9,472 matches
-
discursului poetic este dovada unui talent pe care l-a purtat cu demnitate și modestie și pe care l-a exersat cu teama că realitățile despre care vrea să vorbească, laolaltă cu toate personajele sale, pot fi considerate cândva o ficțiune. Departe de degajarea cu care mare parte din critica noastră avansează afirmații și judecăți al căror sens se presupune a fi de la sine înțeles, Cecilia Maticiuc își demonstrează observațiile și punctările teoretice și analitice în fraze pe cât de riguroase, de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
aceasta este caracterizată de coexistența a două componente diferite: una reală, care dă caracterul documentar, și una ficțională, existentă în orice text literar 34. De aceea, literatura-mărturie trebuie judecată mai nuanțat, nu prin simpla invocare a opoziției dintre realitate și ficțiune. Elaborarea oricărui text (indiferent de natura sa) este un proces supus unor constrângeri de natură cognitivă și comunicativă, desemnat în cadrul teoriei literare și prin termenul de textualizare. Într-o definiție generală a textualizării, se precizează că aceasta reprezintă un "ansamblu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
exprimarea unei opțiuni stilistice a autorului, o imixtiune a acestuia în realitatea extratextuală. Chiar dacă scriitorul realist intenționează să prezinte cu exactitate persoane cunoscute lui (aparținând realității cunoscute nemijlocit), acestea vor trece prin filtrul subiectivității sale, rezultând personaje (care populează lumea ficțiunii). Între realitatea textului și realitatea lumii pe care el o configurează există un raport greu de definit, deoarece comportă o multitudine de tipuri posibile, consecință a multitudinii tipurilor de texte, ce reflectă diferite grade de apropiere față de realitate. De aceea
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și mai degrabă semnifică decât reprezintă faptul concentraționar. În literatură, ordinea cronologică este inversată și înlocuită cu ordinea poetică. La autori diferiți, apar perspective diferite asupra realității concentraționare. Prezentarea nudă a faptelor nu vorbește de la sine, ci este nevoie de ficțiunea narativă pentru a organiza aceste fapte, pentru a le da un sens, pentru a le face credibile și pentru a convinge. Textul literar care recreează lagărul nu cunoaște altă geneză decât presiunea evenimentelor, deci este strâns legat de realul evenimențial
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
altă geneză decât presiunea evenimentelor, deci este strâns legat de realul evenimențial. Domeniul scrierilor factuale este încă în curs de studiere, dar nici spațiul textelor ficționale nu rămâne în afara controverselor, în ciuda tradiției de studiu mai îndelungate. Aceasta se întâmplă din cauză că ficțiunea "cuprinde imensul teritoriu al lui ca și cum, de la mimesis la antimimesis, de la imitarea lumii reale ori a discursului despre ea (în sensul anticilor) până la invenția de lumi posibile"43. Simplificând, observăm că acest ca și cum definitoriu induce înțelegerea textelor ficționale drept texte
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de la imitarea lumii reale ori a discursului despre ea (în sensul anticilor) până la invenția de lumi posibile"43. Simplificând, observăm că acest ca și cum definitoriu induce înțelegerea textelor ficționale drept texte imaginative 44. Absolutizând criteriul ontologic, "segregaționiștii" consideră că discursul de ficțiune ar avea denotație nulă, pentru că nu desemnează referenți "reali" (aspect exprimat de G. Genette prin sintagmele "pseudo-referință" și "denotație fără denotat"), de vreme ce "textul de ficțiune nu conduce la nici o realitate extratextuală, fiecare împrumut pe care îl face (mereu) de la realitate
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
înțelegerea textelor ficționale drept texte imaginative 44. Absolutizând criteriul ontologic, "segregaționiștii" consideră că discursul de ficțiune ar avea denotație nulă, pentru că nu desemnează referenți "reali" (aspect exprimat de G. Genette prin sintagmele "pseudo-referință" și "denotație fără denotat"), de vreme ce "textul de ficțiune nu conduce la nici o realitate extratextuală, fiecare împrumut pe care îl face (mereu) de la realitate [...] se transformă în element de ficțiune"45. I.A. Richards exprimase ideea că enunțurile literare sunt pseudo-propoziții cu funcție emotivă, "folosite de dragul efectelor"46, deci
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
