5,930 matches
-
al teoriei critice, care necesită o reconstrucție radicală a modelului clasic de industrie culturală (Kellner, 1989). Depășirea limitărilor modelului clasic ar presupune: analize mai concrete ale economiei politice a mass-mediei și a proceselor de producție culturală media; cercetări istorice și empirice asupra construcției industriilor media și a interacțiunii lor cu alte instituții sociale; mai multe studii privind receptarea și efectele media asupra audienței; și încorporarea de noi teorii și metode culturale într-o teorie critică revizuită a culturii și a mass-mediei
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
3, vara 1983) în care unii dintre participanții la discuția asupra stării de fapt în domeniul studiilor de comunicare în masă remarcă împărțirea domeniului în abordarea culturalistă, care se concentrează în primul rînd asupra textului, și seria de abordări mai empirice. Abordarea culturalistă la acel moment era în mare măsură de tip textualist, centrat pe analiza și critica tuturor formelor de comunicare privite ca artefacte culturale, folosind mai ales metode provenite din domeniul umanist. Metodele de studiere a comunicării foloseau, dimpotrivă
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
la acel moment era în mare măsură de tip textualist, centrat pe analiza și critica tuturor formelor de comunicare privite ca artefacte culturale, folosind mai ales metode provenite din domeniul umanist. Metodele de studiere a comunicării foloseau, dimpotrivă, metodologii mai empirice, variind de la o cercetare de tip pur cantitativ, studii etnografice asupra unor cazuri sau domenii specifice, pînă la cercetarea istorică specializată. Subiectele din acest domeniu includeau analiza economiei politice a mass-mediei, elemente de receptare și de studiere a efectelor media
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o dimensiune a normelor asupra altei mișcări pe o altă dimensiune. Așa cum s-a arătat mai devreme, cele trei dimensiuni sunt analitic distincte liberalismul este diferit de democrație și de egalitarism din punct de vedere conceptual dar există evidente legături empirice între poziții pe cele trei dimensiuni. Putem susține astfel că o mișcare înspre liberalism va fi urmată de o mișcare către democrație; într-adevăr, aceasta a fost evoluția țărilor din vestul Europei în secolul al XIX-lea. Pe măsură ce un stat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nivelul diferențierii structurale și gradul de autonomie structurală (Almond și Powell, 1966: 306-14). Primul criteriu se aseamănă întrucâtva ideii de diviziune a muncii, care, de la Durkheim încoace, a fost privită ca o caracteristică a societăților "avansate" (Durkheim, 1964: 39-49). Dovezile empirice sugerează într-adevăr că există o diferențiere mai mare a instituțiilor și grupurilor în societățile mai puțin tradiționale. Al doilea criteriu este legat de una din dimensiunile menționate de Huntington, deoarece, așa cum am văzut, el privește "autonomia" ca dovadă a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
caracteristici și eficiență trebuie testată empiric. Putem susține cu certitudine că dezvoltarea structurilor depinde de diferențierea și eficiența acestor structuri doar dacă așa se întâmplă în toate societățile; dacă există o relație, probabil că ea nu este liniară. Această conexiune empirică puternică nu a fost validată până în momentul de față ceea ce n-ar fi cu adevărat o problemă, dacă atât diferențierea cât și autonomia nu ar fi caracteristici care par a fi încărcate de valoare; ele par a duce la concluzia
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
linii mari, cu capacitatea acestor structuri de a face față deciziilor pe care trebuie să le ia sistemul. Totuși, aceasta este doar o ipoteză, iar evaluarea posibilului efect al diferențierii și autonomiei structurilor în sistemul politic depinde de o analiză empirică. Trebuie arătat că diferențierea și autonomia structurală cresc capacitatea sistemului politic. Orice concluzie dincolo de acest aspect ne face să luăm în considerare rolul jucat de norme în dezvoltarea politică. Dezvoltarea politică și rolul normelor Prin urmare, evaluarea dezvoltării politice poate
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
au existat puține încercări de a operaționaliza conceptul și de a compara regimurile pentru a examina posibilele efecte ale diferitelor niveluri de legitimitate asupra consecințelor (Rogowski, 1974). Analizei pe care o vom întreprinde aici îi va lipsi deci de baza empirică solidă pe care ar trebui să o aibă și care va fi fără îndoială dezvoltată în cele din urmă. CASETA 5.1 Legitimitate și legitimare Atât de des se spune că regimurile au nevoie de legitimitate, încât mai toți liderii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în multe părți ale lumii. Pentru o prezentare generală, vezi C. Ake, A Theory of Political Integration (1967). Conceptul de integrare este discutat sistematic și de H. Teune în Social Science Concepts, ed. G. Sartori (1984: 239-63). Pentru o examinare empirică a problemelor în societățile plurale, vezi A. Rabushka și K.A. Shepsle, Politics în Plural Societies (1971), C. Young, The Politics of Cultural Pluralism (1976), A. Lijphart, Democracy in Plural Societies (1977) și D.L. Horowitz, Ethnic Groups in Conflict (1985
