6,379 matches
-
exaltare neobișnuită. La proces, Trask încercase să justifice afirmațiile sale condamnabile datorită unei surescitări nervoase extreme, dar explicația nu fusese luată în seamă. Medellin se adresă din nou secretarului: \ MARELE JUDECĂTOR A VĂZUT ACESTE DOCUMENTE ALE PROCESULUI? MARIN SIMȚI UN FIOR. MEDELLIN PUSESE ÎNTREBAREA CU BUNĂ ȘTIINȚĂ, CEEA CE ARĂTA CĂ MARELE JUDECĂTOR SE INTERESASE DE CAZUL TRASK. FUNCȚIONARUL RĂSPUNSE: A cerut acest dosar săptămâna trecută și l-a înapoiat azi-dimineață. \ A făcut Marele Judecător, întrebă Madellin, vreo recomandare cu privire la măsurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ZGOMOT NEOBIȘNUIT L-AR FI PUTUT ADUCE ÎNTR-O ASEMENEA STARE DE VEGHE. SENZAȚIA DE MÂNCĂRIME A PIELII CREȘTEA ÎN LOC SĂ DISPARĂ, FĂCÂNDU-L SĂ SE SIMTĂ PROST. APOI, ÎN MOD UIMITOR, AVU UN SENTIMENT AL MORȚII ATÂT DE PUTERNIC, ÎNCÂT FIORI RECI DE GROAZĂ ÎI STRĂBĂTURĂ COLOANA VERTEBRALĂ. ÎNFRICOȘAT, ÎNCERCĂ SĂ-ȘI ÎNDOAIE GÂTUL, RIDICĂ CAPUL ȘI PRIVI SPRE UȘĂ. DUPĂ ACEEA NU MAI SIMȚI NIMIC RAZE CE PROVENEAU DE LA O SURSĂ LUMINOASĂ SE ÎNTINDEAU DE LA UȘA DORMITORULUI PÂNĂ LA JUMĂTATEA DISTANȚEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
VREODATĂ ATÂTEA VORBE DE RĂZVRĂTIRE SPUSE ÎN PREZENȚA MARELUI JUDECĂTOR. BRUSC, ÎȘI DĂDU SEAMA DE ADEVĂR. ÎL PUNEAU LA ÎNCERCARE. DUPĂ CE LUASE APĂRAREA LUI TRASK ÎN CONSILIU, ÎN MINTEA DICTATORULUI SE IVISE O ÎNDOIALĂ ASUPRA CREDINȚEI SALE. MARIN SIMȚI UN FIOR DE NELINIȘTE. ERA O EXPERIENȚĂ NOUĂ PENTRU EL. DE DOUĂ ORI ÎL SURPRINSESE PE MARELE JUDECĂTOR UITÂNDU-SE PE FURIȘ LA EL ÎN TIMPUL UNEI PAUZE ÎN CONVERSAȚIE. A DOUA OARĂ, FU ÎNTREBAT: \ DAVID, TU CĂREI ORGANIZAȚII SAU CĂREI PERSOANE AI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
îi ajunse la urechi un sunet înfundat, dar șocul care îl provocase trebuia să fi fost teribil, fiindcă Adăposturile se cutremurară. Marin mai auzise acest fel de zgomot în filmele vechi sau atunci când se încercau armele noi. Întâi simți un fior, apoi refuză să creadă, însă în final nu mai avu nici o îndoială. Pe undeva prin apropiere intră în funcțiune un megafon și o voce încordată anunță cu gravitate următoarele: \ Îndreptați-vă spre Adăpostul cel mai apropiat. O bombă atomică tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
STABILEASCĂ UNDE SE AFLA. ÎN DREAPTA LUI ERA O UȘĂ ÎNCHISĂ, UN ECRAN TV FIXAT ÎN PERETE; ÎN STÂNGA, O CANAPEA. NU EXISTAU FERESTRE. PE PERETELE DIN FAȚĂ ATÂRNA UN CEAS MARE ȘI... PRIVIREA I SE OPRI ASUPRA CEASULUI ȘI SIMȚI UN FIOR: "ESTE ASEMĂNĂTOR CELUI AL LUI TRASK!" În timp ce se uita la el, ceasul scoase un sunet slab și bătu zece și jumătate \ nu avea idee dacă e dimineața sau seara. Sunetul abia se stinse când o rază strălucitoare ca argintul țâșni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ca o funie, pe când ceasul continuă să producă în continuare cantități suplimentare din respectiva substanță. Deodată capătul razei se zvârcoli, șerpui și porni cu toată viteza înspre Marin, care observa fenomenul pe jumătate paralizat de stupefacție. Își aminti cu un fior de noaptea din urmă cu o săptămână, când văzuse cum ceasul din apartamentul lui Trask emitea aceleași fascicule luminoase. Îl cuprinse panica. Ceea ce tortura nu reușise să-l afecteze mintal fu realizat de fâșia de lumină care se zbătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
