5,918 matches
-
astfel încât să vă scrieți marea carte dintr-o clipire, să lucrați la ea zi de zi, să nu o lăsați înainte de a o fi terminat! Dacă credeți că v-aș putea ajuta cu orice în privința planului sau a redactării, nu ezitați să mi-o cereți; mă veți afla mereu gata să vă secondez ș...ț. șLucien Gerschelț* Joseph M. Kitagawa către Stig Wikander* Itc "Joseph M. Kitagawa către Stig Wikander* I" 30 decembrie 1968 Professor Stig Wikander University of Uppsala Uppsala
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
paginile acesteia: Cine a intrat în redacția unui jurnal de partid se cheamă că îmbrățișează programul și aplicările practice ale partidului, obligîndu-se a le traduce în articole. Supunerea la direcția generală a partidului nu se cheamă "normativ", ci disciplină". Nu ezită în a teoretiza necesitatea reeducării intelectualului de către clasa aflată la putere: "Muncitorul manual să ia sub ocrotirea sa pe cel intelectual și să-i suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești numai cu somnifere și calmante: abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești, ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. Dealtfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după șase luni tot te ia. E sigur. Argumentul acesta din urmă, perfect logic, negustoresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
retragerii trupelor sovietice, prin înțelegere cu Hrușciov. Retragere care trebuia să permită regimului din România o mai mare autonomie. Bineînțeles că această autonomie își avea prețul ei, regimul trebuia să demonstreze că este deținătorul absolut al puterii și că nu ezită să ia măsurile cele mai draconice. Așa se face că, în perspectiva retragerii trupelor rusești, în vara lui 1958, s-au operat o serie întreagă de arestări. Grupul nostru, eram vreo cinci studenți, la care s-au adăugat două persoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înțelegea. Făcuse o treabă mai înceată, dar bună. Rîndul lui arăta chiar mai bine decît rîndurile din dreapta sau stînga: era mai verde, de un verde intens, mușuroaiele se aliniau mulțumitor, iar unele plante răsăreau drept, mai înalte și mai viguroase. Ezita: cum să smulgi un fir gata prășit? Pentru a-l lămuri, soldatul îl izbi cu patul pistolului automat între umeri; nu cunoștea metodă mai bună de a împărtăși și altora din tainele lucrării pămîntului. Tu nu vezi că ai tăiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
el era, în grupul nostru de tineri, pe plan spiritual, arhontele care nu vrea să fie arhonte. Se ferea de spectacol. Deși oamenii îi cereau să țină lecții de istorie absolvise facultatea de specialitate ca șef de promoție pe țară ezita să-și ia asemenea obligații. Îl întrista, probabil, să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Roman de Jugastra, construiește În comuna Cicârlău de lângă Baia-Mare, unde se naște Tatăl meu, o impozantă biserică În curtea căreia este Înmormântat, iar nașul meu, canonicul, fost senator P.N.Ț., Alexandru Breban - Catedrala Unită din Baia-Mare (pe care Biserica Ortodoxă ezită să o retrocedeze Bisericii noastre Greco-Catolice, renăscută după un aspru martiriu politic și de credință care a durat o jumătate de secol!Ă. Mici, mărunți și curajoși preoți de țară - unul dintre ei, unchiul meu, Valentin Pintea, care a păstorit
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o familie ardeleană luptătoare pentru Marea Unire, pentru Ardealul românesc, om de afaceri din Marea Britanie și care Înainte de decembrie ’89 inițiase În S.U.A. congrese ale „Românilor de pretutindeni”. Rațiu, În câteva rânduri, mi-a dat semne de simpatie, dar am ezitat să fac acel pas de „apropiere activă” de P.N.Ț.; astăzi, citindu-i jurnalele, regret de a nu o fi făcut. Deoarece, „cearta” dintre cei doi, Coposu și Rațiu, a dus nu numai la o Întârziere a victoriei În alegeri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înalte, umane! -, Încât nu numai că nu le recunoaștem În anii greori și tracasanți ai vârstei adulte, dar, nu rareori, amintindu-ne de acele principii sau idealuri, avem un rictus ironic la adresa lor. Iar dacă e cineva de față, nu ezităm să râdem de ele, exersându-ne sarcasmul, sub pretextul că am devenit „realiști”, adică „Învingători ai existenței sociale”. Vai de „victoria” noastră, un eșec, din acest punct de vedere, să zicem moral; un eșec care este și o victorie incontestabilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
