5,938 matches
-
boierilor, străinilor și clerului, precum și cu excepția bulgarilor, sîrbilor și a altor coloniști aflați sub administrația unor pristavi speciali și cea a consilierilor de stat activ Koronelli”. Sadâcul este menționat în cele două liste din ținutul Codru, așadar, satul fiind menționat documentar pentru prima oară în 1808. Anatol Eremia afirmă în „NOTE DE TOPONIMIE BASARABEANĂ” că toponimul Sadâc, „corespunde antroponimului de origine turco-tătară "Sadâc"”. Savantul propune în continuare să se compare cuvintele turco-tătărești" sadâc", "sadic", precum și cuvîntul turcic "sadik", cu sensul de
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată prin prezența veverițelor, căprioarei, bursucului, vulpelor, cârtiților, iepurilor de câmp, bufnițelor, cocostârcului alb și alte specii. Satul Zăicana a fost pentru prima dată atestat documentar în iunie 1501, într-un hrisov emis de domnul Țării Moldove Ștefan cel Mare în care se spune, că întărește panului Iancovici spătarul, fiul boierului Gligorașco Iancovici vornic de Suceava, votcina tatălui său, satul Ișnovăț, iar apoi sunt descrise hotarele
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
Șuri este o localitate-centru de comună în Raionul Drochia, Republica Moldova. Atestat documentar la 11 martie 1631 într-o carte de întăritură lui Gheorghe Moțoc și rudelor sale pentru satele Mîndîc, Șura și Volosca. În 1772-73 moșia satului era stăpînită de Bașotă și avea 23 case, 19 moldoveni, 2 fețe bisericești, iar la
Șuri, Drochia () [Corola-website/Science/305162_a_306491]
-
Coșnița. Satul are o suprafață de circa 3.38 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.75 km. Localitatea se află la distanța de 18 km de orașul Dubăsari și la 32 km de Chișinău. Satul Coșnița a fost menționat documentar în anul 1770. Numele localității Coșnița vine de la cuvîntul coșniță- „paner, coș împletit”, „coșar”, „hambar”. Figurează pe hărțile militare rusești Kaschniza. În 1772 aici erau 22 de gospodării și avea 17 bărbați „capi de familie”. În 1792 avea o populație
Coșnița, Dubăsari () [Corola-website/Science/305163_a_306492]
-
Arbore editată la București în 1904 cu referință la așezarea geografică, dar cele mai sigure dovezi și argumente istorice sunt prezente în numărul mare de dosare și fonduri ale Arhivei Naționale și Raionale. Cu siguranță prezintă un mare interes și documentarul arhivei de la Iași care este necercetat. Fondurile cercetate de către Eugenia Samoilă-Tioftica sunt 2,6,8,9,66,112,131,151,208 etc. Sunt menționate doar câteva din sursele istorice în baza căreia a fost întocmită monografia localității Gura Galbenei care
Gura Galbenei, Cimișlia () [Corola-website/Science/305152_a_306481]
-
de la triburile nomazilor veniți din stepele asiatice peste băștinașii sedentari, cu scopuri de jefuire. În ele au fost înmormântați migratorii răpuși în lupte de către băștinași. Movilele ne vorbesc despre faptul că localitatea este mult mai veche, acest fapt este atestat documentar, document în care se vorbește despre aceste locuri și despre un neam de boieri cu nume Beiu. În prezent mai mulți locuitori ai satului Biești poartă acest nume de familie, Beiul fiind probabil urmași de sânge ai fondatorului. Locuitorii satului
Biești, Orhei () [Corola-website/Science/305193_a_306522]
-
și Chiperceni. În trecut satul s-a numit Curleni. Anterior a intrat în componența raionului Rezina. Principalul râu care curge prin apropiere este râul Cogâlnic. Satul Podgoreni este un sat pitoresc așezat în zona centrală a Republicii Moldova. Satul este atestat documentar în anul 1623, dar se crede că este mult mai vechi. Documentele de arhivă vorbesc despre formarea și dezvoltarea social-economică a satului, prezintă indicii demografici. Locuitorii medievali ai satului aveau privelegii de la Ștefan Vodă cel Bătrîn. În a treia domnie
Podgoreni, Orhei () [Corola-website/Science/305195_a_306524]
-
săpat un nou șanț. Se pare că în sec. IV (anul 379), goții lui Greuthungi l-au întărit pentru a se apăra contra atacurilor hunilor. În preajma satului au fost găsite vestigii romane: vase de ceramică, monede ș.a. Satul este atestat documentar cu actuala denumire în anul 1772 ca o localitate formată preponderent din țărani răzeși. Denumirea satului comportă câteva interpretări, în afara aspectului legendar al problemei: 1) fie că provine de la turcescul cazan, care înseamnă căldare, 2) ține de numele meșterului care
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
domnesc. În edițiile bibliografice întemeierea satului Susleni este cronologizată astfel: „"Atestat documentar în anul 1447"” - Dicționar statistic al Republicii Moldova „"Atestat la 18 martie 1494 cu denumirea Chiuleni"” - Vladimir Nicu, Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi; Dicționar enciclopedic moldovenesc. „"Menționat documentar în 1587"” - Enciclopedia Sovietică Moldovenească. După cum se poate observa, ne confruntăm cu o chestiune încurcată, deoarece afirmațiile de mai sus, fiind diametral opuse, oferă mai multe întrebări decât răspunsuri. Pentru a ne orienta mai bine în aceste labirinturi, vom căuta