și mușchii și nervii. "Oare am trecut în alt corp?", se întrebă el neliniștit. Încercă să se miște; zăngăniră niște lanțuri; Încheieturile mâinilor îi erau legate cu o frânghie subțire și rezistentă; cătușe metalice îi încercuiau gleznele. Îl trecu un fior și hotărî să se destindă. \ Te-ai trezit? întrebă de lângă el vocea Rivei Allen. De cât timp suntem aici? Nu putea fi decât un vis. Glasul ei nu putea proveni decât din vreo amintire de-a lui. Riva era moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
FI PUTUT CÂȘTIGA RĂZBOIUL JORGIAN UN TRASK DEGHIZAT ȘI CĂ VA CERE NEAPĂRAT O EXPLICAȚIE SATISFĂCĂTOARE. ASTA E TOT. LA REVEDERE. SE AUZI UN ȚĂCĂNIT. 34 MERGÂND PE STRADĂ, CU RIVA ALLEN LÂNGĂ EL, MARIN SE SIMȚI STRĂBĂTUT DE UN FIOR LA AMINTIREA VORBELOR SECRETAREI DICTATORULUI. ÎȘI CLĂTINĂ CAPUL NELINIȘTIT. APOI SE OPRI ȘI O PRIVI GÂNDITOR PE TÂNĂRĂ. FATA PETRECUSE CINCI ZILE CU TRASK. OARE CE ÎI SPUSESE ACESTA? I SE PĂREA CĂ AVEA NEVOIE DE MAI MULTE DATE DECÂT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
OMULEȚUL SEMĂNA CU O CARICATURĂ CARAGHIOASĂ, DAR ÎN ACELAȘI TIMP FU IMPRESIONAT DE HOTĂRÂREA CU CARE ACESTA LUPTA PENTRU DREPTUL LUI LA VIAȚĂ. ÎȘI ÎNCHIPUI CE AR ÎNSEMNA ÎNTÂRZIEREA CU ÎNCĂ O SĂPTĂMÂNĂ A LICHIDĂRII CREIERULUI ȘI ÎL TRECU UN FIOR. ÎȘI DĂDU SEAMA CĂ ȘI EL ERA NEVOIT SĂ NEGOCIEZE. CU TOATE CĂRȚILE ÎN MÂNĂ. ÎN ACEASTĂ PRIVINȚĂ NU ÎNCERCA NICI UN SENTIMENT DE MILĂ. FIINDCĂ, LA PUȚIN TIMP DUPĂ ORA UNSPREZECE, VA PIERDE PUTEREA DE A ACȚIONA CA MEMBRU AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
magazia cu lemne și plânse înfundat. Nu avea să vadă cum e să mergi cu “Steaua”, nu va ști cum sunt colindele pe la fereastră și nici cum se joacă ursul sau capra. Vântul aspru și rece șuiera împrejurul magaziei. Un fior îl trecu pe Andrei și un gând. Va fugi la bunica, îi va spune că el vrea să fie cu ei, ca ei și va sta acolo ferit de toate relele lumii, încălzit de dragoste și ocrotit cu iubire. Pleoapele
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
iubirea de oameni. Mi-e inima ca un ceas: merge brici. Sufletul mi se oglindește în ochi. Poate am furat câteva inimi dar nu le-am pus pe jăratic. (a fost doar vina lor). Le-am atins doar cu un fior, două, iar când le-am mângâiat tristețea, au înflorit asemenea unor maci, o vară. Atât. Pune-mă la încercare. Vei vedea că, oricâte opreliști mi se vor așeza în față, le voi învinge. Voi fi sportiva de pe podium care va
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
urechea mea ca semn de boare și-adună toți greierii la un concert alert. Alege - o poezie în versuri tandre, greierii să te-acompanieze până-n zori. Eu, ca o fotografie între cadre să te privesc pătrunsă de drag și de fiori. Dimineața, să mă scalzi în bobi de rouă ca pe-o floare să mă alinți cât mai sunt vie. Peste noi poate să ningă și să plouă; de-atâta iubire și morții or să-nvie. Iubește-mă, sunt mireasma neștiută
