5,216 matches
-
încurajată de tradiția romanescă. A venit vremea să ne educăm așteptarea să se contrazică pe sine, trebuie să ne trezim surprinși de propriile așteptări. Dacă cineva are de câștigat de pe urma operei ca joc, acela este cu siguranță lectorul. El este educat să-și facă o bucurie din neînțeles, din complicații. Strategia autorului amână înțelegerea: autorul tachinează relaxarea cititorului la vederea clarității verbale, construind de fapt în subteranul limbajului limpede un suspans prelungit. În romanele lui Ishiguro nu știm exact ce anume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu care operează romanul nu mai e destinul (trecut-prezent-viitor), ci ziua. Procesul a început cu romanul unei zile (Ulysses, Mrs Dalloway), în Modernism. Tânjind, fără să-și dea seama, după tiparul premodernist (după cronologia premodernistă) în spiritul căruia au fost educați, autorii moderniști au o legătură subterană cu sursa revoltei lor. Lectura intuiește că modelul lor e tradițional. Legătura autorilor Desperado cu tradiția, însă, s-a rupt. Ei se nasc în convenția revoltei împotriva tradiției. Ziua, ca unitate narativă, se eliberează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
această inadaptabilitate o resimțim când citim ultima pagină a romanului. Intriga nu contează absolut deloc. Platon e judecat, decide să plece din spațiul natal, vine în lumea noastră (atât aflăm). Adevărata intrigă e de fapt încercarea romancierului de a ne educa în spiritul relativului. E un relativ care trece dincolo de teoria lui Einstein. E un relativ îmbogățit cu o dimensiune sufletească. Întreaga operă a lui Ackroyd e o fereastră deschisă spre mister. Revenind din lumea noastră de întuneric, care e o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de jurnale. În clipa aceea ne dăm seama cât de individualizate sunt vocile, cât de intim e ce spune fiecare, cât de tare ne place că le putem spiona. Ralph și Helen nu fac schimb de jurnale fiindcă lectorul bine educat de Lodge nu dorește deloc acest lucru, fiindcă el vrea să-i spioneze pe eroi el însuși. Procedeul lui Lodge, așadar, este spionarea (nu divulgarea) conștiinței. Cum ne dăm clar seama că romanul abia începe (mai avem multe pagini de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt niciuna, nici alta". The Waste Land este înainte de toate o narațiune autobiografică, scrisă într-un moment de mare criză în viața intimă a poetului. S-a vorbit mult despre amestecul lui Ezra Pound în manuscris. Ezra Pound, născut și educat în America, la fel ca T.S. Eliot, și plecat de acolo cu câțiva ani înaintea lui, a fost primul care a recunoscut geniul lui Eliot și l-a întâmpinat cu căldură în literatura modernistă, introducându-l în mediul literar englez
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
De asemenea recomandarea de a nu absolutiza simptomatologia unei maladii întrucât „nu există boli ci bolnavi“ ce pot reacționa diferit, este curent auzită și azi prin spitale, exprimând o realitate. Principiul „mai întâi să nu faci rău“ (primum non nocere) educă prevederea, îndeamnă la aprofundarea cunoașterii, la lărgirea cooperării și la optimizarea diagnosticului. Alte asemenea idei, care vizează și etica medicală, sunt prezente în textele: „Legea“, „Jurământul“, „Despre artă“, „Despre comportarea cuvenită“... Iată câteva aforisme hippocratice cu mai mare circulație: JURĂMÂNTUL
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la creșterea simpatiei profesor - elevi indiferent de disciplina. Înainte de a transmite cunoștințe cognitive, profesorul transmite valori morale și asistă la însușirea acestora de către elevi. Funcția de educator a profesorului este aceea de a trezi virtuți, de a forma caractere. A educa înseamnă a forma, „a-l înțelege pe elev, a-l ajuta să înțeleagă ce se așteaptă de la el” (A. Neculau, 1983, p. 204), a-l consilia în aprecierea propriilor performanțe. Profesorul ca educator este mai mult decât un simplu instructor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
ostili oamenilor. La azteci, Tlazolcotl, zeița pământului, a fecundității, ocrotitoarea păcatelor carnale, era reprezentată călărind pe o coadă de mătură ca o vrăjitoare și ținând în mână un șarpe, simbolul falic. La incași, Fecioarele soarelui Aclla Cuna erau tinere frumoase, educate în temple. Unele erau destinate căsătoriei cu demnitari și erau instruite în muncile casnice, altele erau pregătite pentru a sluji zeii în temple. Zeități traco-getice Cotytto este zeița tracă a sexualității, în onoarea căreia se organizau orgii sexuale ritualice. Bendis
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
