9,274 matches
-
Jorj Ioaniu, și va crea senzație cu un sfâșietor lied de Verdi. După dans, junele Geblescu va explica un nou joc de societate, care va face deliciile copilăroasei Margot : — Priviți, vă rog, stimați domni, priviți, vă rog, drăgălașe doamne și domnișoare (va spune tânărul abia întors din Anglia, începându-și noul joc de societate, de fapt o simplă experiență de fizică). Priviți, vă rog, stimată asistență, aici, foarte atent : acest punct negru din centrul acestui cerc. Priviți atent numai punctul din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prins de alarmă în oraș, prăvăliile trag imediat oblonul ca să-și apere geamurile, astfel că rămâi în stradă. În plus, aici, la Șosea, mitraliera instalată pe noul Muzeu, ce țăcăne cu înverșunare, poate aduce o primejdie în plus ! Apoi, o domnișoară la promenadă, neînsoțită ! Și încă pe bicicletă ! Nu s-a răsturnat lumea chiar cu capul în jos, oricât am fi toți oameni cu concepții moderne ! Astfel că i-am anunțat pedeapsa : două zile claustrată în odaia ei, ceea ce îi displace
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca mine, spectacolul ce-l oferă răniții este mai dizgrațios și mai indecent decât se cuvine a fi contemplat de ochiul nevinovat al unor doamne ; cât despre acti vitatea lor, îmi pare mai degrabă inutilă, pentru că asemenea distinse doamne și domnișoare nu ajung (et Dieu nous en préserve !) a face acele trebi umile și respingătoare pe care le-ar reclama mizeria umană a unor bieți oameni, cei mai mulți de joasă extracție și ajunși într-o jalnică stare... Nu mai rămâne atunci decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
facă ? îi puneau să se spele ! Se spălau în căzi de lemn și pe urmă turnau apă cu creolină, să se ducă păduchii la canal ! Cum să nu fie periculos ! Era ! N-a murit așa o prietenă a ei, o domnișoară de foarte bună familie, Marie-Liliane Botescu ? A făcut tifos de la răniți și-a murit ! Cum povestești că a murit și mama dumitale ! Muti povestea că își făcuseră bonete de mătase, pentru că pe mătase nu urcau păduchii... în spital nu aveau
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
calorifer, nici benzină pentru stația de lumină, nici vată, nici feșe... Era atât de frig încât doctorii operau cu paltoanele pe ei, la lumina lumânărilor... Din cauza aceasta i-a interzis Papa lui Muti să mai meargă la spital, după moartea domnișoarei Botescu ! Dar Muti, deși teribil de afectată de pierderea prietenei ei, la munca de spital n-a vrut să renunțe ! Papa a trebuit să accepte și, de altfel, a și fost, foarte repede, luat ostatic de germani. Cine știe cine l-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
alerge să încuie poarta ? Și zdrențărosul, adică Spiridon, că el era, pe de-altă parte, se temea să intre, să nu fie nemții încartiruiți. Pe urmă, după război, Spiridon a intrat funcționar, făcuse Școala Comercială, s-a însurat cu o domnișoară care lucra la Telefoane, au avut un copil... Bietul copil a murit când, în aprilie ’44, americanii au bombardat Bucureștiul, și asta a fost o altă lovitură a soartei pentru madam Ana. Ea locuia tot la noi, era ca un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în plasament la Toderiță Violeta. De Paști, vine iepurasul și îmi aduce multe dulciuri și haine. Mănânc multe ouă roșii și cozonac. Mama mă duce la Biserică, iar acolo toate doamnele îmi dau biscuiți, placintă sau ouă. 5. Interviu luat, domnișoarei Costea Gina, 20 de ani, studentă, pe 26 februarie 2008 De Paști, chiar dacă stau la Iași sau vin la Vaslui, merg la discotecă sau în club cu prietenii. Nu prea mă dau în vânt dupa mâncărurile de Paști, singurele care
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