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
alți autori. Într-un fel, analiza își are originea la fondatorii științei politice, fie că este vorba de Aristotel, Montesquieu sau Rousseau, fiecare dintre aceștia având perspective diferite privind modul în care trăsăturile sociale ar putea afecta viața politică. Analize empirice ale comportamentului la vot au demonstrat rolul important al clasei în explicarea modului în care populația s-a împărțit între partidele politice, deși acel rol nu a fost atât de important pe cât s-a crezut odată, iar importanța sa pare
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
politică. Pentru a realiza acest lucru în practică, sunt folosite ca indicatori participarea în alegeri și procentul voturilor în favoarea diferitelor partide. Deși reflectă doar parțial bogăția celor două variabile politice, ele constituie cel puțin un început realist al unei analize empirice. Vanhanen consideră că produsul național brut pe cap de locuitor este într-adevăr corelat cu indicele combinat al democrației (liberale) (0,555), dar și că interdependența este considerabil mai mare când sunt luate în calcul toate variabilele (0,762). Aproximativ
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
puțin clari pe care îi cuprinde "cultura". Dificultatea constă în faptul că și "indicatorii" sociali și economici au un efect asupra culturii. Acest fapt pare nu numai corect din punct de vedere intuitiv, dar și valid din punct de vedere empiric. Prin urmare, sentimentele de clasă, etnice sau religioase pot explica într-adevăr caracteristicile culturale. Atât chestiunile de substanță, cât și dificultățile de măsurare explică de ce adesea s-a considerat că elementele culturale au doar un caracter rezidual. Ce s-a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
întoarce acum asupra rolului jucat de structuri (instituții și grupuri) în viața politică și putem căuta relația dintre structuri și sistemul politic. Bibliografie suplimentară Problema relației dintre clivajele socio-economice și sistemele politice a dat naștere unui număr însemnat de studii empirice, începând cu S.M. Lipset, Political Man (publicat pentru prima dată în 1960 și republicat cu o Prefață nouă în 1983) și urmat de P. Cutright, "National political development", în Politics and Social Life, ed. N.W. Polsby et al. (1963
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
occidentale, vezi Party Systems and Voter Alignments, ed. S.M. Lipset și S. Rokkan (1967: 1-64). Natura culturii politice este analizată sistematic de G. Hofstede, Culture"s Consequences (1980). Studii anterioare care încep să examineze contururile problemei și să confere date empirice sunt: G.A. Almond și S. Verba, The Civic Culture (1963), Political Development and Political Culture, ed. L.W. Pye și S. Verba (1965), G.A. Almond și S. Verba, The Civic Culture Revisited (1980). Problema noii culturi "post-materialiste" a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și promovau diferite politici. Astfel, sistemul politic ca întreg putea fi privit ca o rețea imensă de grupuri, iar viața politică putea fi explicată pe baza șocurilor ce rezultă din acțiunile grupurilor. Deși o astfel de analiză era în aparență empirică și "neutră", avea și o notă normativă și implicații asupra politicilor. Teoria clasică se opunea grupurilor, deoarece acestea erau privite ca dezbinând "voința generală". Noua teorie nu numai că accepta grupurile ca realități, dar sugera și că nu era oportun
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
televiziunea, au avut viteze de creștere pronunțate. Este prin urmare nepotrivit să comparăm în prezent efectele (aparent mari) ale televiziunii cu cele (aparent mai mici) ale presei scrise sau ale întâlnirilor publice. Comparațiile în timp pot fi valoroase, dar evidențele empirice pot lipsi pentru perioada anterioară. Studiile cros-naționale trebuie așadar să se concentreze pe țări în care anumite mijloace de comunicare precum televiziunea s-au dezvoltat cam cu aceeași viteză în intervalul investigat (McQuail, 1977: 73-6; De Fleur și Ball-Rokeach, 1982
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
limiteze la intensificarea cunoașterii și consolidarea normelor existente. Acest lucru este adevărat chiar în privința mass-mediei, care trebuie să se bazeze într-o măsură substanțială pe mecanismele de comunicare privată pentru a ajunge la masa largă a cetățenilor. Astfel, o teorie empirică cu adevărat clară a comunicării politice va apărea doar când va fi posibil ca mijloacele de comunicare publică să relaționeze cu cele de comunicare privată în țările unde ambele tipuri sunt relativ "primitive", în cele unde mijloacele de comunicare publică