nu desemnează referenți "reali" (aspect exprimat de G. Genette prin sintagmele "pseudo-referință" și "denotație fără denotat"), de vreme ce "textul de ficțiune nu conduce la nici o realitate extratextuală, fiecare împrumut pe care îl face (mereu) de la realitate [...] se transformă în element de ficțiune"45. I.A. Richards exprimase ideea că enunțurile literare sunt pseudo-propoziții cu funcție emotivă, "folosite de dragul efectelor"46, deci lipsite de valoare cognitivă. Această idee s-a bucurat multă vreme de apreciere. Teoria "segregaționistă" acordă, așadar, o dimensiune cognitivă enunțurilor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în măsura în care acestea se referă la entități din universul fizic. Totuși, lipsa de denotație a unei opere sau caracterul ei ficțional nu o împiedică să aibă o dimensiune referențială, fapt semnalat de "integraționiști", care acceptă ideea bogăției cognitive a operelor de ficțiune. Din această perspectivă, ficțiunea se plasează în afara distincției dintre adevărat și fals. Povestirea ficțională, înțeleasă de "segregaționiști" drept simulare a povestirii factuale, nu are trăsături sintactice, semantice sau naratologice specifice. Însă o discuție a relației de simulare între narațiunea ficțională
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
la entități din universul fizic. Totuși, lipsa de denotație a unei opere sau caracterul ei ficțional nu o împiedică să aibă o dimensiune referențială, fapt semnalat de "integraționiști", care acceptă ideea bogăției cognitive a operelor de ficțiune. Din această perspectivă, ficțiunea se plasează în afara distincției dintre adevărat și fals. Povestirea ficțională, înțeleasă de "segregaționiști" drept simulare a povestirii factuale, nu are trăsături sintactice, semantice sau naratologice specifice. Însă o discuție a relației de simulare între narațiunea ficțională și cea factuală nu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
naratologice specifice. Însă o discuție a relației de simulare între narațiunea ficțională și cea factuală nu este întemeiată, deoarece încă din secolul al XIX-lea s-a intensificat utilizarea focalizării interne în povestirea la persoana a treia și, ca urmare, ficțiunea heterodiegetică modernă s-a distanțat mai mult de narațiunea factuală, dobândind un statut autonom. Statutul autonom al narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea narativă), G. Genette ajunge la concluzia că nu există o deosebire a priori de regim narativ între ficțiune și non-ficțiune47. Domeniul ficțiunii este denumit și prin termenul de non-referențial, idee ce își are originea în Poetica lui Aristotel. El consideră că orice artă, indiferent de natura ei, presupune imitație (mimesis), ceea ce nu înseamnă reproducere mecanică a realității. Arta
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea narativă), G. Genette ajunge la concluzia că nu există o deosebire a priori de regim narativ între ficțiune și non-ficțiune47. Domeniul ficțiunii este denumit și prin termenul de non-referențial, idee ce își are originea în Poetica lui Aristotel. El consideră că orice artă, indiferent de natura ei, presupune imitație (mimesis), ceea ce nu înseamnă reproducere mecanică a realității. Arta urmărește să prezinte lucrurile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ce presupune reordonare riguroasă, se asigură coerența și unitatea operei. Astfel, conceptul de verosimil concentrează, de fapt, atributul ficțional al operei, definit ca posibilitate, nu ca realitate vizibilă. Așa cum s-a remarcat, verosimilul este prima definiție care s-a dat ficțiunii și, în prezent, o trăsătură general recunoscută a ficțiunii. De o actualitate remarcabilă este și ideea că lumea textului are propriul adevăr, diferit de adevărul realității nemijlocite, de vreme ce "poetul" înfățișează caractere, patimi și fapte omenești nu așa cum sunt ele în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
operei. Astfel, conceptul de verosimil concentrează, de fapt, atributul ficțional al operei, definit ca posibilitate, nu ca realitate vizibilă. Așa cum s-a remarcat, verosimilul este prima definiție care s-a dat ficțiunii și, în prezent, o trăsătură general recunoscută a ficțiunii. De o actualitate remarcabilă este și ideea că lumea textului are propriul adevăr, diferit de adevărul realității nemijlocite, de vreme ce "poetul" înfățișează caractere, patimi și fapte omenești nu așa cum sunt ele în realitate, ci așa cum ar trebui să fie. În concepția
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
În concepția lui Aristotel, imitație nu înseamnă, așadar, nici reprezentare fidelă a realității, nici proces al fanteziei, ci înseamnă cunoaștere, în sensul de reelaborare a datelor realului. Non-referențialul, prin care aparent se neagă legătura cu referențialul, nu implică faptul că ficțiunea nu se raportează niciodată la lumea reală, exterioară textului. Este vorba despre o proprietate specifică a ficțiunii, anume că referințele la lumea exterioară textului nu sunt supuse criteriului exactității (de aceea se folosește și sintagma "referință inexactă"); pe de altă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ci înseamnă cunoaștere, în sensul de reelaborare a datelor realului. Non-referențialul, prin care aparent se neagă legătura cu referențialul, nu implică faptul că ficțiunea nu se raportează niciodată la lumea reală, exterioară textului. Este vorba despre o proprietate specifică a ficțiunii, anume că referințele la lumea exterioară textului nu sunt supuse criteriului exactității (de aceea se folosește și sintagma "referință inexactă"); pe de altă parte, cadrele de referință pur interne sunt mai degrabă rare în ficțiune (romanul Castelul, de F. Kafka
