5,722 matches
-
(n. 26 septembrie 1957 la Năsăud) este o scriitoare, jurnalista, realizatoare de televiziune și fost diplomat român. A publicat cărți de poezie, proza,eseuri,critică și inteviuri,memorialistica, note de călătorie, literatura pentru copii.Este absolventa a facultății de cibernetică economică (ASE București, promoția 1980),cursuri de geopolitică,geostrategie,diplomație.Membru al Uniunii Scriitorilor din România
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
Haana (2009). Documentare (tv 2010) despre inventatoarea Lucreția Brezeanu, Revista"Geopolitica" (cu dr. Vasile Simileanu), OCDE (cu dr. ec. Liliana Zaharia), cu pictorul Nicolae Aurel Alexi, Cecilia Caragea, Carmencita Sava, (director Gerocosen) plasticiana Jeni Costachescu etc. pentru TVR3. A fost diplomat al Ministerului Afacerilor Externe din România la Ambasada României de la Paris (între 2002-2006), ocupându-se de presă, comunicare și afaceri politice. Comentator și analist politic pentru ”Newseuropeens” (din 2006,reprezentant al Centrului de Strategie pentru lumea arabă din Paris.) A
Cleopatra Lorințiu () [Corola-website/Science/310957_a_312286]
-
Botoșani, Focșani, Bârlad ș.a. În anul 1991, împreună cu soțul său, câștigă premiul presei la Festivalul Național de Muzică Ușoară „Mamaia - 91”. În 1992 a fost protagonista filmului „Dragostea ce mișcă sori și stele” și în același an, împreună cu Ion este diplomată la Festivalul „Cerbul de aur” de la Brașov. Participând la toate evenimentele ce au marcat procesul de renaștere națională a poporului, lansând cântece de un profund patriotism, cum sunt "Suveranitate", "Sfântă ni-i casa", "Mănăstirea Căpriana" și altele, cântăreața devenise un
Doina Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/309553_a_310882]
-
și apoi atacau polițiștii care erau chemați să-i oprească. Plângeri privind comportamentul lor „arogant și vulgar” erau frecvente în vara lui 1933. Chiar și Ministerul de Externe german s-a plâns de cazuri în care Cămășile Brune au agresat diplomați străini. Acest comportament deranja clasa de mijloc germană și alte elemente conservatoare din societate, cum ar fi armata. Următorul pas pentru Hitler avea să fie întărirea poziției sale în relația cu armata, acționând împotriva nemesisului acesteia, SA-ul. Pe 6
Noaptea cuțitelor lungi () [Corola-website/Science/309657_a_310986]
-
pământean în România, după Moses Rosen, și atunci, apariția tânărului Sorin Rosen este pentru noi un semn foarte bun de la Dumnezeu“, a completat el. La această ceremonie solemnă au participat invitați din lumea întreagă, reprezentanți ai Președinției României, ai guvernului, diplomați ai Ambasadei Israelului și ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii, acreditați la București, dar și oameni de cultură și artiști. Shlomo Sorin Rosen este unul dintre cei mai tineri rabini din Europa, fiind ales la aceeași vârstă ca și fostul șef-rabin Alexandru Șafran
Shlomo Sorin Rosen () [Corola-website/Science/309711_a_311040]
-
apar din timpul graniței militare când grănicerilor și familiilor lor li se acordau asistență medicală gratuită, prin intermediul personalului sanitar al companiei sau chiar al regimentului. La nivelul companiei, personalul sanitar era format dintr-un felcer(subchirurg) și de către o moașă, ""diplomată""(atestată), ambii fiind plătiți din ""lada companiei"". Moașele se recrutau din rândurile ""grănicereselor"", pregătirea lor profesională făcându-se la Cluj. Prin poruncă împărătească acestea erau obligate să asiste toate nașterile de pe raza companiei, primele moașe cunoscute fiind Ana Șoneriu (1824
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui, Queirós (1845 — 1900) duce o viață lipsită de evenimente, mai întâi ca student la Coimbra, apoi ca administrator al consiliului din Leira și, începând de la vârsta de 27 de ani, ca diplomat în Cuba, Newcastle și Paris. A călătorit prin Orientul Mijlociu, unde a asistat la inaugurarea Canalului Suez, și în America de Nord. S-a căsătorit la vârsta de 40 de ani cu o doamnă din înalta societate. A murit la Paris unde și-
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
Curtea franceză pentru a deschide negocierile de pace și o căsătorie regală. Negocierile de căsătorie au fost intense. Dornici de a preveni o uniune a celor două țări sau coroane, mai ales una în care Spania ar fi subordonată Franței, diplomații au încercat să includă o clauză de renunțare care ar priva-o pe María Teresa și pe copii ei de orice drepturi la succesiunea spaniolă. Acest lucru a fost făcut, dar în cele din urmă, prin abilitățile lui Mazarin și
Maria Tereza a Austriei (1638-1683) () [Corola-website/Science/310285_a_311614]
-