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mai pomenit să spânzure oameni așa, aproape pe întuneric... Apoi tăcu brusc. Privirea lui se oprise asupra spânzurătorii, al cărei braț parcă amenința pe oamenii din groapă. Și în aceeași clipă ștreangul prinse a se legăna ușor... Caporalul simți un fior rece și întoarse repede capul. Atunci însă văzu crucile albe, în linii drepte, din cimitirul militar și, buimăcit, făcu stânga împrejur, dând iarăși cu ochii de morminte în cimitirul satului... Fu cuprins de o frică sugrumătoare, ca în fața unor stafii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
felicit și eu, dragă prietene... Din toată inima! ― Adevărat, numai d-ta nu m-ai felicitat încă... adevărat, răspunse Bologa, zâmbind amar. Pentru vitejia... ― Pentru vitejia de a fi spus generalului ce i-ai spus! îl întrerupse Klapka cu un fior. ― Ai și aflat? se miră Apostol. Oficial? ― Am aflat din înfățișarea ta, din mândria și liniștea ta! se însufleți căpitanul. Nici nu e nevoie sî-mi povestești ce s-a petrecut! Ochii tăi îmi spun tot, tot!... O, măcar de-aș
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în spital. Patul era înconjurat de doctori. ― Bravo, mortule! i-a zis zâmbind unul cu cotlete albe și mustăți hegre. Bine c-ai înviat... Dacă de șase zile mocnești așa... Apostol atunci a simțit fericirea de a trăi ca un fior nespus de dulce și, cu buzele crăpate de fierbințeală, a șoptit abia perceptibil: ― Nu mă doare nimic... nimic... Vreo șapte săptămâni mai mult al morții a fost decât al vieții. În afară de rana din piept, mai avea o sfărâmătură de os
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
grăbit, parcă de fiece minut de întîrziere ar fi atârnat o soartă de om. Popa Constantin, scufundat cum era într-o bucurie vagă și moleșitoare, se pomeni deodată cu un ofițer urcând cele cinci trepte de piatră ale cerdacului. Un fior de spaimă îl ridică în picioare. Recunoscu pe Apostol, dar spaima îi rămase în inimă și-l făcu să-l întîmpine pe ungurește: ― Bine-ai venit la noi, domnule ofițer. Bologa era atât de mișcat, că nici nu observă atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
bucurie mare, ademenitoare, în care Ilona întruchipa toată lumea. Și el se lăsă în brațele acestei bucurii cu sfială și uitare de sine, ca o fecioară în brațele primului iubit. Avea impresia că inima i se topește încet-încet, răspândind în jurul lui fiori de dragoste. Amurgul cenușiu ploua pe geamuri, printre mușcatele somnoroase, învăluindu-l într-o rețea de fericire... Într-un târziu se smulse din ispita visărilor, își puse chipiul și ieși. În ușa tinzii, infanteristul murdar stătea mereu de vorbă cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
biserică. În odaia lui era aprinsă lampa și, prin ferestrele mici, cu Perdeluțele albe netrase, văzu patul așternut. " Dar dacă n-are să vie?" îi răsări prin minte pe neașteptate și în aceeași secundă îi zburară din suflet toate bucuriile. Un fior de frig îl străbătu din cap până-n picioare. Intră în ogradă, mâhnit, cu un cărbune aprins în inimă. Petre plecase. Era singur în toată casa. Pe masă îl aștepta mâncarea rece. Nici n-o atinse. Luă o carte de pe policioara
