5,326 matches
-
Subprogramului activitățile desfășurate în sistem Lohn. Anexa 8 CONTRACT DE FINANȚARE (model) Nr. din În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 322/2003 privind aprobarea structurii, indicatorilor și fondurilor aferente subprogramului "Dezvoltarea orașelor prin stimularea activităților întreprinderilor mici și mijlocii" care se experimentează și se finanțează din bugetul Ministerului Dezvoltării și Prognozei în anul 2003 și a Legii nr. 151/1998 privind dezvoltarea regională, cu modificările ulterioare În cadrul Subprogramului "Dezvoltarea orașelor prin stimularea activităților întreprinderilor mici și mijlocii": Se încheie prezentul Contract de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154027_a_155356]
-
să fie; dar aceasta nu înseamnă nicidecum că el depinde totalmente de un travaliu conștient (deși depinde totalmente de o conștiință, constituit fiind printr-o/pentru o conștiință), cum ar fi travaliul prin care, din unghi științific, este descris, explicat, experimentat etc. un "fenomen natural". Și aceasta pentru că logos-ul nu este tot una cu "travaliul conștient"; acesta din urmă, chiar din perspectiva dictaturii judicativului, nu reprezintă decât o apariție "logică", un fapt de relație între o conștiință și un "obiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi inaugural, asemenea oricărui eveniment veritabil. Retragerea timpului, ca eveniment, umple de sens un întreg orizont, așa cum se întâmplă și cu survenirea timpului, care, timporizând, deschide o adevărată "lume": aceea proprie dictaturii judicativului. Dar în acest moment noi nu experimentăm un asemenea fenomen, al retragerii timpului cu atât mai puțin îl suportăm, îl "trăim" sau îl expiem -, ci doar îl proiectăm, ca și cum ar putea surveni "aici", între zidurile dictaturii judicative. Dacă el s-ar produce ca atare, atunci non-judicativul ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
europenii din generațiile anterioare provocărilor unei alte ere și de ce au ales anumite rute filosofice, economice, politice și sociale pentru a face tranziția la modernitate, ne oferă contextul și fundalul pentru a Înțelege schimbările profunde care apar astăzi, când umanitatea experimentează noi modele spațio-temporale pentru secolul ce vine. Introducerea de noi tehnologii schimbă percepția noastră asupra relațiilor spațio-temporale. Uneltele sunt o prelungire a ființei noastre. Ele sunt un mod de a ne amplifica simțurile, astfel Încât să ne putem mări raza de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu succes tineri pentru celulele teroriste, semănând teama printre francezii din Întreaga țară. În anul 2003, guvernul francez a Înființat Consiliul Francez pentru Religia Islamică, o organizație a cărei funcție este de a reprezenta comunitatea musulmană la nivel național. Franța experimentează de asemenea, pentru prima oară, o serie de programe de reducere a discriminării Într-un efort de a Îmbunătăți șansele pentru tinerii musulmani săraci 57. Franța nu este singura țară europeană care se confruntă cu o populație de imigranți musulmani
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În căutarea unei mașini mai bune. Inginerul era admirat pentru eforturile sale de a Îmbunătăți situația societății și de a contribui la progresul și bunăstarea civilizației. Îmi aduc aminte lumina, seara târziu, din garajul vecinului, În care tatăl și fiul experimentau cu diverse mașini și motoare la bancul lor de lucru improvizat, visând la o invenție deosebită care ar putea schimba lumea. Este greu să renunți la toate acestea. Este prea imprimat În caracterul nostru. Aceștia suntem. Însă de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
surrealistă? Dar varianta (de titlu) Unu plus unu fac trei? Nu-i cumva, așa, în joacă, un mic delir bazacon? Păi nu prea e... O fi verde calul cu pricina, dar starea de spirit pe care piesa o evocă am experimentat-o cu toții deprimat de întunecată. Sub aparențele celei mai cenușii banalități se împînzește, ca o metastază, nefirescul. În traiul de zi cu zi, cîteodată sub înfățișări ciudate, absurdul se înfiripă. Și cum ar putea fi altfel într-o existență împăienjenită
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la noile sisteme; muzica încerca să-și lărgească orizonturile expresive fiind orientată spre cucerirea a noi modalități, a unor forme și a unui limbaj încă neaprobat. Punctul de plecare a fost descoperirea posibilităților polifonice și dorința aprigă de a le experimenta. Or, experimentele, cel puțin la început, au avut loc doar în humusul muzicii ecleziastice sau, mai exact, erau realizate cu acel cântec ce zilnic era în mâinile muzicienilor, adică melodia gregoriană. Noile posibilități tehnico-expresive au fost încredințate mai întâi profesioniștilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