a fost un mare om de stat care a reușit sa-și consolideze pozițiile și să pună bazele relațiilor cu cele mai mari uniuni de triburi din regiunile nordice ale Azerbaidjanului încă de pe timpul dominației ahemenizilor. Atropat, politician cumpătat și diplomat cu spirit de previziune, înțelegând pericolul luptei armate cu Alexandru Macedon, a ales calea tratativelor, apropierea de grecii macedoneni. El a intrat în legături de rudenie cu unul din cei mai apropiați camarazi de arme ai împăratului Macedoniei, Perdiccas, căruia
Atropatena () [Corola-website/Science/309140_a_310469]
-
orașul Pitești, ca primul fiu al lui Lebu Blanco, și era urmașul unei familii de evrei sefarzi veniți în România în secolul al XVIII-lea și care au purtat numele de Durrera el Blanco. A făcut studii la Viena, devenind diplomat în științe comerciale și financiare. Reîntors în România, în anul 1863, Mauriciu Blank a fost angajat de către Jacob Marmorosch, patronul unei firme de negoț și împrumut de bani. Marmorosch își începuse activitatea de zaraf și cămătar în anul 1848 în
Mauriciu Blank () [Corola-website/Science/309240_a_310569]
-
a fost un mare om de stat, care a reușit sa-și consolideze pozițiile și să pună bazele relațiilor cu cele mai mari uniuni de triburi din regiunile nordice ale Azerbaidjanului încă de pe timpul dominației ahemenizilor. Atropat, politician cumpătat și diplomat cu spirit de previziune, înțelegând pericolul luptei armate cu Alexandru Macedon, a ales calea tratativelor, apropierea de grecii macedoneni. El a intrat în legături de rudenie cu unul din cei mai apropiați camarazi de arme ai împăratului Macedoniei, Perdiccas, căruia
Atropat () [Corola-website/Science/309254_a_310583]
-
cu ajutorul cărora Hitler a ajuns Cancelar în 1933, politicianaul de dreapta neîncadrat în niciun partid Konstantin von Neurath a rămas ministru de externe până în 1938. În perioada în care a ocupat această funcție, von Neurath, folosindu-se de rețeau de diplomați din subordine și de legăturile din serviciile de spionaj, a devenit unul dintre gazdele unui cerc de rezistență. Printre cei mai importanți membri ai acestui grup s-au numărat ambasadorii germani la Roma Ulrich von Hassell, Moscova Friedrich Werner von
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
de acord cu formula „capitulării necondiționate”. Cum ministerul de externe asigurase un refugiu sigur multor activiști antinaziști, conspiratorilor nu le-a fost greu să ia legătura cu guvernele aliate cu ajutorul diplomaților din statele neutre. S-au stabilit unele contacte prin intermediul diplomaților germani din Berna, sau de la Vatican. Toate propunerile conspiratorilor au fost respinse, sau au fost pur și simplu neglijate. Aliații occidentali nu acordau opozanților germani niciun fel de ajutor, nici măcar nu se ofereau să le recunoască activitatea. Erau mai multe
Rezistența germană () [Corola-website/Science/310531_a_311860]
-
voiaj inaugural pe rețeaua TGV Est cu plecare din gara de Est din Paris la ora 7:36. Printre pasagerii notabili, la bordul trenului au călătorit François Fillon, primul ministru francez, Alain Juppé, Ministrul Dezvoltării Durabile și o serie de diplomați străini. Primul ministru a salutat evenimentul ca un simbol al capacității de inovare a Franței precum și ca un simbol european al țării, având în vedere faptul că proiectul leagă capitala franței de Strasburg, una dintre cele trei capitale ale Uniunii
LGV Est () [Corola-website/Science/310591_a_311920]
-
fost restaurată. De la întronizarea sa ca al treilea patriarh, la 6 iunie 1948, și până la moartea sa din 26 martie 1977, «în fața adversităților la care a fost supusă Biserica», scrie dl. Mihai Urzică, «Patriarhul Justinian s-a dovedit un abil diplomat și a căutat să țină piept, pe cât a putut, atacurilor îndreptate împotriva Casei Domnului. El a menținut strâns unite rândurile clerului, a sprijinit pe condamnații politici dintre preoții și călugării eliberați din pușcării și a restaurat multe biserici și mănăstiri
Justinian Marina () [Corola-website/Science/310822_a_312151]
-
Fiu natural al unui magistrat, scriitor la rândul lui, Queirós (1845 — 1900) duce o viață lipsită de evenimente, mai întâi ca student la Coimbra, apoi ca administrator al consiliului din Leira și, începând de la vârsta de 27 de ani, ca diplomat în Cuba, Newcastle și Paris. A călătorit prin Orientul Mijlociu, unde a asistat la inaugurarea Canalului Suez, si in America de Nord. S-a căsătorit la vârsta de 40 de ani cu o doamnă din înaltă societate. A murit la Paris unde și-
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
sale sunt deosebit de apreciate în toată lumea și fac subiectul a numeroase colocvii și teze de doctorat. O parte dintre ele au apărut în traducere românească la editură Humanitas. Între anii 1941 — 1945 Mircea Eliade a fost delegat la Lisabona, ca diplomat.
