7,291 matches
-
sensul foucauldian al termenului) elitei politice postcomuniste și fizica/mecanica funcționării acesteia, analiza unor paradigme culturale și politice specifice mentalului colectiv, aventurile nu doar ideologice (v. sensul utilizat de Hannah Arendt) în care se angajează homo posthistoricus sînt nodurile de pe dosul unei urzeli tematico-ideatice sau, altfel spus, nucleele care au generat căile reflexive ale cercetărilor de pînă acum ale Viorellei Manolache. Sprijinite pe varii genealogii conceptuale, dar fără să se piardă în nu știu ce derivații noționale, aceste Repere teoretice în biopolitică deconstruiesc
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
mai fantastică poate decât ficțiunea, oricum marcată de absurdul unui personaj care juca În același timp rol de prieten și dușman, de eliberator și asasin, Într-o amplă tragedie În care toate personajele erau mistificate și toate adevărurile Întoarse pe dos și rețelele logice scurtcircuitate. Nu s-a analizat Încă impactul istoric al acestei perioade absurde asupra partogenezei sufletului românesc, dar realitatea a existat sub aceeași formă, persistentă, În memoria unei generații Încă În viață. Evenimentele socio-psihologice amintite seamănă oarecum cu
Prelegeri academice by Prof. dr. CONSTANTIN ROMANESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92355]
-
prin cultură. Lui, ultimului urmaș al acelui lung șir de strămoși, lui Kazantzakis, îi revine toată responsabilitatea de a îmblânzi sălbăticia atâtor strămoși. „Am de gând să nu las morții decât o mână de oase.” Kazantzakis este un Rousseau pe dos. Să-ți întâlnești fiara este tulburător. S-o înțelegi e complicat. Istoria este poate tocmai un astfel de demers complicat, este vizitarea acelor voci de dincoace de tine dar fără de care tu ești de neconceput. Individ, neam, specie umană, arde
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în schema familiei sale primare fratele cel bun, iubit de tată, cu care fratele său cel inteligent, Charles, se simțea într-o nedreaptă competiție. Adam era iubit fără să-și iubească tatăl în timp ce cu fratele său se petreceau lucrurile pe dos. Charles însuși este adus în situația lui Cain, este cât pe ce să-și ucidă fratele. Ca tată, Adam ajunge să repete schema. Iubește pe fiul său cel bun în timp ce este iubit de Cal cel inteligent. Cal îi oferise lui
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
are teoria lui despre Isus, fie nebunii de prin sanatorii, Napoleon, Cezar, Hitler, îi atrag oarecum atenția: „trebuie să fii foarte atent cu nebunii: cu asemenea idei, absolut bolnave, dar punctate de adevăruri copleșitoare, existența îți poate fi întoarsă pe dos, măcar pentru o perioadă. Și totul pornește din faptul că, la un moment dat, din plictiseală sau din curiozitate, ai ascultat un nebun.” Oricât ar cocheta el cu nebunia, e doar un sensibil și un lucid, chiar dacă face dovada atâtor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
seama că alegerea va fi atât de tranșantă, dar eram martorii zbuciumului său constant pentru a rupe, fura, câștiga pentru scriitorul din el dreptul de a exista și altfel decât cu intermitențe, ca o rudă săracă, admisă pe ușa din dos"10. Proza scurtă a fost soluția ieșirii din dilema care-l frământa pe Eliade. "Nu-mi dau seama nici acum, după trecerea anilor și intrarea în posteritate a operei sale, dacă Mircea Eliade a pus conștient în cele două talgere
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Manolescu) personajele găsesc (sau cred că găsesc) "un înțeles al semnelor". Într-un articol intitulat chiar Desenul din covor 62, criticul dezbătea această metaforă din romanul scriitorului american Thornton Wilder, Ziua a opta: viața omului, incomprehensibilă, absurdă se aseamănă cu dosul covorului, partea cu fire și noduri este singura accesibilă cunoașterii umane; fața covorului, "cu desenul ei clar, geometric este rezervată ochiului înțelept al lui Dumnezeu". Omul cunoaște fața covorului doar în momentul morții, moment în care firele și nodurile încep
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lege într-un desen coerent, dând sens afirmației lui Malraux, despre moartea care transformă orice viață într-un destin 63. Aceeași este situația romancierului, care, fără a vedea fața covorului, înfruntă curajos - cum spune N. Manolescu - nodurile și firele de pe dosul covorului. (Adeseori Eliade mărturisește că nu cunoaște finalul unei scrieri sau că "vede" doar începutul ei, cum este cazul nuvelei În curte la Dionis). Personajele jamesiene folosesc și alte sintagme, nu la fel de spectaculare, dar pline de semnificații despre esența unei
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
