5,421 matches
-
3 din același oraș (1953-1956) și a Facultății de Filologie la Universitatea din București (1956-1960). După o perioadă de colaborări la „Gazeta literară", „Scânteia tineretului" și „Luceafărul", se angajează redactor la „Luceafărul", unde în 1964 devine șef de secție. Debutează editorial cu volumul „Nu te lăsa niciodată”, apărut în 1966 și distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. În 1990 înființează revista Formula AS, care devine repede un fenomen de succes, comercial, dar și sociocultural, atingând un tiraj puțin obișnuit. Pop este unul
Sânziana Pop () [Corola-website/Science/323450_a_324779]
-
absolvirea Liceului Național din Iași în 1942, urmează la București Facultatea de Litere și Filosofie, al cărei licențiat devine în 1949. Debutul în presă are loc în 1943, cu un articol despre Henrik Ibsen, publicat în ziarul „Ecoul", iar cel editorial în 1949, cu nuvela "Trenul regal". Reporter la cotidienele „Victoria" (1944-1946) și „România liberă" (1946-1947), colaborează la „Contemporanul", unde în 1947 îi apare prima proză, intitulată Luminătorii satelor, trece redactor la „Rampa" (1947-1948) și „Flacăra" (1948-1950), scrie în „Lumea" (1946
Valentin Silvestru () [Corola-website/Science/322959_a_324288]
-
trebuie să luăm în considerare existența mai multor realități sociale și filosofice care contribuie și afectează gradul de libertate al comunicării mediatice; este vorba, printre altele, atât despre existența unui public educat, care să exercite un control critic asupra conținutului editorial și să sancționeze eșecurile, precum și o deontologie a meseriei bine definită, aplicată consistent la toate nivelurile de cercetare, producție și prezentare de conținut jurnalistic și care să urmărească îndeaproape principiile esențiale ale presei, ca de pildă să permită indivizilor să
Libertatea presei () [Corola-website/Science/318899_a_320228]
-
Rastko" (rețea de biblioteci digitale), "Distributed Proofreaders Europe" (digitizare internațională), "Proiectul Gutenberg Europa" (versiune Beta, bibliotecă publică digitală), precum și proiecte similare în domenii de editare, digitizare și lexicografie. Nelimitându-se la Internet, este activ în numeroase proiecte culturale, științifice și editoriale în Europa și Asia începând din 1993, în special în țările din fosta Iugoslavie, România, Bulgaria, Grecia, Ucraina, Rusia, Polonia etc, incluzând conservarea culturilor minoritare și tribale din Eurasia, precum și în inițiativa "Balkan Cultural Network" (împreună cu omul de cultură grec
Zoran Stefanovici () [Corola-website/Science/318961_a_320290]
-
traducere de Edith Silbermann, reeditată în 1992), maghiară („Christina kisasszony”, în vol. "Serampuri Ejszakak", Editura Kriterion, București, 1980; traducere de János Székely), italiană („Signorina Christina”, Jaca Book, Milano, 1983; traducere de Simonetta Falcioni, reeditată în 1984), spaniolă („La señorita Cristina”, Editorial Lumen, Barcelona, 1984; traducere de Joaquín Garrigós Bueno, reeditată în 1994), cehă („Slečna Kristýna”, în vol. "Pět rumunských novel", Editura Odeon, Praga, 1984; traducere de Jiří Našinec, reeditată de editura Lidové nakladatelství, Praga, 1991), turcă („Matmazel Christina”, Metis Edebiyat Dizisi
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
fost modificat de RECTIFICAREA nr. M.127 din 19 decembrie 2008 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 795 din 27 octombrie 2015. Articolul 20 (1) Legitimațiile de veteran de război prevăzute la art. 19 alin. (2) se confecționează de Centrul tehnic editorial al armatei, cu indicativul de unitate militară 02560 București, denumit în continuare U.M. 02560 București, pe baza comenzii lansate de U.M. 02585 București. Resursele financiare necesare vor fi prevăzute în bugetul aferent programului major prin care se finanțează U.M. 02560
NORME din 19 decembrie 2008(*actualizate*) privind stabilirea calităţii de veteran de război de către Ministerul Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265839_a_267168]
-
a apărut, de la 1 ianuarie 1907, revista "Țara noastră", care a înlocuit temporar revista "Transilvania". Goga, care a condus efectiv acest săptămânal, a apărut mai întâi cu titlul de redactor, apoi și de proprietar - editor. În primul număr a publicat editorialul intitulat "„Către cărturarii noștri”", în care a afirmat că își propune să redacteze:"„o gazetă cuminte. O gazetă ridică punte între sufletele cărturarilor și ale țăranilor care o slovesc duminica pe genunchi. Toți cărturarii, care simt în sufletul lor răsunetul
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
Pata, o lucrare despre activismul pentru dreptul la locuire decentă, editată de Adi Dohotaru, Hajnalka Harbula, Eniko Vincze. Detalii despre eveniment, aici. Fragmente din Editorial: ”Prin interviuri, documente, eseuri și imagini, volumul Pata surprinde aspecte ale formării zonei Pata Rât, spațiul precar al locuirii marginalizate din apropierea gropii de gunoi a orașului Cluj, creat prin acțiuni administrative directe sau nepăsare instituțională și complicități multiple de la diverse