Robert. Alex se amuza. Dar începuse să i se pară mai puțin amuznt când, la foarte scurt timp după aceea, citi într-o gazetă că fabulosul tânăr John Robert Rozanov, urmărit și vânat de atâtea tinere doamne, se căsătorise cu domnișoara Linda Brent. Alex nu le-a iertat-o nici unuia dintre ei. Mai mult, un timp a trecut printr-o criză de demență, după cum și-a caracterizat singură starea. Se îndrăgosti și ea nebunește de John Robert Rozanov. „Cine o pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totul altceva. Dumnezeule, camera asta duhnește a fum de țigară. — Nu fumez niciodată când ești tu aici. — Să nu te prind c-o faci! Dac-ai fi aici mai des, aș fuma mai puțin. Să deschid fereastra? — Nu, stai locului, domnișoară Muncă-de-noapte. Îmi place duhoarea intimă de pudră, fum de țigară și alcool. Aș dori să renunți doar la ghivecele cu flori din baie. Ghivece cu flori într-o baie sunt imaginea iadului. Haos și Bătrâna Noapte. Altceva decât corsetul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru Libertatea Femeii care încercaseră să se apropie de Diane, Olivia Newbold, din familia proprietarilor fabricii de mănuși Newbold, și Anthea Eastcote, nepoata lui William Eastcote. Gavin Oare, redactorul-șef de la Ennistone Gazette căruia îi plăcea să tândălească pe lângă aceste domnișoare, era tratat cu oarecare dispreț. În schimb, Michael Seanu, un reporteraș, un șmecher abia ieșit de pe băncile școlii, era răsfățatul femeilor, iar Maisie Chalmers (fiica directorului Institutului) care redacta „Pagina femeii“ la Gazette, fusese recent recrutată în sfera „ideilor juste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eu trăiesc atât de retras de lume. Unde mi-am lăsat ochelarii? John Robert se răsuci pe călcâie și se pomeni față în față cu Ruby, care rămăsese nemișcată lângă balustrada de oțel a „oalei“. Rozanov o recunoscu pe dată. — Domnișoara Doyle? Ești domnișoara Doyle, nu? Faptul că o recunoscuse, și încă fără ochelari, era o performanță, pentru că John Robert nu o mai văzuse pe Ruby de mulți ani. Ruby îi zâmbi cu gura până la urechi. Era superâncântată că o recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de retras de lume. Unde mi-am lăsat ochelarii? John Robert se răsuci pe călcâie și se pomeni față în față cu Ruby, care rămăsese nemișcată lângă balustrada de oțel a „oalei“. Rozanov o recunoscu pe dată. — Domnișoara Doyle? Ești domnișoara Doyle, nu? Faptul că o recunoscuse, și încă fără ochelari, era o performanță, pentru că John Robert nu o mai văzuse pe Ruby de mulți ani. Ruby îi zâmbi cu gura până la urechi. Era superâncântată că o recunoscuse Rozanov. Spera ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin care Alex o striga pe Ruby, o chemare pe care o folosea oricând și oriunde, în orice situație, în centrele comerciale, la Băi, în parc, ca și în grădina Belmont. Ruby nu luă în seamă apelul. — Așteaptă o clipă, domnișoară Doyle. Bill, unde îmi sunt ochelarii? — Uite-i. William Eastcote îi aduse de pe o bancă ochelarii, în tocul lor, și servieta. John Robert deschise servieta și scoase din ea un plic închis, împăturit în două. — Uhuu! Uhuu! — Ești bună să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe George? O s-o monteze John Robert pe Alex împotriva lui? Oare despre ce discutau acum acele două ființe îngrozitoare? De bună seamă că discutau despre el. Când se îndreptă spre Podul Roman, își aduse aminte de ciocan. O bătrânică, domnișoara Dunbury, pensionară a fabricii de mănuși, unde prestase toată viața o muncă de înaltă calitate, și care locuia la numărul 3 din Blanch Cottages, văzu cu uimire un bărbat care se opri și culese un instrument contondent (așa îl percepu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi cu totul altă ființă. Preotul rosti cuvintele de încheiere a slujbei. Urmă o tăcere și apoi un vag fâșâit când membrii congregației se ridicară în picioare. Participanții, care se răspândiseră în diverse locuri din biserica uriașă, erau următorii: bătrâna domnișoară Larkin, rudă îndepărtată a „faimosului“ pictor; o domnișoară Amy Burdett, care cânta - cam tărăgănat - duminicile la orgă, doamna Clun, văduva care ținea „Boutique Anne Lapwing“ (Anne era doar o figură fictivă), un tânăr Benning, sosit recent în localitate ca să predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de încheiere a slujbei. Urmă o tăcere și apoi un vag fâșâit când membrii congregației se ridicară în picioare. Participanții, care se răspândiseră în diverse locuri din biserica uriașă, erau următorii: bătrâna domnișoară Larkin, rudă îndepărtată a „faimosului“ pictor; o domnișoară Amy Burdett, care cânta - cam tărăgănat - duminicile la orgă, doamna Clun, văduva care ținea „Boutique Anne Lapwing“ (Anne era doar o figură fictivă), un tânăr Benning, sosit recent în localitate ca să