12,690 matches
-
Toate aceste lucrări conduc spre o sinteză monumentală a chestiunii, din care Marino a terminat doar prima parte, apărută după moartea lui: Libertate și cenzură în România. Începuturi, Polirom, Iași, 2005. Persoana care avea rol de intermediar între cenzură și editorul Epistolarului era deci Ion Ianoși, unul dintre foarte puținii marxiști ai țării, format în mediul elevat, puțin cunoscut de români, al marxiștilor evrei de limbă maghiară de la Cluj, inspirați de Georg Lukács și Cercul Petöfi. Nu cunosc un studiu serios
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
traduse în românește, vezi în special Violența și sacrul (traducere de Mona Antohi, Nemira, București, 1995) și Țapul ispășitor (traducere de Theodor Rogin, Nemira, București, 1997). 3. Dintre acestea, știu că s-au tradus: Dincolo de liberalism și conservatorism, ALL, București, editor Adrian-Paul Iliescu, 1996; Liberalismul, traducere de Anca Gheauș, introducere de Cătălin Avramescu, Du Style, București, 1998. 4. Așa se face că Gray a fost una dintre vedetele conferinței „Reshaping Globalization: Multilateral Dialogues and New Policy Initiatives”, organizată la Central European
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de acord, chiar formal, între persoane care gândesc la fel (lucru absolut normal; exemplu: condamnarea morală a lui Eliade), urmăresc obiective profesionale comune (de la cele nobile la cele oportuniste: știm cu toții că anumite subiecte și atitudini găsesc mai ușor finanțare, editor și calea spre reputație decât altele, ceea ce câteodată îi ajută pe unii cercetători mediocri în carieră etc.). Articolul-program al unei publicații, statutul unui grup profesional sau declarația privind misiunea unei organizații non-guvernamentale pot funcționa ca documente contractuale. De regulă, e
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
die kommunitarische Idee (Picus Verlag, Viena, colecția Wiener Vorlesungen, 1999). E vorba de un text de 64 de pagini, bazat tot pe o conferință publică, despre Martin Buber (1878-1965), eminentul filozof, teolog, traducător de texte sacre alături de Franz Rosenzweig, traducător, editor savant și repovestitor de imens succes literar al hasidismului (cunoscut în această calitate și la noi), pedagog, publicist și fondator de publicații (cum ar fi Der Jude, 1916-1924), activist civic și politic. Buber este fără îndoială cea mai importantă personalitate
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Gemeinschaft und Gesellschaft a încercat să depășească - integrându-le - paradigmele unilineare ale schimbării sociale (organic-romantici ca Lewis Henry Morgan și Henry Sumner Maine; materialist-raționaliști ca Marx și Hobbes). Vezi judiciosul său articol despre Tönnies din Routledge Encyclopedia of Philosophy, General Editor Edward Craig, Routledge, Londra, ediția online, 2001. 8. Am remarcat desigur preferința multor autori și traducători români pentru termenul comunitarian. Ca și în cazul altor împrumuturi lexicale, se ajunge inevitabil la calcuri și barbarisme; mai grave mi se par sintaxa
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
începând cu Spengler, Cournot, Ernst Jünger, Norman O. Brown, Jeremy Rifkin și alții, mai puțin discutați din acest unghi - rămâne cea dată de Lutz Niethammer (cu colaborarea lui Dirk van Laak, bun cunoscător al culturii și politicii germane interbelice și editor al lui Carl Schmitt), Posthistoire. Ist die Geschichte zu Ende?, Reinbeck bei Hamburg, Rowohlt, 1989. Cititorul poate vizita situl www.straussian.net pentru a descoperi întreaga „rețea” a straussienilor, din care face parte și Mark Lilla. Alți discipoli notorii ai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
multă vreme. Acum pot să dorm noaptea și mă simt cu câțiva ani mai tânăr. Mi-am ajutat și câțiva prieteni, tratându-i de probleme ale sinusurilor, răceală, dureri musculare și așa mai departe. Mulțumesc din suflet doamnei Carter și editorului pentru publicarea acestor secrete minunate.” Cele mai comune cauze ale durerilor de spatetc "Cele mai comune cauze ale durerilor de spate" Cu câțiva ani în urmă, problemele de spate erau cunoscute în general sub numele de lumbago. Acum se știe
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
după figurile asemănătoare pictate pe amforele antice. Cu toate că e denumit îndeobște delfin, eu consider că acest pește al legătorilor de cărți este o schiță de balenă, deoarece așa a fost imaginat inițial. Această inovație a fost introdusă de către un bătrîn editor italian din veacul al cincisprezecelea, în timpul Renașterii: în acele zile și chiar pînă într-o epocă relativ tîrzie, delfinii treceau, în mintea multora, drept o specie de leviatani. în vinietele unor cărți din vechime și în alte ornamente ale lor