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
din hotarul satului: Movila Săpata, Movila Tătarului. Denumirea localității reprezintă un toponim de origine hidrografica. Pe amplasamentul satului, în lunca rîului Căinar, se aflau mici lăcușoare și heleșteie, care au determinat și denumirea așezării. Pentru prima dată satul este menționat documentar la 1528, cînd marele voievod Petru Rareș “pentru dreapta și credincioasa slujba către țara” dăruiește armașului Marcu Ciuciuma o parte “de ocina pe valea Căinarului, în ținutul Sorocii, cu trei seliști, ce se mărginește din sus cu moșia Macareuca, din
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
o suprafață de circa 3.57 kilometri pătrați și o populație de 3238 locuitori (conform recensământului din 2004). Localitatea este situată la distanța de 20 km de orașul Soroca și la 182 km de Chișinău. Satul Bădiceni a fost menționat documentar pentru prima oară, în anul 1599. Bădiceni este un sat, o localitate-centru de comună în Raionul Soroca, Republica Moldova. Satul are o suprafață de circa 3.57 kilometri pătrați, cu un perimetru de 8.81 km. Din componența comunei fac parte
Bădiceni, Soroca () [Corola-website/Science/305205_a_306534]
-
cu un perimetru de 8.81 km. Din componența comunei fac parte localitățile Grigorăuca și Bădiceni. Localitatea este situată la distanța de 20 km de orașul Soroca și la 182 <nowiki> </nowiki>km de Chișinău. Satul Bădiceni a fost menționat documentar în anul 1599. La recensământul din anul 2004, populația satului constituia 3238 de oameni, dintre care 49.32% - bărbați și 50.68% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului: 98.39% - moldoveni, 0.31% - ucraineni, 0.37% - ruși, 0.03
Bădiceni, Soroca () [Corola-website/Science/305205_a_306534]
-
se numește Liublenita în ținutul Sorocii.” Documentele asupra Liubeniti , deținute de strănepoții lui Petras, datau de prin 1432-1433 , ceea ce înseamnă că pe atunci există și moșia cu acelaș nume . Așadar satul Rublenita care pe atunci era numit Liubenita e atestat documentar la 28 iulie 1569, dar există probabil deja prin 1432. Vă puteți întreba, Liubenita nu e tocmai Rublenita? De accord . Însă documentele prezintă dovezi că e vorba de acelaș sat , uneori fiind ortografiat Liubenita,alteori Rublenita sau Liublenita sau chiar
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
hectare. Cartografic e poziționat la intersecția coordonatelor geografice: 47°34΄ lat. N, 28°01΄ long. E și are suprafața - 5,95 km2. Până la 9 ianuarie 1956 satul a fost centru administrativ al defunctului raion Chișcăreni. Satul Chișcăreni a fost atestat documentar la 6 martie 1560. Dar istoria adevărată a localității începe din vremuri mult mai vechi În documentele de arhivă este atestat cu denumirea de Zimbruani, denumire pe care a purtat-o mai multe secole, actuala denumire a apărut în documente
Chișcăreni, Sîngerei () [Corola-website/Science/305203_a_306532]
-
cioburi de oale, oseminte și cărbuni putreziți. Sub rădăcinile copacilor zace așezarea preistorică Curmeiești, pângărită de triburile nomade, vatra de la care s-a desprins mai târziu localitatea de pe colina împrejmuită cu stufării din lunca Răutului. Sărătenii pe Răut este menționat documentar în anul 1554. Cu această denumire îl întâlnim la 5 aprilie 1642 într-un hrisov al lui Vasile Voievod, când Mihail Șipoteanu cumpără cu 40 de taleri de la Maria Ciurea și fratele ei Levinte partea lor de avere. Moșia răzășească
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
i se zice "Bănari", iar în actele bisericești este întâlnit numele de "Iugani". Denumirea de Lucăceni provine de la primul întemeietor al satului - Luca, iar Bănari de la boierul Bănariu care deținea aici moșii întinse. Originea numelui Iugani, însă, nu este cunoscută. Documentar este menționat într-un act de la 3 iunie 1429, apoi la 24 aprilie 1520. Satul este așezat pe povârnișul dealului, acoperit cu păduri și numai la est și sud se întrerupe printr-o vâlcea cu pârăiașul numit "Valea Bănarului". Potrivit
Lucăceni, Fălești () [Corola-website/Science/305230_a_306559]
-
de ceata. În Buzdugeni s-au păstrat până în epoca contemporană 7 movile funerare. Satul de azi, situat la 22 km vest de centrul raional., la 28 km de st. c. f. Brătușeni și la 224 km de Chișinău, e atestat documentar la 29 aprilie 1672, între document care se păstrează în Arhiva Muzeului municipal lași. Ne-a mai rămas un document domnesc de la Ioan Voievod, domnul Moldovei, din 14 mai 1563, când se întărește stăpânirea lui Crăciun și a fratelui său
Buzdugeni, Edineț () [Corola-website/Science/305229_a_306558]
-
s-au produs alunecări de pământ pe teritoriul satelor Mânzătești, Hârcești, Condrătești și Curtoaia. În baza hotărârii Guvernului și a conducerii gospodăriei agricole locale s-a decis alocarea unui teren pentru construcția caselor de locuit. Satul Drujba a fost menționat documentar în anul 1662 cu denumirea Tărnușa pe Cula. În anul 1664 la Tărnușa sunt atestați arcașii care aveau aici pământ. După 1945 pe vatra veche a satului, la gura văii Tărnușa satul a fost redenumit în Drujba.
