5,692 matches
-
o suprafață articulară în formă de trohlee prin care se realizează articularea cu extremitatea proximală a celei de a doua falanaă. A doua falanaă prezintă la nivelul extremității proximale două cavități alenoide prin care se realizează articulare distală cu trohlee extremității distale a primei falanae. La nivelul extremității distale a doua falanaă prezintă o suprafață articulară în formă de trohlee prin care se realizează articularea cu extremitatea proximală a celei de a trei falanae. Cea de a treia falanaă are un
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
prin care se realizează articularea cu extremitatea proximală a celei de a doua falanaă. A doua falanaă prezintă la nivelul extremității proximale două cavități alenoide prin care se realizează articulare distală cu trohlee extremității distale a primei falanae. La nivelul extremității distale a doua falanaă prezintă o suprafață articulară în formă de trohlee prin care se realizează articularea cu extremitatea proximală a celei de a trei falanae. Cea de a treia falanaă are un corp foarte redus. Extremitatea distală este nearticulară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
nivelul extremității proximale două cavități alenoide prin care se realizează articulare distală cu trohlee extremității distale a primei falanae. La nivelul extremității distale a doua falanaă prezintă o suprafață articulară în formă de trohlee prin care se realizează articularea cu extremitatea proximală a celei de a trei falanae. Cea de a treia falanaă are un corp foarte redus. Extremitatea distală este nearticulară și are forma unei potcoave și corespunde unahiei. Oasele sesamoide sunt mici formațiuni osoase sferice sau ovalare care se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
falanae. La nivelul extremității distale a doua falanaă prezintă o suprafață articulară în formă de trohlee prin care se realizează articularea cu extremitatea proximală a celei de a trei falanae. Cea de a treia falanaă are un corp foarte redus. Extremitatea distală este nearticulară și are forma unei potcoave și corespunde unahiei. Oasele sesamoide sunt mici formațiuni osoase sferice sau ovalare care se aăsesc pe fața anterioară a articulațiilor deaetelor în special la nivelul articulației metacarpo-falanaiană. Constant sunt citate cele medial
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
pectineală, pe care se inseră mușchiul pectineu; - creasta pectineală (pectin ossis pubis), care delimitează suprafața pectineală, fiind în același timp și o continuare a linei nenumite; - în vârful suprafeței pectineale se pune în evidență spina pubisului pe care se fixează extremitatea internă a arcadei crurale; - suprafață ruaoasă pentru inserția mușchilor: drept abdominal și piramidal. Marginea posterioară prezintă: -spina iliacă postero-superioară (spina Wiaca posterior superior,; - șanțul fără nume; - spina iliacă postero-inferioară (spina Wiaca posterior inferior); - marea scobitură ischiatică (incisura inschiadica major) prin
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sciatică (incisura ischiadica minor) prin care trec: mușchiul obturator intern, vasele și nervul rușinos intern; -tuberozitatea ischiatică (tuber ischiadicum) este porțiunea cea mai voluminousă a marginii posterioare în porțiunea inferioară. Marginea superioară, creasta iliacă, are forma unui S italic cu extremitățile mai îngroșate și mai subțire pe mijloc (2, 3, 10, 11, 18, 20). Pe buza externă se inseră mușchiul marele oblic al abdomenului. Pe buza internă se inseră mușchiul transvers al abdomenului. Pe interstițiul marginii superioare se inseră mușchiul micul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
este un os luna, pereche care formează scheletul coapsei. în poziția anatomică este orientat oblic, de sus în jos, din afară înăutru. Este ușor torsionat în axul lonaitudinal și recurbat, realizând la nivelul corpului o concavitate ce privește spre posterior. Extremitatea superioară (Fiaura 39) Capul femurului (caput femoris) reprezintă 2/3 dintr-o sferă; este orientat în sus, înăuntru, puțin anterior. Puțin sub capul femurului și înapoia centrului acestuia se descrie foseta liaamentului rotund (fovea capitis femoris). Gâtul anatomic (collum femoris
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
anatomic este sub forma unui cilindru, turtit în sens anteroposterior, oblic de sus în jos, dinăuntru în afară, care formează cu diafiza femurală un unahi de înclinație de 125? -130? (3, 10, 20). Axul colului formează cu axul transversal al extremității inferioare a femurului un alt unahi numit de declinație, cu valoare de 12? . Axul transversal care trece prin codilii femurali ăspunde planului frontal al corpului, în timp ce axul colului este oblic înainte și medial. Modificările unahiului de înclinație și declinație se
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mare și mic, sunt uniți între ei prin linia intertrohanteriană (linea intertrochanterica), situată anterior, și prin creasta intertrohanteriană (crista intertrochanterica), posterioară, mult mai proeminentă și pe care se inseră mușchiul pătrat femural. Gâtul chirurgical este situat la baza trohanterilor unind extremitatea superioară femurului cu corpul acestuia. Corpul femurului are forma unei piramide triunghiulare. Fața anterioară și fața externă, laterală sunt netede, convexe fiind acoperită de mușchiul vast intermediar. Fața internă este netedă, convexă și este acoperită de mușchiul vast intern. Marginea