pedeapsă pe altarul unui „poem sacrificial”, de unde nu există cale de întoarcere, și își întoarce ruga către Dumnezeu, „principiul principiilor”, știind că va fi primită în grădina unde bat zilnic la poartă poeme însângerate. În placheta Ecoul clipei (2003) este experimentat și laconismul poeziei haiku. Câteva cărți de versuri pentru copii vin să întregească profilul unei poete sensibile la minunile lumii. SCRIERI: Prier, București, 1988; Argonauții, Timișoara, 1988; Welcom December!-Bun venit, Decembrie!, ed. bilingvă, București, 1994; Șlefuitorul de lacrimi, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]
-
copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului” (I Corinteni 13, 11). Acesta își lărgește spectrul de înțelegere spirituală începând cu vârsta de trei ani. Conștiința de sine se întărește, iar viața afectivă se amplifică. Copilul experimentează diferența dintre propriul corp și lumea din afară și manifestă nevoia de a se pune în valoare, de a se raporta totul la sine, de a a deveni „mare”. Conștientizează faptul că alții sunt mai puternici, mai „importanți” decât el
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
de mult. 5. Minimalizarea: lui O poate să-i placă dansul, dar acest lucru nu este chiar atât de important. 6. Disocierea: O este o persoană minunată, cu excepția faptului că îi place dansul. Teoria face deci predicția că persoana care experimentează un asemenea dezechilibru atitudinal va recurge pentru a-l elimina la una dintre cele șase soluții, fără a putea preciza care dintre ele va fi selectată. Sublinierea existenței unui repertoriu larg de soluții alternative sau substituite funcțional evită capcana postulării
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
un caz particular al schemei cauzale, specific îndeosebi fenomenelor social-umane. O asemenea soluție o găsim în două variante: a) Relația funcțională este un caz particular al relației cauzale, în care cauza este reprezentată de consecințele elementului respectiv asupra sistemului (fie experimentate în trecut, fie anticipate pentru viitor), iar efectul este selectarea de către sistem a respectivului element (constituirea și menținerea sa). b) Relația funcțională este o relație complexă, formată din mai multe relații cauzale mai simple. Artur Stinchkomb (1968) consideră schema funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în prima relație, în atitudinea persoanelor față de forma de organizare a activității lor. Când forma de organizare devine incompatibilă, discordantă în raport cu condițiile activității, se va cristaliza o atitudine negativă a persoanelor respective față de ea. Acționând în condițiile date, persoanele vor experimenta continuu dificultățile provenite din neconcordanța formei de organizare cu acestea. Discordanța obiectivă se va manifesta deci ca dificultate, ca piedică. Respectiva formă va fi, în consecință, percepută tot mai mult ca inadecvată, irațională, nenaturală. Ca urmare, persoanele angajate în această
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Respectiva formă va fi, în consecință, percepută tot mai mult ca inadecvată, irațională, nenaturală. Ca urmare, persoanele angajate în această activitate vor căuta o altă formă de organizare. Când există o relație obiectivă de concordanță, de compatibilitate, ea va fi experimentată pozitiv. Schematic, aceste relații pot fi redate în felul următor (figura 8.1): Figura 8.1. Relația dintre atitudini subiective, condițiile obiective ale activității și forma de organizare (apud Marx și Engels, 1958, pp. 72-73) După cum se vede, conștiința (evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemul, el va ajunge, mai devreme sau mai târziu, la selectarea soluției optime. Nivelul de cunoaștere inițial poate fi responsabil doar de perioada de căutare care precedă atingerea soluției optime: cât de repede este parcursă această perioadă, ce soluții sunt experimentate și ce soluții sunt de la început excluse pe baza cunoștințelor existente. Presupoziția comportamentului până la urmă optimal al sistemelor sociale nu poate fi acceptată. Mai multe argumente pot fi invocate împotriva valabilității sale. • Caracterul conservator al mecanismelor spontane. Verificarea practică a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Nivelul de cunoaștere și comportamentul conservator/inovator. Incertitudinea cronică tinde să fie asociată cu un comportament conservator. Cu cât nivelul de cunoaștere este mai scăzut, cu atât soluțiile formulate și adoptate vor fi mai apropiate de soluțiile ce au fost experimentate anterior de către sistem. Soluțiile experimentate anterior oferă o structură sugestivă pentru soluționarea noilor situații, fiind asociate, totodată, cu anumite garanții practice de succes. În același timp, sistemul deține cunoștințele necesare practicării lor. Nivelul scăzut de cunoaștere este deci asociat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a-și crea propria cultură. Un nivel ridicat de cunoștințe suplimentează experiența practică, cristalizată în tradiție, cu cunoștințe noi, obținute, de regulă, prin mecanismele speciale ale științei, capabile