luciditatea morții, Întrucât ea ne propulsează dincolo de sensibilitatea și reacțiile curente, făcându-ne apți de a deveni cu adevărat lucizi de fenomenalitatea existenței și a propriei noastre ființe. Cu condiția, bineînțeles, de a nu șovăi În fața „gândului”, de a nu ezita la vederea acestui „cap de meduză” ce este „figura” propriei noastre morți! Cu condiția de a nu expedia fenomenalitatea ei În absurd, categorie azi foarte uzitată de nu puține arte și de artiști, care cred, prin aceasta, că se pot
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În fortăreața de la Vincennes -, este un monument și În acest sens: al apariției unor noi valori sau principii pe ruina celor vechi. De Sade, care arată o radicalitate morală absolută, niciodată Întâlnită până la el În literatura ultimelor secole; el nu ezită nici În fața incestului sau paricidului, În numele unei libertăți aproape de limitele nebuniei și disoluției sociale! Beția - o formă a visării! O excitare, bineînțeles, a unor centri sensitivi și nervoși care are ca efect și atrofierea, slăbirea nu numai a unor inhibiții
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și tot aici Începuse mișcarea națională românească. Sufletul românilor era cu Transilvania. Moartea lui Carol I (octombrie 1914) a Înlăturat o piedică. Neavând copii, i-a succedat nepotul său de frate, Ferdinand. Tot un prinț german, dar care nu a ezitat să Îmbrățișeze opinia majoritară din țara de adopție. În plus, regina Maria era englezoaică, nepoată a reginei Victoria. Rolul ei În noua orientare a Curții a fost Însemnat. Jocurile le-a condus prim-ministrul liberal Ionel Brătianu (fiul lui I.C.
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apropiat al său, fost membru marcant al spionajului ceaușist... Până la urmă, În lipsa unei opoziții eficiente, dezacordul dintre președinte și prim-ministru a avut darul să mai echilibreze cât de cât balanța politică. Guvernul s-a putut lăuda (și n-a ezitat deloc s-o facă) cu o creștere economică destul de importantă (schițată deja În 2000, anul guvernării Isărescu, dar care s-a confirmat și accentuat, ajungând mai Întâi la cinci procente anual, iar În 2004 la recordul de opt procente); concomitent
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
partidele rezultate direct sau indirect din vechile structuri comuniste. Fără a putea fi definit În primul rând ca un partid naționalist, P.D.S.R. a avut o componentă naționalistă, și În anume momente (mai ales electorale), când a socotit profitabil, nu a ezitat să mizeze pe reflexe de acest gen (antimaghiare sau antioccidentale). Am văzut cum această atitudine s-a schimbat radical după 2000. Pentru P.U.N.R., justificarea Însăși a existenței sale a fost rezistența față de pretențiile maghiarilor din Transilvania. Dar acest
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
toți candidații la președinție, mai importanți sau mai mărunți, au ținut să pună În evidență relația lor specială cu Biserica; În Parlament, patriarhul și-a jucat rolul la Învestirea noului președinte, iar acesta, mult mai degajat decât Iliescu, n-a ezitat să se Închine În repetate rânduri. România este Însă departe de un asalt fundamentalist. Se manifestă mai curând un amestec de tradiționalism, convenționalism și demagogie politică. În mediile tradiționale credința religioasă este Încă vie. Altminteri, mi-e greu să spun
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ei comunismul lor specific național. Nu s-ar putea spune că fără evrei a ieșit mai bine! Cât despre antisemitismul actual, mi se pare că uneori, privit dinspre Occident, capătă proporții mult peste cele reale. Ultranaționaliștii (gen „România Mare“) nu ezită să-i apostrofeze pe evrei, Îndeosebi pentru a-și manifesta ostilitatea față de „marea finanță“ internațională, față de Occident În general. Dar, În materie de adversari, nu-i tratează mai bine pe maghiari și pe țigani. Sunt comentatori occidentali care cred a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