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pactolus, rîul legendar în care s-a spălat regele Midas, cînd a dobîndit puterea de a transforma în aur tot ce atingea. Golconda, oraș legendar din India, devenit un simbol al bogăției din pricina pietrelor prețioase adunate acolo de către sultanii Deccanului. Editor american din New London îConnecticut); a publicat numeroase manuale și almanahuri. în treacăt îfr.). în engleză, to rattle, a face zgomot, a hurui. Arsaces Ă. întemeietorul dinastiei Arsacizilor, care s-a revoltat împotriva Seleucizilor îsec. III î.e.n.), fondînd așa-numitul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rând În folosul celor mulți. (Ă). Stau În Încăperea asta albă de la Sinaia și mă gândesc ce uriaș pas Înainte a făcut țara noastră, dacă scriitorul, acest oropsit al vieții În trecut, jucărie a partidelor politice, bătaia de joc a editorilor, a ajuns azi să locuiască În vilă, să i se plătească drept și cinstit pentru munca lui, să fie scutit de grijile zilnice care au gâtuit atâtea talenteă Partidul a spulberat credința falsă că artistul nu poate creia dacă nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
va fi rămas definitiv În acea Italie „a dezorientării și umilinței scriitorilor, a țâfnei și cinismului aritmeticii afaceriste” despre care pomenește În scrisoare, unde un Alberto Moravia deși tradus În câteva limbi de circulație internațională, agoniza În fața nepăsării și exploatării editorului; căci acolo „e o cultură de Babylon”, acolo „n-ai norocul să-ți pornești cariera Într-o societate În care Statul ți-e un mare prieten”. Dar faptul n-ar avea nici o importanță, căci În definitiv comportamentul și etica lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezie, o nuvelă, un roman, dar nu era Îndeajuns ca ele să fie evidente mărturii ale vocației tale, să fie „bune”, să fie recunoscute „de calitate”; prima carte, prima chinuită biruință a vieții tale de scriitor devenea și Întîiul calvar. Editorul era un ins misterios și teribil, care trona În vârful unei piramide de tipărituri „de mare succes” - majoritatea, firește, traduceri din limbile anglo-saxone, care striveau prin cantitate nu numai modestul tău ghiocel, ci Întregul scris românesc, - editorul era un ins
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și Întîiul calvar. Editorul era un ins misterios și teribil, care trona În vârful unei piramide de tipărituri „de mare succes” - majoritatea, firește, traduceri din limbile anglo-saxone, care striveau prin cantitate nu numai modestul tău ghiocel, ci Întregul scris românesc, - editorul era un ins la care străbăteai după luni sau ani de tatonări și plecăciuni, cu ajutorul discret al prietenilor scriitori mai În vârstă, ei Înșiși prudenți să nu-și consume capitalul de „trecere” pe care-l aveau pe lângă prețiosul personaj, „Grasset
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu exactitate, dragă prietene, ceea ce reprezentam noi, tinerii debutanți, pe vremea aceea, În fața unui astfel de important personaj? Nu cred. Scriitorul român, cel tânăr ca și cel cu renume, În afară de douâ-trei excepții, era profund și pe față disprețuit de către acest editor; el era văzut ca un simplu exponent al unei mărfi ce nu se poate desface, sau care se desface prea puțin, ce aduce un prea neglijabil profit! Aceasta era „concepția” care stătea la temelia „culturii”, la baza „mișcării literare” de pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dacă reprezentai mediocritatea sută la sută, garantată cu pecetea de trecere a lui Vasile Militaru sau alții de nivelul lui! Îmi aduc aminte cum, după ce unul din romanele mele, prin 1937, se epuizase numai la trei săptămâni de la apariție, secretarul editorului respectiv - transmițându-mi plăcuta veste și profitând de emoția mea - mi-a strecurat la repezeală un contract, să-l semnez pentru o nouă ediție, Împreună cu o sumă forfetară, care Însemna cam jumătate din ce mi se cuvenea de fapt. Abia
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai puțin modest; și limbajul scriitorului „occidental” semăna Într-un chip straniu, halucinant aproape cu cel al scriitorilor de la noi, din anii debuturilor mele, atunci când se dezbăteau la nesfârșit problemele „situației” scriitorului față de indiferența publicului, sau dezarmarea lui față de exploatarea editorului sau neputința lui față de nepăsarea Statului, sau problema anarhiei care domnea chiar În S.S.R., etc. etc. Omul se lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