predea mecanica la Școala de Politehnică, Hector Gaines, cărturarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ținea „Boutique Anne Lapwing“ (Anne era doar o figură fictivă), un tânăr Benning, sosit recent în localitate ca să predea mecanica la Școala de Politehnică, Hector Gaines, cărturarul, om cucernic căruia îi plăcea să poarte conversații cărturărești cu părintele Bernard, și domnișoara Dunbury, pensionara din Blanch Cottages. Domnișoara Dunbury era foarte preocupată să-și deplângă numeroasele păcate, printre care nu figura, însă, și lectura romanelor polițiste (părintele Bernard o asigurase că acesta nu era un păcat), dar figura, în schimb, aviditatea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
doar o figură fictivă), un tânăr Benning, sosit recent în localitate ca să predea mecanica la Școala de Politehnică, Hector Gaines, cărturarul, om cucernic căruia îi plăcea să poarte conversații cărturărești cu părintele Bernard, și domnișoara Dunbury, pensionara din Blanch Cottages. Domnișoara Dunbury era foarte preocupată să-și deplângă numeroasele păcate, printre care nu figura, însă, și lectura romanelor polițiste (părintele Bernard o asigurase că acesta nu era un păcat), dar figura, în schimb, aviditatea cu care citea ziarele pentru a descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o coadă de cal, apoi îl ridicase în creștet. Trecuse un mare număr de examene. Noaptea dormea ghemuită, cu mâinile încrucișate pe sâni. Era foarte nefericită, dar nu voia să numească nefericire ceea ce o durea pe ea. Mâine va veni domnișoara Adkin ca să-i spele părul. Venea în fiecare sâmbătă să spele părul fetelor. Spălatul părului erau unul dintre „ritualurile nostime“; multe lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu voia să numească nefericire ceea ce o durea pe ea. Mâine va veni domnișoara Adkin ca să-i spele părul. Venea în fiecare sâmbătă să spele părul fetelor. Spălatul părului erau unul dintre „ritualurile nostime“; multe lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lucruri de la școală erau nostime. Domnișoara Adkin se instala într-una din sălile de baie și fetele, îmbrăcate în frumoasele lor capoate, se înșirau la rând, râzând cât le ținea gura; spălatul părului era un lucru caraghios și, totodată, ațâțător. Domnișoara Adkin era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând cu capul peste cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era o femeie glumeață dar arăta ca o preoteasă, de parcă ar fi putut să scoată pe neașteptate o pereche de foarfeci din buzunar și să le tundă pe fete chilug. „Clientele“ se aplecau pe rând cu capul peste cadă și domnișoara Adkin le stropea cu apă fierbinte, apoi le săpunea, pe urmă iar le stropea și iar le săpunea, în timp ce fata, abia făcându-se auzită, se plângea că apa-i prea fierbinte sau că-i intrase săpun în ochi. Cele mai multe fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
intrase săpun în ochi. Cele mai multe fete aveau părul lung și era ciudată și șocantă brusca transformare a cozilor uscate, pufoase, în șerpi lungi, întunecați, care se învârtejeau în apa din cadă, în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în noul ei rol, i-a scris lui John Robert o „scrisoare de afaceri“, pe care a elaborat-o îndelung, și în care-i comunica părerea ei că ar trebui să se mute cu Hattie într-un apartament din vecinătatea domnișoarei Meynell, întrucât locuința acesteia era prea înghesuită. Această formulă implica, fără să spună direct o minciună, că Hattie locuise până atunci cu Margot (asta nu însemnă că Pearl s-ar fi împotrivit să mintă, măcar pe jumătate din cât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care vărsase atâtea lacrimi înainte de a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase, vinovate cu care o privea Margot Meynell, actualmente doamna Albert Marcovitz, și departe, departe, foarte estompat, ale chipului mamei ei, nefericita femeie moartă care fusese cândva domnișoara Rozanov. Se auzi clincănitul unui clopot îndepărtat. Hattie își vârî o batistă curată în buzunar și ieși din cameră, imaterială ca o sămânță în spațiile brune ale palierelor și ale scărilor pe care-i era hărăzit să le viseze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]