un stil extrem de elaborat, a unui București nocturn, indolent și bântuit de vicii (text caracteristic pentru tentația românească, literară, dar și reală, a evadării din istorie). Printre poeți, sunt de menționat Tudor Arghezi (1880- 1967), cu un registru extrem de larg, neezitând să facă poezie din cea mai vulgară materie, Lucian Blaga (1895-1961), poet-filozof Într-o formulă panteist-bucolică, sau Ion Barbu (1895-1961), matematicianul care a transpus În poezie, Într-un stil ermetic și abstract, ceva din regulile tainice ale profesiunii sale. O
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ci de cel care domnea pe atunci În țara Românească. Inevitabilul Vlad țepeș! Capitala României intră În istorie sub semnul lui Dracula! țepeș avea acolo o „cetate“, probabil o reședință destul de modestă fortificată cu bârne și pământ. După el, domnitorii au ezitat Între Târgoviște și București, Bucureștiul impunându-se definitiv drept Capitală unică pe la mijlocul veacului al XVII-lea. <endnote id="1"/> Numele are În românește o rezonanță agreabilă. Este Înrudit cu „bucurie“, ar Însemna, așadar, „orașul bucuriei“. A fost Într-adevăr cândva
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Își schimbă atât aspectul, cât și numele. Din Calea Victoriei pornește o stradă destul de reprezentativă; pe ea se află Catedrala catolică „Sfântul Iosif“, colegiul „Sfântul Sava“ (cel mai vechi liceu bucureștean), Ministerul Învățământului, Palatul Radiodifuziunii... Probabil Însă că mulți bucureșteni ar ezita să o numească. I s-a spus mai Întâi Strada Fântânii (fiindcă la capătul ei se găsea o cișmea). Pe la 1900, a devenit strada Lueger, În semn de omagiu pentru Karl Lueger, primarul Vienei, adversar al evreilor și maghiarilor și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mână, jenat. - Nu sunt prea bun, îndrăzni el, dând să se ridice, realizând schimbarea bruscă, subtilă, din atmosfera încăperii. - Păi nici ceilalți studenți ai mei nu sunt, așa că te-ai încadra perfect, am râs eu sec. El deloc. - Părinții mei... Ezită din nou. De fapt, tata...vroia să merg la o facultate de studii economice așa că... - A da, perena dilemă. Clayton își verifică ceasul de la mână - alt gest prin care dădea de înțeles că trebuie să plece. - Nu vreau decât semnătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era acolo. Iar întunericul dramatic de astă-noapte m-a învăluit din nou. Dar am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă neobișnuit de caldă pentru luna noiembrie, și totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se derula pe ecran. Cam după vreo douăzeci de minute, când n-am mai suportat să mă uit, m-am aplecat spre Robby spunându-i să aibă grijă de sora lui până mă duc să dau un telefon, dar am ezitat puțin pentru că mi-am amintit numele băiatului care dispăruse cel mai recent: Maer Cohen. Robby dădu din cap fără să se uite la mine și am realizat că nimeni nu avea cum să-l răpească (decât dacă-l lasă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și nu se distingeau nici un fel de urme pe mochetă (deși în visele mele aceste urme erau și în sufragerie, iar acum chiar în biroul meu). În cele din urmă m-am îndreptat spre ușa camerei lui Robby și am ezitat din nou înainte de a intra. Zgârieturile se aflau în continuare în partea inferioară dreapta și cineva ar fi trebuit să dea cu un strat de vopsea peste ele și (Te urăsc. De câte ori îi spusesem asta tatălui meu? Niciodată. De câte ori aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
celularul (ideea de a o suna pe Aimee Light figurase de la bun început în planul meu pentru seara asta) am observat o siluetă învăluită în umbră pe una din bănci, iar când m-am apropiat, mi-a rostit numele. Am ezitat atunci când mi-am dat seama că era Nadine Allen - am privit în jur să mă asigur că apelativul „Bret“ îmi era adresat mie, sperând în mod absurd că nu era așa - dar când mi-a rostit din nou numele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Jayne și cu mine intrasem în casă fără să ne vorbim (s-a desprins fără un cuvânt de lângă mine, ducând în oficiul Martei coșulețul antistres primit la școală), Robby nu ne auzise venind. Înaintând în grabă spre ușa deschisă, am ezitat din nou pentru că nu voiam să-l sperii. Am privit cu multă precauție în cameră și primul lucru pe care l-am observat a fost că Sarah zăcea pe patul lui cu Terby în brațe, uitându-se la ceva. Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]