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sau colegiu electoral), de ramură, secțiune sau celulă. Nivelul cel mai de jos nu este de obicei foarte important din perspectiva luării deciziilor. Astfel, chestiunea centralizării privește în principal al doilea și al treilea nivel (regional și local). Deși evidențele empirice sistematice încă lipsesc, partidele dotate cu un puternic nivel regional (al doilea nivel) par a fi mai descentralizate decât celelalte partide. Acolo unde elementul provincial (sau regional) este slab, iar elementul local este mai puternic, partidul este de obicei centralizat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ipoteze și, din moment ce rolul partidelor variază vizibil, până unde se poate evalua gradul acestor variații atât între țări, cât și de-a lungul timpului? În ciuda importanței acestor chestiuni, încă nu se poate da un răspuns precis. Nu avem nici cunoașterea empirică, nici instrumentele conceptuale pentru a duce la bun sfârșit o asemenea misiune. Evaluări ale impactului partidelor au început cu siguranță să fie întreprinse, în special pentru țările occidentale, dar aceste analize se concentrează mai presus de toate pe evaluarea diferențelor
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
țară, a existat o "aură" în jurul federalismului, iar cuvântul a fost folosit în diferite situații pentru a acoperi diferite realități. Așadar, federalismul a fost conceput pe de o parte dintr-un raționament logic, și pe de altă parte în mod empiric. Caracteristicile sale s-au dezvoltat treptat în cursul secolului al XIX-lea, o dată cu dezvoltarea modelului american în sine și imitarea sa în America Latină, Canada și Australia, în timp ce diferite versiuni ale aceleiași realități s-au dezvoltat în Elveția și Germania. De la
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
marxiste conducătorii individuali au jucat întotdeauna rolul cel mai proeminent. Este suficient să ne gândim la Lenin sau Mao și la Stalin sau Castro, pentru a numi doar pe cei mai cunoscuți dintre conducătorii comuniști. Din cauza acestor dificultăți conceptuale și empirice, studiul conducerii rămâne relativ slab dezvoltat. Încă nu există o structură general acceptată pe baza căreia să poată fi clasificați și evaluați liderii. În ciuda evidentei importanțe a subiectului, majoritatea enunțurilor care se pot face pe această temă rămân întrucâtva oscilante
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
susțin status quo-ul decât îl resping. Acesta poate fi unul din motivele pentru care independența justiției nu este serios pusă la îndoială în aceste țări. Ciocniri majore există doar ocazional și par să aibă loc în mod tipic (deși dovezile empirice sistematice lipsesc) atunci când un guvern de stânga încearcă să implementeze politici care nu par să coincidă cu cele ale status quo-ului, și care sunt, în opinia judecătorilor, contrare statului de drept. În același timp, curțile de justiție au manifestat deseori
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
definiție cu adevărat universală; înseamnă doar că politologii vor ajunge treptat să lucreze la niveluri destul de similare, nici prea "largi" și nici prea "înguste", pur și simplu pentru că este convenabil să procedăm în acest fel dacă dorim să întreprindem analize empirice coerente ale proceselor politicilor publice. Fazele procesului politicilor publice Există un motiv în plus pentru care nu putem determina cu ușurință ce constituie o politică: acela că fazele parcurse de politici specifice nu pot fi distinse clar, iar începutul și
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
pe baza unei competiții între grupuri decât pe baza unei participări populare masive (Dahl, 1971: 1-9). Este adevărat că a existat o importantă dezbatere teoretică privind gradul în care agenții individuali își pot exercita eficient influența în societăți, însă sprijinul empiric în favoarea diverselor puncte de vedere a rămas limitat. Încă nu există niciun mijloc de a determina dacă și în ce măsură influența agenților individuali variază temporal și spațial. Aceasta înseamnă că dezbaterea nu va lua sfârșit prea curând. Așadar, în paralel cu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
înseamnă că dezbaterea nu va lua sfârșit prea curând. Așadar, în paralel cu părerea lui Wildavsky despre problema ridicată de definirea conceptului de politică publică, deducem că trebuie pur și simplu să începem să analizăm procesele politicilor publice. Pe măsură ce studiile empirice se dezvoltă, se va obține o mai bună înțelegere a ponderilor relative ale agenților individuali și forțelor sociale. Până unde este rațional procesul politicilor publice? Modurile caracteristice în care agenții individuali joacă un rol în procesul politicilor publice au dat
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]