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
despre o proprietate specifică a ficțiunii, anume că referințele la lumea exterioară textului nu sunt supuse criteriului exactității (de aceea se folosește și sintagma "referință inexactă"); pe de altă parte, cadrele de referință pur interne sunt mai degrabă rare în ficțiune (romanul Castelul, de F. Kafka). În plus, ficțiunea nu se referă exclusiv la lumea reală, exterioară textului 50. Manipulările imaginative ale elementelor preluate din lumea reală arată în ce măsură referințele externe încetează să fie cu adevărat externe din momentul în care
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
referințele la lumea exterioară textului nu sunt supuse criteriului exactității (de aceea se folosește și sintagma "referință inexactă"); pe de altă parte, cadrele de referință pur interne sunt mai degrabă rare în ficțiune (romanul Castelul, de F. Kafka). În plus, ficțiunea nu se referă exclusiv la lumea reală, exterioară textului 50. Manipulările imaginative ale elementelor preluate din lumea reală arată în ce măsură referințele externe încetează să fie cu adevărat externe din momentul în care sunt introduse într-un univers ficțional. Ele sunt
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ale elementelor preluate din lumea reală arată în ce măsură referințele externe încetează să fie cu adevărat externe din momentul în care sunt introduse într-un univers ficțional. Ele sunt contaminate din interior, supuse procesului de "ficționalizare", iar procedeul principal prin care ficțiunea transformă datele reale, chiar atunci când respectă riguros datele geografice și istorice, constă în introducerea unor ființe imaginare personajele. Criteriul ontologic aplicat în caracterizarea ficționalității în raport cu factualitatea are drept punct de plecare distincția făcută de Aristotel, care, luând domeniul istoriei drept
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
poet prin faptul că "unul înfățișează fapte aievea întâmplate, iar celălalt fapte ce s-ar putea întâmpla"51. "Faptele aievea întâmplate" aparțin domeniului realului, clar delimitat de cel al posibilului. "Posibilul" exprimat astfel este prima caracterizare ce s-a dat ficțiunii, iar granița dintre real și posibil sau între adevărat și verosimil constituie distincția dintre factual și ficțional. O distincție fundamentală între textele ficționale și textele istorice (două mari moduri de configurare a experienței trăite) face și Paul Ricoeur, luând drept
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trăită ea de un personaj. Plasarea singularității specifice a povestirii literare în dimensiunea temporală a experienței este limitativă, însă putem păstra convingerea că există diferențe esențiale între relatare din istorie și povestire în literatură. Această convingere susține o definiție a ficțiunii care se aplică doar povestirii non-referențiale53. R. Barthes observă, la rândul său, că "realul" devine "referința esențială" în povestirile istorice, dar este supus procesului de ficționalizare în textele fictive, unde nu există alte constrângeri decât cele ale inteligibilului 54. Totuși
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cel al publicului. În ciuda apariției unor texte de referință despre literatura factuală, încă nu există un câmp de studiu specific, consacrat acestui subiect. Este important de urmărit rolul pe care îl joacă, în scrierile concentraționare, trecerea de la adevărul faptelor la ficțiune. Nu este vorba despre o acțiune de verificare dacă autorul spune adevărul asupra unui subiect, într-un anumit moment. Este vorba de a studia modul în care scriitorul utilizează materialele furnizate de momente semnificative din viața personală în procesul de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
precis. Textele rezultate astfel sunt construcții ale unui adevăr pe care îl propune scriitorul, pe baza unor frânturi biografice mai mult sau mai puțin deformate. Coexistența într-o asemenea operă a unei părți de real și a unei părți de ficțiune este o modalitate prin care autorii acestui tip de literatură reflectează asupra problemelor care îl preocupă. Ei aleg istorii trăite, evenimente observate de ei înșiși, legate de propria experiență. Acești autori au nevoie de realitățile trăite pentru a construi istoriile
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
receptare), analiza (discurs științific, critica reflecției), mărturia (toate genurile la persoana întâi) sau altă formă. Uneori se amestecă imaginarul într-un asemenea demers, dar acesta nu anulează dorința de exprimare a adevărului aflată la originea actului de a scrie, dimpotrivă, ficțiunea poate ajuta la reprezentarea realului. În multe cărți care se constituie într-o mărturie, rolul ficțiunii este acela de a da contururi palpabile unei realități pe care autorul a trăit-o și care l-a marcat. Literatura operează cu alte
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]