Pata: un volum despre activismul pentru dreptul la locuire decentă () [Corola-website/Science/296128_a_297457]
-
a României. a fost de asemenea aspru criticat ca susținător al președintelui Traian Băsescu, deși își depusese încă din 2005 demisia din funcția de consilier prezidențial. A fondat revista culturală "Dilema" (mai târziu redenumită "Dilema Veche"), în care publică un editorial săptămânal. Pleșu a realizat împreună cu Gabriel Liiceanu câteva emisiuni de televiziune, printre care "50 de minute cu Pleșu și Liiceanu" (2011). Ca scriitor, înregistrează un important succes de stimă și de public (critica îl consacră dinainte de 1989 - N. Manolescu, Monica
Andrei Pleșu () [Corola-website/Science/297564_a_298893]
-
revistei "România literară" din 1972 până în 1989. În 1997 este ales "membru corespondent" al Academiei Române, iar din 2005 devine președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2006 a fost numit în funcția de ambasador al României la UNESCO. A debutat editorial cu volumul "Lecturi infidele" în anul 1966. În anul 2008 a publicat "Istoria critică a literaturii române", care poartă subtitlul " 5 secole de literatură ", în care a continuat eforturile de canonizare, cea de-a doua istorie a literaturii române de la
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
iar peste un an se naște unicul său fiu, Horia, care va deveni medic și scriitor. 1926 - Pentru sonetul "Viața", publicat în revista "Țara noastră", condusă de Octavian Goga, este premiat de Societatea Scriitorilor Români. Efectuează stagiul militar. 1927 - Debutează editorial cu volumul "Poeme simple", premiat de Societatea Scriitorilor Români. 1928 - Își încheie studiile liceale (bacalaureatul în 1931 la Pitești) și se înscrie la Facultatea de Litere din București, cu licența în 1932. Este funcționar public. După alte surse, Zaharia Stancu
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
personalitatea sa nonconformistă. Are rubrici în "România literară", "Ziarul de Iași" și în "Suplimentul de cultură", a scris în revista "Plai cu boi", dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet. Debut cu poezii în revista "Luceafărul", debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, "Versuri" și "Detectivul Arthur". Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia. "Testament - Antologie de Poezie Română Modernă / Testament - Anthology of Modern Romanian Verse" ediția a doua (versiune bilingvă
Emil Brumaru () [Corola-website/Science/297580_a_298909]
-
o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare...” Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul "Visul" (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul "Nostalgia"). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă "Orbitor", are forma unui fluture, și conține trei volume, "Aripa stângă", "Corpul" și "Aripa dreaptă", ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]
-
la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu românul "Moartea în pădure". Opera să, de valoare excepțională, cuprinde: Moartea în pădure (român); Duminică muților (nuvele); Galeria cu vită sălbatică (român), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editură Nagel; în
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]
-
și artă română”, „Pagini literare”, „Viața românească” etc. A făcut parte din redacția și din comitetul de direcție al revistei „Sămănătorul” (1906 - 1908). A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi (1909 - 1910). A debutat editorial cu "Traduceri din Paul Verlaine" în 1903. În 1905 a publicat volumul de versuri " În grădină", urmat, în 1909, de "Fantazii". Între timp au apărut operele scrise de D. Anghel în colaborare cu Ștefan O. Iosif: "Legenda funigeilor" (poem dramatic
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
născut la 28 august 1944, în Slatina, având ca părinți pe Mincu Duță și Voica Anica. Colaborator la toate revistele literare din țară, deținând rubrică permanentă la "Amfiteatru" (Confruntări critice), "Luceafărul" (Semn), "România literară" (Poezia tânără), "Viața românească" (Intermezzo), "Paradigmă" (editorial), "Ziua literară" (cronică literară), "Tomis" (Repere), "Contemporanul -Ideea europeană" (Intermezzo), etc. A avut rubrică săptâmânală permanentă («Accente») în pagina culturală a ziarului „Cotidianul” (1999-2004). De asemenea, colaborator la unele reviste italiene: "Alfabeta" (Milano), "La fiera letteraria" (Romă), "Strumenti critici" (Torino