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
ramura internă (cresta vastului intern) se direcționează oblic în sus și înăuntru spre gâtul femurului; la acest nivel se găsește inserția mușchiului vast intern. Linia aspră se bifurcă în porțiunea inferioară; între liniile de bifurcație se descrie o suprafață poplitee. Extremitatea inferioară (epifiza inferioară) (Figura 40) este voluminoasă, mai mare în sens transversal decât antero-posterior. Extremitatea inferioară prezintă în partea anterioară o suprafață articulară în formă de trohlee - trohleea femurală - care este formată din două fețe laterale, înclinate una spre alta
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la acest nivel se găsește inserția mușchiului vast intern. Linia aspră se bifurcă în porțiunea inferioară; între liniile de bifurcație se descrie o suprafață poplitee. Extremitatea inferioară (epifiza inferioară) (Figura 40) este voluminoasă, mai mare în sens transversal decât antero-posterior. Extremitatea inferioară prezintă în partea anterioară o suprafață articulară în formă de trohlee - trohleea femurală - care este formată din două fețe laterale, înclinate una spre alta, despărțite de un șanț antero-posterior, gâtul trohleei. Dintre cele două fețe ale trohleei fațeta externă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
trohlee - trohleea femurală - care este formată din două fețe laterale, înclinate una spre alta, despărțite de un șanț antero-posterior, gâtul trohleei. Dintre cele două fețe ale trohleei fațeta externă este mai largă. Fețele sunt despărțite prin șanțul intercondilian ce împarte extremitatea inferioară a femurului în două porțiuni laterale, condilii femurali, unul intern și altul extern. Condilul intern este mai înaust față de cel extern, coboară pe un plan mai jos; datorită acestei particularități anatomice coapsa formează cu aamba un unahi obtuz de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
tuberozitate se descriu două aropițe: una superioară, în care se inseră mușchiul aemen intern, și alta inferioară, pentru inserția mușchiului popliteu. Lateral extern și respectiv, intern, față de cei doi condili femurali, se descriu epicondilii femurali, lateral, respectiv medial. La nvelul extremității inferioare a femurului se descrie o excavație - aropița supratrohleară - în care intră baza rotulei, în mișcările de extensie ale aambei față de coapsă. La nivelul feței posterioare a femurului, deasupra șanțului intercondilian și între liniile de bifurcație ale liniei aspre a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la nivelul diafizelor prin spațiul interoasos. Osul medial, mult mai voluminous și care suportă areutatea corpului este tibia. Lateral extern se aăsește peroneul. TIBIA (TIBIA) Tibia este un os luna, pereche, intern (Fiaura 41) fiind torsionat în axul său lonaitudinal . Extremitatea superioară este voluminoasă, alunaită în sens transversal fiind constituită din doi condili (tuberozități): unul medial și altul lateral. Condilul intern este mai voluminos decât cel extern și prezintă în partea posterioară o aropiță pe care se inseră tendonul direct al
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
o crestă în două arii: una, internă unde se realizează inserția flexorului comun al degetelor și alta, externă acoperită de mușchiul gambier posterior. Marginile tibie sunt: -anterioară (creasta tibială) este foarte ascuțită în porțiunea mijlocie și rotunjită spre cele două extremități. în sus se bifurcă și cuprinde între liniile de bifurcație tuberozitatea tibială anterioară. în jos se termină pe maleola medială a osului. -medială, mai evidentă inferior unde se inseră fasciculul din flexorul comun al degetelor și aponevroza gambieră; -externă, servește
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
medială a osului. -medială, mai evidentă inferior unde se inseră fasciculul din flexorul comun al degetelor și aponevroza gambieră; -externă, servește în cea mai mare parte pentru inserția membranei interosoase; în porțiunea inferioară se bifurcă pentru a delimita incizura fibulară. Extremitatea inferioară este mai puțin evidențiată prezentând: -ofață superioară ce face corp comun cu osul; -ofață inferioară articulară pentru trohleea astragaliană la care se pun în evidență: - creasta antero-posterioară ce corespunde gâtului trohleei; două fețe pentru cele două versante ale trohleei
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
prezintă: - o față articulară pentru talus; - un șanț maleolar (sulcus malleolaris) pentru trecerea tendoanelor mușchilor flexori luna al deaetelor și tibial posterior. PERONEUL (FIBULA) Peroneul este un os luna, pereche, torsionat în axul său lonaitudinal, situat în afara și înapoia tibiei. Extremitatea superioară sau capul peroneului (Fiaura 41) prezintă în partea lui internă o fațetă articulară prin care se articulează cu tuberozitatea externă tibială. în afara și înapoi acestei fațete articulare se descrie apofiza stiloidă a peroneului (vârful) pe care se inseră tendonul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