luptă cu tendința raționalizantă. De ce a învins această soluție care se pune în dezacord cu rațiunea, care provoacă o criză intelectului? Spuneam că simpla nevoie de sinteză nu este un răspuns suficient. Iată întregirea lui, în cuvintele lui Blaga: În dosul dogmelor vedem mai mult decât nevoia de sinteză (care poate avea și un caracter rațional); acest mai mult e: setea de mister, tendința de a apăra misterul metafizic de orice încercare de raționalizare a spiritului omenesc (subl. n., V.M.)"74
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și îl învăluie și mai mult în depărtarea sa. În acest sens, Blaga dezvoltă 133 o idee a "particularismului" misterului în cunoașterea dogmatică. El susține că, spre deosebire de misterul agnosticismului kantian, care este unul "oarecum omogen, fără dimensiuni, ascuns pretutindeni în dosul lumii văzute", pentru cunoașterea dogmatică "există mistere articulate, mistere cu dimensiunea adâncului, mistere nepricepute dar fixabile, mistere cu relief, cu încheieturi, (...) mistere potențate, de diferite grade". Formularea dogmatică tocmai acest lucru face, anume fixează un mister în particularitatea sa. "Dogmaticul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
drept ireal arată cealaltă față a realității, ascunsul întrevăzut dar niciodată de față. Un real nefamiliar intuit în imaginea inaparentului însuși ca trecere spre început, ca întoarcere spre înăuntru, acolo unde totul se face și se preface, se întoarce pe dos, e în același timp prefigurare și transfigurare. Prin urmare, e nevoie de o înțelegere care nu dă sens, ci primește sensul la sine. Îl primește însă nu doar fără concept, ci și fără imagine? Imaginea - simplă repetiție sau reproducere a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
etern amurg"), lumea dintre. Nu numai că exterioritatea se înscrie în dispariție, dar conversiunea ascensională amintită este o interiorizare, o adâncire din perspectiva căreia datele prezenței exteriorului devin nevăzute. Interiorul se răsfrânge în exterior, ab extra ad intra, întoarcere pe dos a stărilor spirituale lăuntrice ieșite în afară, manifestate în imagini care se arată în dinamica trecerii și a întoarcerii: ""Simți - îmi spuneai - prezența altor călători în jurul/ Nostru. Invizibili". Nori suflați cu aur ca niște calești/ Merg spre apus. Sub respirație
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a două lumi topite/ În limpezimea unei minuni"19. Limpezimea aduce la vedere prin absoluta ei transparență, iar ceea ce se vede e mai mult decât fața și reversul unei imagini înghețate într-o dublă reflectare ("pe față reci contururi, pe dos flori strălucite"20); e chiar posibilul "cufundat în cele înalte", "sprijin altei lumi uriașe"21, al coborârii în sus22. Dacă "urcam lăuntric veștedul meu șes"23 răsfrânge în imagine antifraza ce exprimă transretoric paradoxul înălțării ascetice prin străbaterea pustiei, aceasta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sub ochi, se rostește la vedere: "eflorescent/ Coboară din ochi, din buze/ Lanțul nebănuit al poemului". Nebănuită nu e facerea din imaginile trecerii prin transparență, ci unitatea nesperată a poemului care abia acum e vizibilă, din înaltul mărilor întoarse pe dos, încrețite în munți. Viziune de survol, a reversului dezvăluit, lanțul poemului trece prin imaginile ce păreau dislocate, legându-le pe toate în dezlănțuirea impreviziblă a creației 5. Ce se vede de la altitudinea acestei cote de orizont? Răscrucea se limpezește, posibilul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
între inaparentul sensului nemanifestat și posibilul unei întrupări imaginale. Loc deschis și totuși gol, al răsfrângerii în sine a golului care nu are ce arăta decât vacuitatea plăsmuirii, sensul invers al dizolvării. Dar ce sens poate avea această frângere pe dos, răsfrângerea unui gol care se arată drept ultimul posibil? Și apoi, ceea ce se întoarce astfel și creează locul întâlnirii nu arată ceva în chiar miezul golului răsfrânt, acolo unde solzii timpului se dizolvă-n fântâni? Imaginea aceasta, apărută din gol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ce se spune, prin vălul diafan al luminii din adânc. Astfel încât "a fi în Cuvânt lângă izvorul/ ce mereu rămâne privirii străin"59 semnifică a cuvânta și a vedea fără prag, în nelimitarea unui mai presus care întoarce lumea pe dos, o răsfrânge în adâncul începutului și în lumina înaltului, o îmbracă în cuvântul nemuririi: "Când Cuvântul în noi se arată/ așa luminând, așa clar/ și fața Lui strălucește ca soarele/ atunci hainele lui se fac albe/ și hainele sunt cuvântul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pregătești marele tău drum/ Călătoria ta-ntr-acolo", spre "altundeva și altcum"55. "Ceasul întoarcerii" nu e prin urmare timpul în care spațiul e restrăbătut în sens invers, repetiție a aceluiași; e clipa kairotică a reversului, a feței întoarse pe dos, răscrucea din care pornește un alt drum, pustiu, drumul celuilalt. Drumul într-acolo - atunci - este întoarcerea care se deschide, singura deschidere spre posibilul care semnifică în început, de la bun început. Această întoarcere (reditus) este ieșirea (exitus), precum un exod din