să confere și ele un grad ridicat de siguranță. Curajul de a experimenta soluții noi este deci direct în funcție de nivelul de cunoaștere. Nivelul de cunoaștere și rolul accidentului în alegere. La un nivel scăzut de cunoaștere, rolul factorilor accidentali în alegerea soluțiilor este semnificativ mai ridicat decât la nivelurile superioare de cunoaștere. Soluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de solide pentru a proba eficiența sa. Experimentarea lui ar fi un act riscant. Și, de aceea, atât timp cât forma existentă de organizare este satisfăcătoare, întreprinderea nu va avea motivații suficiente să exploreze alternativele și cu atât mai puțin să le experimenteze. Ea nu are cum să realizeze că în t2 există deja în posibilul său acțional o soluție de organizare mai bună. În t3, din cauza schimbării substanțiale a condițiilor, modul de organizare A devine insatisfăcător, intrând în criză. Criza este de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
așteptarea unor evenimente, surpriza, nerăbdarea. În fapt, nune-ar fi deloc greu să bănuim că originea acestei tipologii o reprezintă mai degrabă analiza fenomenologică a trăirilor subiective. Fiecare dintre noi poate identifica, în aceste tipuri, trăiri pe care le-a experimentat în legătură cu diferitele situații. Problema care se ridică este deci dacă aceste tipuri de temporalitate au doar o existență subiectivă (aceasta este evident la nivelul experienței fiecăruia dintre noi) sau și una obiectivă. Cu alte cuvinte, dacă ele sunt tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dus dincolo de marginile instinctului de conservare. Fiecare dintre noi, în anumite condiții, poate să manifeste o stare mentală patologică. Problema este însă dacă putem să simulăm, să „înțelegem” stări care în principiu sunt posibile, dar pe care nu le-am experimentat niciodată. Un om care nu a fost schizofrenic și nici nu a experimentat o stare trecătoare de tip schizofrenic poate să simuleze în sine starea de schizofrenie? Un om care nu a cunoscut teama irațională și paralizantă în fața necunoscutului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să manifeste o stare mentală patologică. Problema este însă dacă putem să simulăm, să „înțelegem” stări care în principiu sunt posibile, dar pe care nu le-am experimentat niciodată. Un om care nu a fost schizofrenic și nici nu a experimentat o stare trecătoare de tip schizofrenic poate să simuleze în sine starea de schizofrenie? Un om care nu a cunoscut teama irațională și paralizantă în fața necunoscutului nu poate înțelege o stare de spirit religioasă. Este drept că elemente de trăiri
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
hoție, cum aș fi reacționat? Modul său de a încerca să soluționeze aceste probleme este rezonabil? Și eu aș acționa în același fel? În această analiză, este clar că istoricul nu deține legea sa de funcționare ca persoană. Dar el experimentează cu el însuși. Imaginându-se în diferite situații, „observă” că va tinde să se comporte într-un anumit fel. Rezultatele acestei metode sunt de mai multe tipuri: a) O selecție mai bună - nu completă și nici exactă, dar cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nedecizional, prin întărire sau extincție, datorită feedbackului, dar și procesul de formulare a alternativelor poate fi diferit de cel decizional. Cel mai adesea, alternativele nu sunt formulate „teoretic” și apoi experimentate. Ele pot fi rezultatul pur al întâmplării. Datorită întâmplării, experimentez o acțiune oarecare ce apoi se poate fixa prin feedback. Acest lucru este clar dacă examinăm un alt exemplu. Mă simt obosit și într-o stare de tensiune (problema). Întâmplător trec, în drumul spre casă, printr-un parc. Plimbarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o soluție mai bună, ea ar putea în timp (lucru care nu este absolut necesar) să înlocuiască soluția mai slabă. • Soluția selectată nu este în mod necesar cea mai bună soluție posibilă. Eapoate fi considerată mai degrabă prima soluție satisfăcătoare experimentată. Încazul populației cu dificultăți de adaptare la noul mediu, întâmplarea nu operează neapărat mutațiile cele mai bune. Iar din mutațiile efectiv realizate, selecția naturală poate, datorită întâmplării, să amplifice nu neapărat mutația cea mai bună, ci una dintre cele satisfăcătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
rând, el caută să identifice activ soluțiile posibile, nerezumându-se la posibilitățile ce apar mai mult sau mai puțin întâmplător. În al doilea rând, prin decizie se realizează o preselecție a soluțiilor: soluțiile nesatisfăcătoare sunt eliminate fără a mai fi experimentate, evitându-se astfel riscuri și pierderi. În al treilea rând, modelul decizional este structural orientat spre perfecționare, spre identificarea unor soluții mai bune decât cele practicate, deși și acestea din urmă pot fi suficient de bune. Din cauza acestei superiorități în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]