soți și pe concubine în arta amorului se numeau harimtu. În imperiile akkadian, babilonian și egiptean, zeița fertilității Qadesh era slujită de preotese cu practici sexuale multiple, qateshtu. Tot la egiptenii arabi, ghazye erau prostituate venerate; ele proveneau dintre tinerele educate în temple ce erau revendicate de demnitari ca soții. În templele indiene și nepaleze, zeitățile erau omagiate de baiadere, dansatoare, și de preotese, devadasi, considerate soții ale zeilor. În asemenea medii sacre se practicau deflorări ritualice. Femeile care deveneau prostituate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din familii distinse, după concursuri severe pe criterii de frumusețe, aptitudini, inteligență și sănătate. Pentru familiile lor era o onoare deosebită să-și ofere fetele împăratului sau demnitarilor și care, odată intrate în harem, nu-l mai părăseau. Tinerele erau educate pentru a învăța eticheta complicată a Curții și pentru a atinge desăvârșirea prin rafinamentul comportării. Erau încredințate maeștrilor pentru însușirea artelor și experților taoiști, preoților lama tibetani, pentru lecții de educație sexuală. Însușirea artei desăvârșite a amorului făcea parte din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
artiști: (Michelangelo, Tizian, Pietro Aretino, Bernardo Tasso). Veneția renascentistă a fost marcată de existența curtezanelor al căror număr ajunsese, la jumătatea secolului al XVI-lea, la peste 100000. Devenise aproape o tradiție ca mamele, și ele foste curtezane, să-și educe fetele în arta amorului multiplu și interesat. Unele erau de lux, altele erau de condiție modestă. Cele de lux cortigiane onestae aveau clienți de rang înalt, locuințe somptuoase, cu servitori, erau elegante, educate, sofisticate. Se implicau în viața culturală și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avea treizeci și nouă de ani, după douăzeci și doi de ani de domnie, dintre care paisprezece lângă Antoniu. Octavian a hotărât ca fiii rivalului Antoniu cu Fulvia și cu Cleopatra să fie aduși la Roma, au fost crescuți și educați de Octavia, soția lui Antoniu. Aproape toți, prin căsătorii, au intrat în familia lui Octavian Augustus. Fiica cea mică, Cleopatra Selene s-a căsătorit cu savantul rege al Mauritaniei, Juba al II-lea cu care a fondat o dinastie. Cum
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
se culce cu treizeci și unu de pretendenți, ceea ce le confirma rezistența sexuală. Tullia d'Aragona (1510-1550 / 1556) Fiica unei curtezane din Roma, Giulia Ferrarese, și a cardinalului Luigi d'Aragona, Tullia s-a născut în anul 1510. A fost educată de mama ei cum să fie și să se mențină în atenția bărbaților bogați capabili s-o întrețină, cum să-i cucerească. La optsprezece ani a intrat pe piața ofertelor erotice. Nu era o frumusețe deosebită, nu se încadra în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
căsătorit, la numai cincisprezece ani, cu contele Louis de Brézé, cu patruzeci de ani mai în vârstă. A devenit doamnă de onoare a Louisei de Savoia, mama regelui Francisc I. A avut două fiice pe care le-a crescut și educat cu dragoste. La treizeci și unu de ani a rămas văduvă, i-a ridicat soțului un mausoleu și s-a hotărât să poarte cu eleganță, toată viața, culorile doliului, alb și negru, ceea ce a trezit și a menținut admirația și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a fost luată și crescută de o mătușă și apoi a intrat sub tutela contesei de Neuillan care a tratat-o ca pe o rudă săracă, ceea ce corespundea realității. Un timp a fost dusă la o mânăstire pentru a fi educată. Tânăra a ales între a merge a doua oară la mânăstire și căsătorie, căsătoria cu un scriitor, Paul Scarron, un libertin autodeclarat și afectat de o artrită deformantă gravă, alcoolic și cu douăzeci și cinci de ani mai în vârstă. În compania
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ginecologice o împiedicau să fie foarte activă din acest punct de vedere. Compensa însă cu alte atracții și servicii oferite suveranului pentru a se menține în sfera preferințelor regelui Ludovic al XV-lea. Mai mult, discret îi furniza tinere fete educate în celebrul Parc cu cerbi, după gurile rele, un bordel regal, unde se derulau întâlniri rafinate dar și orgii. Tot discret supraveghea amantele de ocazie ale regelui, petites maîtresses, ea fiind maîtresse en titre. Marchiza de Pompadour a fost extrem de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
un obiect al dorinței, al contemplării și adorării. Lumea gheișelor a fascinat și continuă să fascineze. În cartiere speciale din marile orașe dar și în localități mai mici existau ceainării, okiya, și case de gheișe ce adăposteau femei frumoase, cultivate, educate pentru a întreține o atmosferă plăcută, antrenantă la diferite reuniuni. Unele dintre ele renunțau la viața de gheișă pentru a se căsători, altele își trăiau tinerețea delectând pe alții ca persoane ale artelor, apoi își creau propriile ceainării și formau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