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ei e și lumea noastră, dar nu din nou, încă o dată, ci pentru prima dată12. Întoarcerea la clipa de atunci nu înseamnă o revenire în timp, în timpul orb al trecerii,13 ci o răsucire a vederii, răsfrângerea sau întoarcerea pe dos, a interiorului în exterior, a lumii noastre în lumea poemului. Mai mult decât o deturnare, mișcarea răstoarnă planurile, le inversează. Ceea ce se vede nu e exteriorul fără adâncime; e interiorul expus, scos afară, invizibil iconic al vizibilului. Din această perspectivă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimicul despre care nu poate fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe care o vede limbajul/ când îl simte în tine/ pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
fi vorba, "până ce față nu va mai fi și nici față/ ce ar putea ține loc de față"14. Se poate coborî mai adânc, în muțenia lăuntrică, în non-peisajul acestei răsfrângeri, în fractura întoarcerii pe dos? Dar abia întors pe dos, frânt și răsfrânt, poemul spune ceva; abia în chipul gol al morții se vede dincolo, mai presus de orice închipuire: "Pulverizează-te, fii lumina pe care o vede limbajul/ când îl simte în tine/ pe cel care va muri"15
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se țese acum și iese la lumină nu mai stă în păcatul aducător de moarte, în răul mai bătrân decât moartea. E nimicul nimicit, developat - fără expunere - în propriul negativ. Reducție a fenomenalității până la imposibila manifestare, a vizibilului întors pe dos, trecut prin dezafirmarea orizontului său, până la manifestarea imposibilului. Și aceasta e posibilă, atât timp cât "partea din mine, care Te iubește și va cunoaște nimicirea"18, partea însorită din noi e dată iubirii, pre- dată altuia, cade în darul de sine19. Darul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin apă, iar ceea ce se vede nu e spectacolul ce sare în ochi, decorul parazitând imaginea; ce se vede se ascunde în limpezimea însăși, se pune în vedere ca gol care arată nu dispariția, ci apariția inversă, imaginea întoarsă pe dos, perspectiva răsturnată: "Și golul alb al casei s-a lărgit,/ culorile-s cu fețele întoarse/ ca un necunoscut grăbit". Dacă singurul lucru văzut - în chiar liniștea limpede a lucrurilor - nu poate fi privit în față, el arată imaginea posibilă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sens dat înțelegerii, rostitul abdică din orizontul unei denominații - acum - superflue. El se întoarce la rostirea în care nespusul prefigurează actul comunicativ, dar spune mai mult prin omisiunea referentului. Vorbele răstălmăcite până la întunecarea înțelegerii traduc tocmai, prin anticipație, întoarcerea pe dos, tulburarea pertinenței lingvistice. Cuvintele nu mai au ce și despre ce vorbi, nici nu se adresează cuiva anume; ele scriu poemul de-scriindu-se pe sine, resorbindu-se în semne sau vestigii. Tulburare necesară în vederea limpezirii, căci ceea ce nu se poate spune
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o altă dimensiune care descoperă realitatea din perspectiva unui relief al adâncimii, un altceva care "este mai important, este esențialul": "Adâncimea perspectivei constă în aceea că noi nu reducem la un singur plan - planul senzorial - întreaga diversitate a realității (...). În dosul planului din față - cel empiric - se află alte straturi, alte planuri", prin urmare "o imagine în perspectivă". Aducând la ființare o "altă lume", planul fondator străluminează "această lume" incandescentă, transparentă: "lumea empirică devine transparentă, și prin transparența ei devin vizibile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vor fi Întorși pe o parte pentru a nu se asfixia cu lichidul vomat. Atât ziua cât și noaptea, pacientul va Încerca să doarmă câteva ore Întro cameră bine aerisită, cu temperatură moderată. În timpul senzației de greață se va freca dosul mâinii cu un pieptene iar În timpul vomei se va face masaj pe abdomen, În punctul situat la mijlocul liniei care unește vârful osului stern cu ombilicul. Se Întrerup tratamentele cu medicamente de sinteză, de tip psihiatric, care ar putea irita stomacul
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]