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Muzeului Literaturii Române. Fondator al Premiului literar Euridice (2005, în exclusivitate pentru tinerii autori), actualmente premiul literar „Marin Mincu”. Debut: cu critică în "Gazeta literară" (articolul „Stilul criticii”, 30 aprilie 1964) și cu poezii în revistă "Amfiteatru" (aprilie 1966). Debut editorial: în poezie cu vol. "Cumpănă" (Editură pentru literatură, 1968); în critică: "Critice" (Editură pentru literatură, 1969); în român: "Intermezzo" ( Editură Albatros, 1984). Marin Mincu a decedat la Spitalul Elias din București în dimineața zilei de 4 decembrie 2009 în urma unui
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
redactor-șef era Ștefan Antim: în "Răscoala" apare ca personajul Antimiu. A fost secretar de redacție la "Falanga literară și artistică", condusă de Mihail Dragomirescu, funcție pe care a deținut-o și la "Convorbiri critice" ("funcții mai mult onorifice"). Debut editorial: la Orăștie, apare volumul de nuvele "Frământări", la "Librăria națională", condusă de Sebastian Bornemisa. În sumar, producții literare tipărite în revistele "Luceafărul" și "Convorbiri critice": "Dintele", "Lacrima" "Glasul inimii", "Culcușul", "Ofilire", "Răfuiala", "Nevasta", "Golanii", "Cântec de dragoste [Cântectul iubirii]", "Proștii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
În 17 martie 2012, Universitatea de Vest i-a oferit lui H.R.Patapievici distincția de "Doctor Honoris Causa". Alte titluri: Debutul său ca un eseist a fost în 1992, în Revista Contrapunct, iar de atunci a avut contribuții diferite, inclusiv editoriale, în Revista 22 (1993-2003), LA & I (2003-2004), Dilema (acum Dilema Veche)(2004-2005), Orizont, Vatra, Secolul 20, ID-ul (din 2005) și Evenimentul Zilei (din 2006) . Prezența lui în spațiul public românesc de după 1989 a stîrnit uimire, curiozitate, admirație - și numeroase
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
Ciorănescu. Solicitat de George Călinescu, publică în 1930 diferite articole de literatură comparată în revista Capricorn. Sprijinit de Nicolae Iorga și de unul din frați, care îl susține material, face în 1933 o călătorie de studii la Veneția și debutează editorial ca istoric în 1934, cu o colecție de documente privitoare la domnia lui Mihail Radu (Mihnea al III-lea). În exil, Alexandru Ciorănescu și-a uimit adeseori compatrioții prin multitudinea și diversitatea temelor abordate. Într-o recenzie din 1965, Mircea
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
autorii articolelor se numără: George Tutoveanu, Șt. O. Iosif, C. Demetrescu, Alexandru T. Stamatiad, A. Mândru, I. Minulescu, D. Karnabat, N. Pora, G. Andoni, Ilarie Chendi, I. Dongorozi, Pamfil Șeicaru, Dr. P. Zosin, P. Crăescu, Eugeniu Speranția. <nowiki>*** Ștefan Petică, Editorial în</nowiki>„Românul”, 25 octombrie 1904, fără semnătură. <nowiki>***</nowiki> "Comemorarea lui Ștefan Petică", în „Mișcarea literară”, I, nr. 1, 15nov. 1924, p. 1. <nowiki>***</nowiki> "Note răslețe de sociologie și filozofie (Amănunte necunoscute din viața și opera poetului Ștefan
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
clasici ai literaturii române contemporane. A absolvit Institutul de Cultură Fizică din București (1953-1955). De asemenea, absolvent al Facultății de Filologie din Iași (1967). A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o zână de lut". Din 1964, este redactor, apoi redactor-șef adjunct la ”Ateneu”. În 1979 se mută la București, ca
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
început să ofere meditații colegilor pentru a crește veniturile familiei. La vârsta de treisprezece ani, în timpul unei vizite la unchiul matern Emanuel „Manole” Arghiropol, și-a făcut debutul în presă în ziarul celui din urmă, "Romanul", unde publica anecdote și editoriale despre politica în Europa. Anul 1886 a fost descris de Iorga ca fiind "„catastrofa vieții mele de școlar în Botoșani”", deoarece a fost eliminat temporar pentru că nu salutase un profesor. Iorga alege să părăsească orașul și să se înscrie la
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
Impronte S.P.A., Firenze; 2. "Enciclopedia dei Papi", Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume; 3. John N.D. Kely, "The Oxford Dictionary of Popes", 1986, Oxford University Press, Oxford-New York; 4. "Vite dei Papi", Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume; 5. Rendina Claudio, "I Papi - storia e segreti", 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume; 6. Ambrogio M. Piazzoni, "Storia delle Elezione Pontificie", ed. a3-a, 2005, Piemme, Casale Monferrato (AL); 7
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
noiembrie 2007 la peste 22%. În aprilie 2010, Letonia avea cea mai mare rată a șomajului din UE, cu 22,5%, mai mult ca Spania, care avea 19,7%. Paul Krugman, laureatul Premiului Nobel pentru economie în 2008, scria în editorialul sau din New York Times la 15 decembrie 2008: În 2010 însă, comentatorii observau semne de stabilizare a economiei letone. Agenția de rating Standard & Poor's și-a ridicat perspectiva asupra datoriei Letoniei de la negativă la stabilă. Contul curent al Letoniei
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]