5,886 matches
-
de faptul că lumea e o amplă scenă, eroii caragialieni din creația comică a scriitorului par a se urmări permanent În propriul rol. Prefectul Tipătescu, uluit de faptul că incredibilul e mai acut În realitatea imediată decât În realitatea ficțională, exclamă: „Atâta neglijență nu se pomenește nici În romane, nici Într-o piesă de teatru.”; replica lui e și acuză, la adresa amantei care a pierdut scrisorica, și expresie a revoltei față de o situație În care, vrând-nevrând, e erou de comedie. Artificiul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și Întrevederea venerabilului, apoi a soției acestuia cu mișelul de Cațavencu („Prefectul trebuie să ne dea cheia comèdiei ăștia...”, consideră Brânzovenescu), dar și alegerea, În cele din urmă, nu a liderului grupului tânăr, inteligent, (Cațavencu), ci a ramolitului Dandanache. Tipătescu exclamă dezamăgit: „Ce lume! ce lume! ce lume!...”. Trahanache, În replică - la distanță -, constată detașat afectiv: „Așa e lumea, n-ai ce-i face...”. Adică răul mundan e imuabil și nu stă În puterea unui biet muritor s-o Îndrepte. Bâlciul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Începutul anilor '60, tânăr intern fiind, a fost internat În urgență la clinica chirurgicală a domunului profesor CHIPAIL, cu prezumția diagnostică de ocluzie intestinală. Din fericire, diagnosticul a fost "corectat" În timpul internării, ceea ce l-a făcut pe profesorul CHIPAIL să exclame: "Monșer, află că marele profesor QUENNU a fost operat de două ori pentru ocluzie intestinală, care până la urmă s-a dovedit a fi o litiază ureterală obstructivă!" Revenind la criteriile de diferențiere trebuie spus de la Început că, În colica nefretică
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
timpul, unul dintre mătcași iese din rând. Cumpără flori, se întoarce rapid cu brațele încărcate de crizanteme aproape sălbatice. „Ia uitați-vă oameni buni la el, parcă-i ieșit drept de la emisiunea lu’ ăla de la Antena, Mircea Radu, Din Dragoste”, exclamă sonor unul dintre ei. Toată lumea izbucnește în râs. Tot atunci își face apariția un cuplu neobișnuit în viața reală, firesc în acest cadru. Doi pensionari, soț și soție, poartă între ei, fiecare agățat de o toartă, un coș de răchită
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
arată în Macbeth: Then comes my fit again 950. Simptomele emoționale și cognitive ale Regelui Lear au fost studiate și de Sigmund Freud, descoperindu-se variate aspecte de modificare ale personalității acestuia: manie. Depresie, delir, psihoză etc. Cât de frumos exclamă însuși personajul: the tempest in my mind/ Doth from my senses take all feelings else/ Save what beats there 951. Perioade de luciditate alternează cu momente de confuzie și imposibilitatea orientării spațiale și temporale. Fluctuația cunoașterii denotă demență. Dar medicii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
pe nivel de clădire pentru cea mai lungă convorbire telefonică menită să-l ajute pe un american oarecare să scape din hățișul propriului software? Fără să stea prea mult pe gânduri, mi-a răspuns: „Unsprezece ore“. „Cum, unsprezece ore?“ am exclamat eu. „Chiar așa“, a spus el. Nu aveam cum să verific dacă era adevărat sau nu, Însă chiar poți auzi fragmente de conversații ciudat de cunoscute În timp ce te plimbi pe palierul de la 24/7 și asculți peste umărul vreunui operator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
242» și textul apare instantaneu“, spunea el. Powell mi-a explicat cum, pe măsură ce treceau anii, Își căuta singur informațiile de care avea nevoie, lucru care l-a determinat la un moment dat pe unul dintre consilierii lui de presă să exclame: „Da, acum nu mai cere informații. Are deja informațiile. Acum cere acțiune“. Powell, fost membru al consiliului de administrație al AOL, folosea În mod regulat e-mail-ul pentru a contacta alți miniștri de externe și, după spusele unui asistent, folosea mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
fel de țigan unguresc, ceilalți i se adresau cu apelativul nea Brânză. După ce ușa s-a închis, nea Brânză, făcând semn alor lui, se retrase spre perete și ni se adresă reverențios: Dumghiavoastră... pentru ce... arestați? Suntem legionari. Aaa..., a exclamat dând din cap a înțelegere. Apoi adresându-se „ostașilor” într-un jargon din care nu am înțeles nimic, s-au așezat liniștiți pe dușumele și în câteva minute au adormit buștean, chircindu-se unul în altul de frig. La trântiturile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la București cu un camarad care se elibera. Dumnezeu rânduise toate. La București a fost fotografiat și apoi văzut de sculptorul Ion Jalea - fost coleg cu Anghel Papacioc la Școala de Arte și Meserii, actualul Liceu industrial Polizu - care a exclamat: „Dacă Anghel n-ar fi fost închis, ne-ar fi întrecut pe toți”. De la București la Vladimirești era cale lungă și la data aceea bande de soldați sovietici cutreierau țara, jefuind, ucigând și panicând populația. Deși se constituiseră unități speciale