obiecte de care imaginația ei era deja plină." (Noul Eseu despre arta dramatică, cap. 20 "Dacă poetul dramatic trebuie să lucreze pentru popor") Acest teatru popular pe care Enciclopediștii îl cheamă cu dorințele lor va fi civic. Modalitate de a educa poporul, el va formula, înainte de vreme, un fel de declarație asupra drepturilor omului și cetățeanului. În cea de-a doua jumătate a secolului, mai mulți autori creează drame istorice cărora le dau o turnură hotărât politică. Collé, în Partida de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rudelor; 3. ulterior, riscul comportamentului violent se poate micșora semnificativ prin asigurarea unui nivel educațional crescut. Factorul economic, nivelul de trai, nu intervine direct în acest model. Așadar, familia ca instanță de socializare, ca purtătoare și transmițătoare de valori, trebuie educată pentru schimbarea mentalității în ceea ce privește violența și pentru dobândirea de către fiecare membru a ,,inteligenței emoționale" ce permite rezolvarea problemelor familiale și extrafamiliale pe calea dialogului. Bibliografie 1. Prejbeanu Ileana, Rada Cornelia, Dragomir Manuela, Femei din România victime ale violenței domestice, Conferința
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
îndeosebi în „Familia” lui Iosif Vulcan, apar entuziaste aprecieri, ideea unui teatru stabil este formulată de directorul „Familiei” în articolul exortativ Să fondăm teatru național! (1869). După ce caracterizează teatrul ca o școală morală, umanitară și patriotică, prin care poate fi educat gustul frumosului și poate fi cultivată limba, Vulcan expune posibilitățile concrete ale acțiunii de ridicare a teatrului în limba română. Se propune formarea de comitete filiale pentru adunarea contribuțiilor bănești, se recomandă organizarea, în beneficiul fondului de teatru, a unor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289765_a_291094]
-
la instaurarea unui regim absolutist, de dictatură, dar au favorizat instalarea unei domnii autoritare a lui Al. I. Cuza, domnie cu incontestabile și importante realizări, dar și cu scăderi. De altfel, aceste tendințe autoritare existau În societatea românească, crescută și educată după normele Regulamentului Organic, dar și În cea străină, iar exemplul cel mai la Îndemână e chiar Napoleon al III-lea. În situația nou creată, domnitorul, Împreună cu cei mai importanți colaboratori ai săi, cu M. Kogălniceanu În primul rând, a
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
spectacole, publică, începând din 1857, numeroase cronici și foiletoane muzicale și dramatice, scrise cu patos și nu lipsite de consistență, în „Naționalul”, „Revista Carpaților”, „Independința”, „Țeranul român”, „Tribuna română” din Iași, „Dâmbovița”, „Buciumul”. Pentru F., al cărui gust a fost educat la școala operei italiene (a și tradus, în 1859, împreună cu I. G. Valentineanu, libretul operei Nabucodonosor de Verdi), muzica are, în primul rând, un rol educativ. Și când ia în discuție comediile, vodevilurile lui V. Alecsandri, C. Negruzzi și Matei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
modul obișnuit de a face muzică, așa cum le era propriu poeților care compuneau mythoi (Platon, Phaidon, 60 C-61 B), Platon nu șovăie să condamne miturile și poeții. Socrate se Întreba dacă Homer era Într-adevăr În măsură să Îi „educe” pe oameni (Republica, X, 600 C); Platon, În schimb, Îi refuza acest rol și Îndepărta din cetatea lui ideală mitul și poezia, deoarece poezia provoca aproape o mutilare a gândirii (ibidem, 607 B), iar mitul putea să Îi Împingă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacră”. Dacă mantis, prin manìa, delirul divin, călăuzea comportamentul oamenilor, la fel, poetul era posedat și inspirat de divinitate. Instruit de Muzexe "Muze", coborât din Apolloxe "Apollo", conform lui Hesiod (Teogonia, 22 sqq., 94-97), el avea rolul de a-i educa, paidèuein, pe greci, așa cum Platon lasă limpede să se Înțeleagă În Republica (X, 600 C). Chiar dacă, odată cu timpul, rolul lui a suferit un proces de laicizare, poetul avea o funcție orientativă atât pe plan politic și social, cât și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1884, II, pp. 232 sq., 236; Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 376; Kulke, 1978, p. 95 și nota 16), precum și altele atât la Bombay, cât și la Naosari. Un laic, membru al bogatei familii Kama (Kulke, 1978, pp. 84, 104, 120 sq.), educat la școala lui F. Spiegel la Erlangen, Kharshedji Rustomji Kama (cf. supra), a pus, cu multă clarviziune, bazele cercetării științifice a zoroastrismului la parsi, promovând studierea și editarea textelor avestice și de limbă pahlavi. Printre discipolii săi s-au aflat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]