Drujba, Ungheni () [Corola-website/Science/305252_a_306581]
-
din componența lui, satele Dobrogea și Revaca ce activează în baza Legii nr. 764 - XV din 27.12.2001 “Privind organizarea administrative teritorială” a fost format la 30 martie 1988 prin decretul Sovietului Suprem nr.2617-XI. Sîngeră a fost atestata documentar pentru prima dată la 8 iunie 1485 cu denumirea Sultană. Se spune ca, în urma unei bătălii crîncine dintre moldoveni și turci, ce s-a dus în valea satului, „se vărsară atîta sînge, încît acesta ajungea pînă la gleznă căilor”, de
Sîngera () [Corola-website/Science/305253_a_306582]
-
în regiune de cîmpie și mici coline,așezată la răspîntia șoselelor ce duc spre Visoca,Bădiceni și Zgurita. Numele satului e scris în documentele vechi „la Darconiți”,”la Dîncăuți”, ”la Vărcăuți” și numai în 1764 apare coredr - Dărcăuți. Este atestat documentar la 5 iulie 1680 , cînd ” Grigore Tăbîrță din Darconiți de acolo...au mărturisit cu sufletele lor înaintea părcălabilor de Soroca cum că Vasile Mîrzac,șetrar pe Căinar” , a avut un șir de moșii, pe care le-a pierdut ” cînd au
Dărcăuți, Soroca () [Corola-website/Science/305243_a_306572]
-
Mihălașa este un sat din cadrul orașul Telenești din raionul Telenești, Republica Moldova. A fost atestat documentar pentru prima oară în anul 1588. Populația alcătuiește 1600 locuitori moldoveni, vorbitori de limbă română. Principala ocupație și îndeletncire a oamenilor o constituie agricultura. Situația economică este precară, o mare parte a tineretului fiind nevoită să plece peste hotare. În
Mihălașa, Telenești () [Corola-website/Science/305250_a_306579]
-
(n. 15 noiembrie 1965) este un scenarist și regizor român. A câștigat de două ori concursul de scenarii al Consiliul Național al Cinematografiei și a regizat mai multe scurt metraje de ficțiune, documentare, filme de prezentare, reclame, videoclipuri. S-a născut în București, unde și-a făcut și studiile. Din anul 1994, a intrat la Universitatea Hyperion din București, secția de regie de film. În timpul studenției, a făcut diferite studii și filme de
George Adamescu () [Corola-website/Science/306163_a_307492]
-
făcut diferite studii și filme de scurt metraj, printre care "Vreme schimbătoare" și "Grieg". În 2001, a primit finanțare de la Consiliului Național al Cinematografiei pentru scenariul scurtmetrajului " Mâinile Tale", iar în anul 2003 a primit aceași finantare și pentru scenariul documentarului "Prețul Aurului". Din anul 2004 până în 2007, a participat la Tabăra de Creație anuală a Societății Arte Diem ca șef al atelierului de film. În acest cadru, au fost produse filmele "La iarbă verde" și "Pe o bancă". În 2007
George Adamescu () [Corola-website/Science/306163_a_307492]
-
economice ale animației românești, realizările sale n-au mai ajuns pe ecrane și la spectatori. În ultima perioadă, Luminița Cazacu a realizat cărți de colorat, a pictat și a fost membră în diverse jurii (printre care juriul Uniunii Cineaștilor pentru documentar și animație).
Luminița Cazacu () [Corola-website/Science/306186_a_307515]
-
sistematic deformate. Pogromul de la Iași este un model exemplar al acestui caz”".Începănd din 2011 organizează ""Mediaș Central European Film Festival (MeCEFF)"" care devine un festival anual. A fost membru fondator al Fundației ""Filmul românesc"". Continuă să regizeze, ultimul său documentar ""Împărăteasa roșie - Viața și aventurile Anei Pauker"" apărând în iunie 2016. În invitația la premieră, Dl Gabrea afirmă: Radu Gabrea a decedat joi, 9 februarie 2017. Sicriul a fost depus la Teatrul Nottara pentru un ultim omagiu, apoi înmormântarea cu
Radu Gabrea () [Corola-website/Science/306208_a_307537]