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Ionescu Sisești. Vizităm această regiune viticolă pentru documentare. Atunci, bucuroși de oaspeți, a zâmbit nea Fane. Profesorul, aruncându-și ochii pe cartea de pe masă, întrebă: Dar dumneata cine ești? Unul dintre deținuții politici, muncitor în această colonie. Deținuții politici?, au exclamat aproape toți deodată. Știm că deținuții politici au fost eliberați. Comuniștii da, nu și legionarii, a replicat nea Fane. Cum, mai sunt legionari în închisori? Da, toți cei ce au fost condamnați sub regimul antonescian, dintre care unii mai supraviețuiesc
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
-se, i-a șoptit o întrebare în idiș. Domnul Rozin privea și el atent de pe marginea priciului fără să schițeze vreun gest. După ce cei doi s-au retras pe priciul de jos, vorbind în șoaptă, s-a retras și el exclamând cu glas de superioritate și scârbă: „Jidani nenorociți!”. N-am înțeles atunci jignirea adusă propriului său popor. Până în ziua când a sosit în vizită un grup de ofițeri securiști, al căror șef era un colonel evreu, care trecea din cameră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fost duși în Secție, în dormitoare comune, mai mari. De la ferestre se scoteau obloane, se reparau și se montau cercevele, se puneau geamuri și se înlocuiau calorifere. S-a înlocuit toată instalația electrică. După plecarea noastră, vizitatorul ar fi putut exclama: „Ce condiții au avut acești deținuți politici”! Paturi vopsite în crem, cu saltele, cearceafuri și perne moi, ca la sanatoriile elvețiene. Urmele trecutului trebuiau șterse! Eram în cameră cu părintele Arsenie Papacioc, pe care nu-l văzusem din primăvara lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
populație, iar numărul lor era în continuă creștere. Mai erau greci, armeni, țigani, tătari, rusoucraineni și cîțiva polonezi, nemți, ba chiar și lipoveni 39. Nu este deci de mirare că celălalt mare fiu al Botoșanilor, Mihai Eminescu, marele poet națioal, exclama: "De la Nistru pîn' la Tisa Tot românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate răzbate De-atîta străinătate". Este oare un accident faptul că doi mari români, Iorga și Eminescu (naționalismul lui Eminescu va constitui un important izvor de inspirație pentru Iorga), provin
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
naționalismului românesc. Era totodată supărat, pentru că văzuse că pînă și după unirea României cu Transilvania, evreii susțineau menținerea școlilor cu limba de predare maghiară, respingînd oferta guvernului român de a înființa școli cu limba de predare idiș sau chiar ebraică. Exclama iritat: "De ce nu urmează evreii români exemplul evreilor unguri din Transilvania și nu manifestă aceeași loialitate față de România ca și față de Ungaria chiar și după retragerea administrației maghiare?"36. Să nu fi înțeles Iorga motivele loialității evreilor? Le-a înțeles
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
lor; și toate forțele pe care le avem acum nu sînt nimic altceva decît emanația sacrificiilor lor transformată în energie". Iorga și-a amintit că, atunci cînd Domnitorul Gheorghe Ștefan a fost sfătuit să fugă din țara sa amenințată, a exclamat: "Mai degrabă mă las mîncat de cîinii acestei țări decît să o părăsesc!"61 Pe măsură ce situația se înrăutățea, s-a iscat o mișcare puternică în Cameră: "să mergem la Odessa!" Dr. Constantin Angelescu l-a întrebat pe Iorga cum să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
și I. Flondor, amîndoi naționaliști români bucovineni și prieteni ai lui Iorga, au preluat conducerea la Cernăuți, contrabalansînd cîteva slabe inițiative ucrainene autonomiste. Au lansat o invitație armatei române, iar la 16 noiembrie 1918 Bucovina se unea cu România. Iorga exclama într-un editorial: "Moldova lui Ștefan cel Mare s-a ridicat din nou"118. Apoi, brusc, prima pagină a "Neamului românesc" era acoperită de fotografia lui Woodrow Wilson, prezentat de Iorga drept "speranța omenirii". Continua (poate un pic prea idealist
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
