5,362 matches
-
și prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. Dealtfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința să se despartă iarăși în cele două regate
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
adevărat sarcofag, coșciug lucrat din pământ ars în foc ca un vas de argilă, dar cel mai des într-un coșciug lucrat din scânduri. Alături de cadavru se depuneau numeroase vase de ceramică sau de piatră. Cea mai mare parte dintre defuncți erau culcați pe o parte, în poziția fetală (cu picioarele la piept), cu capul către sud, dar fața întoarsă către răsărit (ca în epoca faraonică). Cultura Badari a fost urmată de culturile Amratian (Naqada I) și Gerzeh (Naqada II) , care
Istoria Egiptului Antic () [Corola-website/Science/302979_a_304308]
-
Corpul era apoi lăsat la uscat timp de 40 zile apoi era din nou spălat cu vin și amestecuri de mirodenii, după care se înfășura în bandaje umede și apoi era uscat, prin acest proces se obținea garanția că trupul defunctului își va păstra forma și dimensiunile sale. Îmbălsămatorii adăugau apoi uleiuri aromate, parfumuri și bijuterii pe corp, după care era pus în cosciug și îngropat. Egiptenii credeau că fiecare om are un corp fizic și un suflet numit 'ka' - forța
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
Egiptenii credeau că fiecare om are un corp fizic și un suflet numit 'ka' - forța vieții, care dăinuia și după moarte. Ca și în cazul unui om viu, acest ka trebuia întreținut, el avea nevoie de divertisment și de uneltele defunctului. Toate aceste articole erau deci plasate în mormânt. Esențial era ca acest 'ka' să se reunifice cu corpul fizic, motiv pentru care cadavrele erau mumificate. Defunctul trebuia să se reîntâlnească cu acest 'ka' al său pentru a obține viața veșnică
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
om viu, acest ka trebuia întreținut, el avea nevoie de divertisment și de uneltele defunctului. Toate aceste articole erau deci plasate în mormânt. Esențial era ca acest 'ka' să se reunifice cu corpul fizic, motiv pentru care cadavrele erau mumificate. Defunctul trebuia să se reîntâlnească cu acest 'ka' al său pentru a obține viața veșnică după moarte. Cum însă corpul fizic nu putea călători din mormânt până în lumea de dincolo, această călătorie era întreprinsă de personalitatea defunctului, adică 'ba'. După ce 'ba
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
care cadavrele erau mumificate. Defunctul trebuia să se reîntâlnească cu acest 'ka' al său pentru a obține viața veșnică după moarte. Cum însă corpul fizic nu putea călători din mormânt până în lumea de dincolo, această călătorie era întreprinsă de personalitatea defunctului, adică 'ba'. După ce 'ba' și 'ka' se reunificau, porneau într-o călătorie finală spre cer, soare și stele, unde defunctul învia din morți ca 'akh' (spirit), dobândind viața veșnică. Primul pas în procesul de mumificare era îndepărtarea organelor interne, printr-
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
moarte. Cum însă corpul fizic nu putea călători din mormânt până în lumea de dincolo, această călătorie era întreprinsă de personalitatea defunctului, adică 'ba'. După ce 'ba' și 'ka' se reunificau, porneau într-o călătorie finală spre cer, soare și stele, unde defunctul învia din morți ca 'akh' (spirit), dobândind viața veșnică. Primul pas în procesul de mumificare era îndepărtarea organelor interne, printr-o incizie efectuată în partea laterală a corpului. Inima, considerată tronul inteligenței și forța vieții, era lăsată la locul său
Vechiul Regat Egiptean () [Corola-website/Science/303024_a_304353]
-
lipsit surorile de dreptul de succesiune la tron și a numit ca urmașă a sa pe Jane Grey, după care și-a luat rămas bun de la viață. Pe 9 iulie 1553, Consiliul Coroanei a informat-o pe Jane despre decizia defunctului rege, iar o zi mai târziu, a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I. Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama de deznădejdea situației sale. Maria Tudor, sora lui Eduard
Lady Jane Grey () [Corola-website/Science/303059_a_304388]
-
cauza lucrătorilor bivolari din Giurgiu. A fost înmormântat în cimitirul Bisericii dintre Brazi (greco-catolică) din Sibiu. Monumentul funerar a fost realizat în anul 1880 de sculptorul Carol Cauner și este alcătuit dintr-un bust din marmură albă reprezentându-l pe defunct, bust așezat pe o coloană canelată înaltă de 1,25 m.