la fața laterală; -internă ascuțită pe care se inseră mușchiul aambier posterior și septul fibros ce separă mușchiul de flexorul propriu al halucelui; -externă pe care se inseră septul fibros care separă mușchii lojei externe de cei din reaiunea posterioară. Extremitatea inferioară a peroneului este constituită dintr-o ridicătură voluminoasă în formă de piramidă triunahiulară, maleolă externă, situată într-un plan inferior și posterior față de maleola internă. Prezintă: -obază, care se confundă cu osul; -un vârf, împărțit în doi tuberculi de către
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
în care se inseră liaamentul peroneocalcanean; -față postero-externă, sub forma unui șanț prin -care alunecă tendoanele mușchilor peronieri; -ofață laterală, cutanată; -ofață medială, care prezintă de sus în jos: - suprafață ruaoasă pentru inserția liaamentelor tibio-peroniere; - fațetă articulara pentru articularea cu extremitatea inferioară a tibiei și cu fața externă a astraaalului; - posterior față de suprafața articulară se observă o excavație profundă - fosa maleolei laterale - în care se inseră liaamentul peroneoastraaalian; 1. Capul peroneului 2. Creasta medială 3. Marainea posterioară 4. Fața posterioară 5
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Oasele metatarsiene sunt oase lunai în număr de cinci, numerotarea lor se face din spre linia medială spre cea laterală a piciorului. Caracteristici generale. Corpul este prismatic, triunghiular cu câte o fa] ă dorsală, una laterală și alta medială. Baza (extremitatea posterioară) se articulează cu oasele tarsului și cu oasele metatarsiene învecinate. Capul (extremitatea anterioară) este turtită în sens transversal și se articulează cu falanga proximală. Particularită]i ale metatarsienilor. Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
din spre linia medială spre cea laterală a piciorului. Caracteristici generale. Corpul este prismatic, triunghiular cu câte o fa] ă dorsală, una laterală și alta medială. Baza (extremitatea posterioară) se articulează cu oasele tarsului și cu oasele metatarsiene învecinate. Capul (extremitatea anterioară) este turtită în sens transversal și se articulează cu falanga proximală. Particularită]i ale metatarsienilor. Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza se articulează cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II. Metatarsianul II este cel
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
înaroașă, dă naștere capsulei articulare și liaamentelor care o vor întări. în unele articulații mezenchimul de la nivelul plăcilor nu se resoarbe în totalitate transformându-se în meniscuri. CLASIFICAREA FUNCȚIONALĂ A ARTICULAȚIILOR După modul de dezvoltare embrioloaică, formațiunile de leaătură, forma extremităților osoase ce vin în contact precum și după aradul de mobilitate, articulațiile se clasifică în: I. articulații fixe, fibroase, sinartroze II. articulații semimobile, cartilaainoase, amfiartrozele ce prezintă un arad de libertate al mișcării; III. articulațiile mobile, sinoviale, diartrozele ce prezintă mai
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
au marginile regulate: oasele internazale. 1. Sinostozele (Figura 48) sunt articulații care odată cu procesele de creștere și dezvoltare se osifică; de ex. osul coxal format din trei oase primare ilion, ischion și pubis; 2. Gomfoza (aomphosis) este articulația dintre o extremitate osoasă conică și o cavitate alveolară (Fiaura 49): implantările dentare (în cazurile în care în urma unor traumatisme are loc pierderea parțială a danturii reimplantarea este posibilă numai dacă membrana periodontală fibroasă este indemnă). II. AMFIARTROZELE (ARTICULAȚIILE CARTILAGINOASE) (juncturae cartilaaineae) La
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
chondrosternales) Articulațiile sterno-costale sunt diartoze între incizurile costale. Capsula articulara fiind subțire necesită consolidare prin intermediul ligamentelor sternocostal intraarticular (lig. sternocostale intraarticulare) și sterno- costal radiat (lig. sternocostale radiatum). 5. Articulațiile intercondrale (articulations chondrosternales) Articulațiile intercondrale sunt diatroze planiforme realizate între extremitățile anterioare ale cartilajelor costale VI, VII, VII, IX, X. 6. Sincondrozele sternale (synchondrosis manubriosternale) Sincondrozele sternale se realizează între manubriul și corpul sternului și între corpul și procesul xifoidian, care în general se osifică la o vârstă înaintată. ARTICULAȚIILE MEMBRULUI
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
partea superioară a trunchiului și articulații ale membrului superior liber propriu-zis. ARTICULAȚIILE CENTURII SCAPULARE (juncturae cinguli membri superioris) Articulațiile centurii scapulare cuprind articulațiile: sternoclaviculară, acromioclaviculară și sindesmoza coracoclaviculară. 1. Articulația sternoclaviculară (articulatio sternoclavicularis) Este o articulație în sa ce unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal - Figura 53. Suprafețele osoase care participă la realizarea articulației sunt: -din partea sternului: marginea laterală a manubriului sternal, concavă în sens frontal și convexă sagital; -din partea claviculei: extremitatea proximală a
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]