, Ion (7.II.1932, București), poet, prozator, eseist, traducător și editor. Tatăl, Mihail Acsan, mic negustor până în 1945, a fost deportat în URSS, într-o mină de cărbuni din Donbass; pentru a-și susține familia, mama (n. Sütő) se angajează muncitoare într-o fabrică de încălțăminte. După desființarea Liceului „Sfântul Iosif
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
în altă parte. Kant a gândit cu o insistență și cu o răbdare care sunt poate unice asupra problemelor care l-au preocupat. Rezultatele reflecțiilor sale laborioase le-a pus însă pe hârtie în perioade scurte de timp, presat de editori și de alte proiecte care îi stăteau în față. (Kant a putut să creadă despre ultimul său manuscris neîncheiat, așa-numitul Opus postumum, că este cea mai însemnată dintre scrierile sale!) Pe scurt, Kant a scris repede concentrându-se exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se indepărtează mult de principiile ei? Admiratori ai lui Kant nu ezită să afirme că viața acestuia a fost exemplară tocmai fiindcă a fost trăită în deplină consecvență cu principiile pe care le-a formulat gânditorul. Otto Schöndörffer, unul dintre editorii scrisorilor lui Kant, remarca: „Kant nu numai că a trăit ceea ce a propovăduit, ci el a propovăduit de asemenea ceea ce a trăit. Filosofia lui este expresia vie a personalității sale și, invers, el și-a structurat inconștient și conștient personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
el nu s-a mai socotit legat de ea după moartea regelui - nu ar fi în armonie cu standardele de moralitate înalte și severe formulate de către filosof 40. Contemporanul lui Kant, Erich Bister, fost secretar al ministrului von Zedlitz și editor al revistei Berlinische Blätter, un organ al filosofiei luminării, formulează judecăți nuanțate asupra acestui episod, într-o scrisoare din decembrie 1974, adresată filosofului. Pe de o parte, el consideră răspunsul drept „nobil, bărbătesc, demn, temeinic”. Pe de altă parte, Bister
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a te deda la inutile răfuieli cu un scriitor care a contribuit la „democratizarea” genurilor literare mai mult decât au făcut-o mii de practicieni ai rigorii științifice, a căror morgă era depășită doar de propria lor incompetență și nulitate. Editori ingenioși au extras din corespondența, articolele, interviurile sau eseurile lui Chandler suficient material pentru a compune o artă poetică perfect articulată. Deși întinsă pe o perioadă de jumătate de secol (dacă luăm în considerare primele și nesemnificativele intervenții publicistice din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Obsedați de comunicarea instantanee - foamea de texte a revistelor deja menționate, de la Black Mask și Dime Detective Magazine la Spicy Detective, era insațiabilă, acestea trăind sub regimul urgenței absolute -, obligându-l pe cititor nu să citească, ci să devoreze povestirea, editorii găsiseră cea mai bună metodă de a lărgi sfera lecturii cât se poate de jos pe scara socială. O engleză formală, plină de volutele adeseori prețioase ale unui rafinament inaccesibil, n-avea în nici un caz sorți de izbândă în fața americanului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Firește, va trebui să plătească pentru asta, va avea de înfruntat adversari și rezistențe. Dar va beneficia, pe termen lung, de avantajele acestei încăpățânări născute din speranță și credință în superioritatea textului literar: Agentul tău literar va strâmba din nas, editorul va înțelege greșit și va fi nevoie de oameni de care nici n-ai auzit pentru a-i convinge încetul cu încetul că scriitorul care-și lasă amprenta personală asupra scrisului e unul rentabil. El n-o poate face încercând
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
artei înalte”. Textul din 1949 „Casual Notes on the Mystery Novel” este o punere în pagină cât se poate de contrastantă cu tonul și atitudinea generale ale autorului. Cam în aceeași perioadă, protestează - cu delicată, dar nu totală ipocrizie - când editorul Hamish Hamilton îi trimite un exemplar „special copertat” al cărții The Little Sister: „Nu cred că operele mele merită coperte speciale”. Poate nu cărțile lui, dar cu siguranță Cartea Polițistă Ideală pe care se străduie s-o descrie ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
am uitat în jos la tabla de șah. Mișcarea cu calul era greșită. L-am pus la loc. Caii n-aveau nici un sens în jocul ăsta”. Somnul de veci s-a bucurat, din prima clipă, de susținători plini de entuziasm. Editorul Alfred Knopf a simțit că „debutantul” Chandler era capabil să străpungă zidul de opacitate ce-i ținea pe autorii pulp departe de recunoașterea publică/estetică pe care, măcar unii dintre ei, ar fi meritat-o. Pagina întreagă de reclamă cumpărată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]