Alexandru Papiu-Ilarian () [Corola-website/Science/303096_a_304425]
-
Tulsa a sponsorizat și echipa de fotbal (soccer) Tulsa Roughnecks - care a activat în North American Soccer League până la desființarea Ligii în 1984 - și, pentru un an, echipa de fotbal american Oklahoma Outlaws ce a activat într-o altă ligă defunctă acum, United States Football League. Cele două echipe universitare care activează la nivelul Diviziei I a NCAA sunt Golden Hurricane, a Universitații din Tulsa, și Golden Eagles, a Universității Oral Roberts. Programul de baschet al Universității din Tulsa a permis
Tulsa, Oklahoma () [Corola-website/Science/302219_a_303548]
-
concubină ocazională. În familiile samurailor femeia era respectată; ea conducea treburile casei și se ocupa de educația copiilor. Cunoștea mânuirea arcului și a halebardei, luptând la nevoie alături de soț. Începând din secolul al XIV-lea s-a instituit obiceiul ca defunctului să i se dea un nume postum. În ajunul înmormântării familia și prietenii se adunau în casa decedatului, pentru priveghi, aducând daruri și flori. Se servea o cină frugală, după care, la lumina torțelor, se duceau cu toții la cimitir unde
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
să i se dea un nume postum. În ajunul înmormântării familia și prietenii se adunau în casa decedatului, pentru priveghi, aducând daruri și flori. Se servea o cină frugală, după care, la lumina torțelor, se duceau cu toții la cimitir unde defunctul era îngropat sau ars împreună cu obiectele la care ținuse cel mai mult. Deasupra mormântului se așeza o grămadă de pietre și se depuneau alimente pentru spiritele înfometate, spre a nu-i tulbura pe cei vii. Văduvele care nu voiau să
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
interzis să se mănânce carne. Doliul dura între 3 și 400 de zile, în funcție de gradul de rudenie. Esențial de reținut este că niciodată moartea nu i-a îngrozit pe japonezi. Moartea însemna o firească și binefăcătoare reintegrare în natură a defunctului, care devenea spirit, urmând să-i protejeze pe cei vii, dacă aceștia continuau să-l venereze. În secolul al XIX-lea, un număr apreciabil de samurai sărăciți își refac situația economică devenind comercianți la Nagasaki, Osaka și Edo. Unii dintre
Samurai () [Corola-website/Science/302278_a_303607]
-
prin administrațiile separate. Legătura dintre aceste două regate autonome a fost totdeauna faraonul, care era și rege al sudului și al nordului. De altfel la moartea lor, faraonii din imperiul vechi aveau două morminte dintre care unul nu conținea mumia defunctului rege,deci era cenotaf - dar exista un mormânt pentru Egiptul de Sud și unul pentru Egiptul de Nord pentru același faraon. De câte ori se produceau răscoale, răzmerițe sau invazii străine, Egiptul avea tendința foarte netă să se despartă iarăși în cele
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
adevărat sarcofag, coșciug lucrat din pământ ars în foc ca un vas de argilă, dar cel mai des într-un coșciug lucrat din scânduri. Alături de cadavru se depuneau numeroase vase de ceramică sau de piatră. Cea mai mare parte dintre defuncți erau culcați pe o parte, în poziția fetală (cu picioarele la piept), cu capul către sud, dar fața întoarsă către răsărit (ca în epoca faraonică). Cultura Badari a fost urmată de culturile Amratian (Naqada I) și Gerzeh (Naqada II) , care
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ar fi o statuie), ca o locuință permanentă. Scopul final al decedatului a fost de a se alătura lui KA și BA și pentru a deveni un "binecuvântat mort", ce trăiește pe un ANKH. Pentru ca acest lucru să se întâmple, defunctul avea să fie judecat printr-un proces, în care inima persoanei era cântărită pe balanța justiției față de pana din capul lui Ma'at. Dacă se consider demn, decedatul putea să-și continue existența pe pământ în formă spirituală. Vechii egipteni
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
Corpul era apoi lăsat la uscat timp de 40 zile, apoi era din nou spălat cu vin și amestecuri de mirodenii, după care se înfășura în bandaje umede și apoi era uscat, prin acest proces se obținea garanția că trupul defunctului își va păstra forma și dimensiunile sale. Îmbălsămatorii adăugau apoi uleiuri aromate, parfumuri și bijuterii pe corp, amulete protectoare inserate între straturi, după care era pus în cosciug și îngropat. Practicile de conservare au scăzut în epocia Ptolemeilor și cea
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