facultățile de drept și filosofie, acestea fiind domeniile destinate funcțiilor administrative sau sinecurilor. Evreii încercau să se specializeze în diferite profesii, dar economia românească nu oferea suficiente posibilități. Numărul foarte mare de studenți evrei l-a făcut pe Codreanu să exclame îngrozit: Vom avea oare o intelectualitate alcătuită din asemenea elemente?" (referindu-se la evrei)105. În anii '20, nu numărul de studenți evrei a fost factorul care a declanșat procesul radicalizării în rîndul studenților, ci creșterea generală, haotică și neplanificată
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
evident al lui Iorga. Iorga a beneficiat și de o altă satisfacție în Elveția. Făcînd o oarecare cumpărătură într-un magazin, proprietarul magazinului respectiv l-a întrebat de unde vine. Iorga a răspuns că vine din România, la care patronul a exclamat: "Ah! Asta-i țara profesorului Iorga!"216. Dar Sistemul Versailles se năruia. Nu mult după Conferința Mondială de Istorie a urmat vînzarea Cehoslovaciei la München, după care revizionismul maghiar s-a dezlănțuit. "Lupta cu absurdul revizionism maghiar"217 era consecvent
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de acord cu această recomandare, considerînd că acțiunea radicală respectivă trebuie luată sub un oarecare "pretext legal", după care legionarii puteau fi internați "în lagărele de concentrare de la Dobrovăț, Miercurea-Ciuc sau altele". "La Dobrovăț și la MiercureaCiuc cu ei!"62 exclama Iorga entuziast. Cu toate că însemnările din jurnalul lui Călinescu par să fie autentice, autorul cărții de față nu poate fi sigur că ele sînt complete. În vara anului 1985, autorul acestei cărți a avut o discuție îndelungată cu inginerul Traian Boeru
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
era semnat de Pál Szvatkó, care, cu evidenta sa lipsă de principialitate, se putea mîndri că era omologul budapestan al lui I. P. Prundeni și Ilie Rădulescu. Dl Szvatkó scria: "În ultima clipă a vieții sale, Iorga ar fi trebuit să exclame: "În polemicile mele cu Ungaria am ieșit pe locul doi", și cuvintele acestea ar trebui să fie încrustate ca un epitaf pe mormîntul lui, ca o pedeapsă pentru cei care vor răspîndi pe viitor minciuni de-a lungul și de-
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la modul ideal, abia de ne atinge. (Aceasta este concepția mea, pe care unii proști ar putea-o contesta.) Îmi amintesc o poveste despre un actor bătrân, căruia i s-a repartizat un rol de om vârstnic, și care a exclamat îngrozit: „Dar eu n-am jucat niciodată rolul unui bătrân!“. Asta înseamnă profesionalism. Dar să revin la mine. Îndrăznesc să spun - un lucru foarte inadecvat pentru zilele noastre - că nu sunt „robit de sex“. Pot trăi perfect fără „relații sexuale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dori lângă tine; desigur că aș vrea să dureze pe veci, dar vei proceda după placul inimii tale. Am venit doar ca să-ți spun acest lucru, să mă dăruiesc ție, dacă încă mă mai dorești, așa cum ai spus. Ce mișcător! exclamă Rosina. Dar ce i-ai spus, Charles, hai să auzim adevărul! Înșfăcă poșeta lui Lizzie, o aruncă pe jos și o izbi cu piciorul. Lizzie nu-i dădu nici o atenție, se uita fix la mine, cu obrajii arzându-i de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să nu strige. Eu, înnebunit și buimăcit, lăsasem ușa deschisă și acum, grăbindu-mă s-o închid, m-am poticnit de ea. Când am atins-o, i-am simțit căldura coapsei. Am închis ușa și abia atunci am auzit-o exclamând: „oh... oh... oh...!“ și articulând niște cuvinte incoerente. Am întins o mână posesivă, bâjbâindă, și am prins-o de umăr. A făcut un gest ca și cum ar fi vrut să vorbească, dar eu o și înșfăcasem, stângaci dar puternic în brațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
roșu-castanii, iar înfățișarea lui se îmbunătățise simțitor. Seara își îmbrăcase cămașa curată, dar fără butoni. Gilbert i-a spălat pe ascuns maioul cu Universitatea Leeds. Am luat cina, Titus și cu mine, la lumina lumânărilor. La un moment dat, a exclamat: — Cât e de romantic! Și amândoi am izbucnit în hohote de râs. Se uita curios la Gilbert și la mult prea impecabila lui atitudine, dar n-a pus nici o întrebare. L-am informat vag: — E un vechi actor, fără de noroc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
negru sub unghie ce-o să gândească. De fapt, cu cât o să gândească mai rău, cu atât mai bine pentru noi. N-are decât să gândească tot ce poate născoci imaginația lui scârboasă. — Asta face parte din... răsturnarea totală? — Da. — Dumnezeule! exclamă din nou Titus. Găsesc că-i obscen. Și nu-mi place felul în care vorbiți despre ea ca și cum ar fi un copil sau un bolnav mintal. Mă duc să înot. — Titus... nu-ți face o părere prea proastă despre mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]