imaginea unui scriitor matur, stăpân pe resursele și mijloacele sale. Îndelung amânat și, cum spuneam
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]