vest în vacuumul creat de retragerea forțelor germane din zona "Ober-Ost". Prin această operațiune, Armata Roșie a străbătut noile state Republica Populară Ucrainiană și Republica Populară Belarusă și a pus-o în conflict cu statul independent polonez, prospăt desprins din defunctul Imperiu Rus. Prin invadarea Poloniei și declanșarea războiul polono-sovietic, bolșevicii nu făceau decât să pună în practică teoriile leniniste despre revoluția mondială proletară împotriva capitalismului. Marea majoritate a ofițerilor de carieră erau de origine nobilă, (dvorianstvo). Mai mult chiar, majoritatea
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
Michallon, discipol al lui David. Mai târziu, referindu-se la un studiu lucrat sub supravegherea acestuia, pictorul va spune:""E mai mult un studiu de supunere, decât unul de pictură"". Curând însă, Michallon moare și Corot e primit de profesorul defunctului, Victor Bertin, adept statornic al peisajului istoric, antichizant. Corot nu-i va împărtăși maniera de a picta. În noiembrie 1825, Camille Corot face prima călătorie în Italia : Roma și împrejurimile (Viterbo, Narni). În 1827 trimite de la Roma la "Salonul anual
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
îi organizează un banchet. La 22 februarie 1875 , la ora 11 și jumătate seara Corot moare. Două zile mai târziu au loc funerariile la cimitirul "Père-Lachaise". După messă - relatează L. Roger-Milès - în cadrul căreia s-a cântat "Requiemul prozodiat", după dorința defunctului, pe cunoscutul "andante" din "Simfonia în la" a lui Beethoven, domnul de Chennvières, director la "ecole des Beaux-Arts", a ținut un foarte elocvent discurs. dar cu mult mai semnificativ a fost "discursul" unei femei din popor: pe drumul de la casa
Jean-Baptiste Camille Corot () [Corola-website/Science/302071_a_303400]
-
o parte materială a ființei umane, de care nu mai este nevoie după moarte. Vechii perși nu își îngropau morții și nici nu îi incinerau, deoarece pentru ei focul și pământul erau elemente sacre și nu trebuiau pângărite de trupul defunctului. De aceea, morții erau duși în așa-zisele "turnuri ale tăcerii". Soarta sufletului uman era hotărâtă de faptele făcute în timpul vieții. Oamenii răi sunt sfâșiați în întregime de demoni, conform profețiilor lui Zarathustra. Se spune că demonul Vizareșa se arată
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
lucru s-a realizat însă, de câteva ori prin intermediul lui Heracles, dar și al lui Orfeu. Lumea morților era despărțită de cealaltă lume prin râul Styx, legătura fiind făcută printr-o barcă condusă de Charon. Grecii îngropau câteva monede împreună cu defunctul pentru a avea cu ce să îl plătească pe Charon, altfel mortul rămânea un an întreg pe mal, între viață și moarte. Câinele cu trei capete, Cerber, eriniile, spirite feminine ale răzbunării, kerele, entități ale morții și ale distrugerii apărau
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
este inclusă în zodiac, alături de celelalte semne zodiacale. La azteci, ceremoniile de înmormântare sunt legate de credințe ancestrale, fiind deosebit de complexe și fastuoase. Ordonarea „vieții de dincolo” se făcea respectându-se, în primul rând, categoria socială și condiția materială a defunctului. Războinicii, bărbații morți în lupte sau războaie sau cei sacrificați în cadrul ceremoniilor religioase erau considerați privilegiați. Și bătrânii care făcuseră parte din organizația care rezolva treburile obștești aveau parte de înmormântări fastuoase. Riturile funerare cuprindeau și practica de a pune
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
în mormânt obiecte de uz personal, pentru a-i folosi celui plecat într-o altă lume. Cei care mureau înecați și femeile care mureau în urma nașterii erau înhumați. Incinerarea era mai răspândită și efectuată cu mult fast. În funcție de condiția socială, defunctul era îmbrăcat cu veșminte bogat împodobite. Persoana decedată era așezată în poziție ghemuită, iar pe față i se punea o mască antropomorfă din jad sau piatră, pentru ca sufletul să nu iasă prin gura mortului. Cei bătrâni care făceau parte din
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
pe față i se punea o mască antropomorfă din jad sau piatră, pentru ca sufletul să nu iasă prin gura mortului. Cei bătrâni care făceau parte din comunitate supravegheau arderea, iar cenușa era adunată într-o urnă și îngropată în casa defunctului. Urnele cu rămășițele pământești ale persoanelor importante erau depuse în temple. Aztecii cunoșteau și o metodă de îmbălsămare și de mumificare. Creștinarea timpurie în epoca de formare a poporului român a împiedicat formarea unei mitologii unitare, aceste credințe străvechi transformandu
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]