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
crâșme. Luxița Paladi s-a căsătorit mai întâi cu logofătul Nicolae Cantacuzino-Pașcnu, de care s-a despărțit, și apoi cu Don Emanuel Acunia, marchiz de Bedmar, grande al Spaniei, senator și membru al Jockey-Club-ului din Paris. Acesta provenea din familia diplomatului spaniol din timpul regelui Filip al II-lea, cardinalul Alonso de la Cueva Benarides, marchiz de Bedmar. Avea în proprietate un castel la Canillijos (Spania), iar sora sa era ducesa de Vinona. După cum scrie paharnicul Costandin Sion în “Arhondologia Moldovei”, "“de la
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
fi fost deosebit de utilă, rămăseseră în România și astfel nu puteau participa la organizarea comitetului. Chiar în aceste condiții, din grupul de participanți la discuții făceau parte o serie de personalități de excepție. Trebuie în primul rând menționat grupul de diplomați, majoritatea aflându-se în misiuni în străinătate și refuzând să se întoarcă în țară, alții reușind prin diferite mijloace să părăsească țara. Dintre grupul de diplomați, ies în evidență Grigore Gafencu și Constantin Vișoianu, ambii foști miniștri de externe, cu
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
parte o serie de personalități de excepție. Trebuie în primul rând menționat grupul de diplomați, majoritatea aflându-se în misiuni în străinătate și refuzând să se întoarcă în țară, alții reușind prin diferite mijloace să părăsească țara. Dintre grupul de diplomați, ies în evidență Grigore Gafencu și Constantin Vișoianu, ambii foști miniștri de externe, cu o mare experiență diplomatică. Existau însă în exil și alți diplomați, foști miniștri plenipotențiari în diferite țări, care putea aduce o contribuție însemnată activităților comitetului. Din
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
se întoarcă în țară, alții reușind prin diferite mijloace să părăsească țara. Dintre grupul de diplomați, ies în evidență Grigore Gafencu și Constantin Vișoianu, ambii foști miniștri de externe, cu o mare experiență diplomatică. Existau însă în exil și alți diplomați, foști miniștri plenipotențiari în diferite țări, care putea aduce o contribuție însemnată activităților comitetului. Din generația mai tânără de diplomați trebuie citat Brutus Coste, care lucrase timp de mai mulți ani cu Grigore Gafencu. Spre deosebire de acest grup, dintre reprezentanții partidelor
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Gafencu și Constantin Vișoianu, ambii foști miniștri de externe, cu o mare experiență diplomatică. Existau însă în exil și alți diplomați, foști miniștri plenipotențiari în diferite țări, care putea aduce o contribuție însemnată activităților comitetului. Din generația mai tânără de diplomați trebuie citat Brutus Coste, care lucrase timp de mai mulți ani cu Grigore Gafencu. Spre deosebire de acest grup, dintre reprezentanții partidelor politice, singura personalitate de înalt nivel era Mihail Fărcășanu, din partea Partidului Național Liberal. Personalitate cu o pregătire deosebită, având un
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
la nivelul ministerelor de externe ale țărilor în care fuseseră acreditați. Gafencu publicase diferite lucrări cu privire la politica externă a țărilor occidentale și era o personalitate recunoscută în cercurile diplomatice din occident. Totuși punctele de vedere ale celor două grupuri de diplomați nu coincideau în întregime. Nici Niculescu-Buzești nici Vișoianu nu aveau experiența unei activității diplomatice în favoarea României duse în afara canalelor diplomatice uzuale fără a avea statutul de reprezentanți diplomatici acreditați. Gafencu, Tilea și Davila căutau să demonstreze că un comitet în
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
prin Conferința de la Ialta avea să fie îndelungată și că puterile occidentale nu erau dispuse să se angajeze într-un conflict care să modifice starea de lucruri. Războiul civil din China și, ulterior, războiul din Coreea au fost considerate de diplomați ca dovezi că zona de tensiune se mutase din Europa în Asia. În aceste condiții, singurele acțiuni care puteau avea un rezultat, chiar limitat, erau cele de natură diplomatică. Discuțiile legate de răsturnarea regimului de la București și de componența guvernului
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
Răuț și Nicolae Caranfil. În momentul sosirii sale la Paris la 26 ianuarie 1948, Generalul Rădescu a avut intenția să convoace la Paris o adunare generală a exilaților Români. Atât țărăniștii în frunte cu Augustin Popa cât și grupul de diplomați format de Grigore Niculescu-Buzești, Constantin Vișoianu și Alexandru Cretzianu s-au opus acestei idei, în special pentru că atmosfera din capitala Franței le era net defavorabilă. Totuși, părerile referitoare la antrenarea românilor din emigrație au fost ridicate de mai multe ori
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]