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai coborâte... " Atunci poate că am trecut... am ieșit din liniile noastre! se gândi, uitând oboseala, umplîndu-se de o bucurie lină. Slavă Domnului... De acuma primejdia cea mare s-a sfârșit... Doamne, nu mă lăsa!" Se închină, pătruns de un fior de mulțumire și recunoștință, iar buzele murmurau frânturi de rugăciuni fără cuvinte. Plecă înainte pe cărare, cu inima ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș. Îl ocoli. La zece
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fac soldații când au răgaz să fumeze în tihnă. Zgomotul roților și hurducăturile desțeleniră gândurile lui Apostol. " Azi la nouă era să osândesc iarăși... Acum alții mă vor osândi pe mine! își zise dânsul, fără frică, ba chiar cu un fior de plăcere, urmând numaidecît: Oare cine mă va înlocui azi?" Căută răspunsuri câtva timp. În gând îi bâjbâiau nume de ofițeri, fiecare cu grade și cu crâmpeie de amintiri, care de care mai neînsemnate. Apoi uită ce vrea cu ofițerii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Peste un sfert de ceas se opri brusc la picioarele patului, fără urme de sânge în obraz, cu privirea spre ușa în care cheia se învîrtea scârțâind mai ascuțit ca totdeauna. " Acuma vine siguranța!" îi țâșni prin creieri ca un fior de foc, încît parcă simțea cum îi sfârâie celulele cenușii. Era plutonierul cu un soldat care aducea cina. ― Ați isprăvit de scris? întrebă, vrând să strângă masa, fără să se uite la Bologa. ― Nu, nu... nici n-am înce... zise
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mereu, judecậnd orășenii cu viața lor insipidă după rigorile si legile veșniciei care, cu siguranță, s-a născut la sat. Satul era pentru mine o a doua viață, viața cea veșnică, și niciodată nu-i putusem trece pragul fără un fior adậnc în suflet, copleșitor. Mă născusem în dangăt de clopot, sub streașină de biserică, zugrăvită cu sfinți, străjuită de clopotnițe și ori de cậte ori auzeam un clopot bătậnd, toată esența ființei mele vibra la unison: Ding! Dong! Ding! Dong
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
brusc să lupt împotriva morții. Începusem deodată să cred în mine, pentru că, îmi ziceam eu, nu există nimic în natură, nici o frunză, nici un firicel de praf, nici un cậntec de privighetoare, nici o măreție și nici o armonie care să nu-mi trezească fiori și care să nu-mi producă emoții nebănuite. Dar mi se părea un lucru înspăimậntător ca Elena să-l mai iubească pe Yon al meu și după moarte. Știam deja, fără să o fi cunoscut vreodată cật de mult șiar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
erau depărtările, cu atật dragostea mea devenea mai mare și, cu toate acestea, începusem să mă tem de dragoste mai mult decật de moarte. După atậta abstinență, sậnii mei împietriseră, coapsele mele tremurau...Așteptarea clipei unice, a revederii, îmi dădea fiori.Toamna se așternu curậnd covor de frunze galbene, roșii, verzui. Satul îmi lipsea din ce în ce mai mult. Nu mai era de acum un sat în spațiu, ci unul în timp, măsurậnd orele tainice care mă despărțeau de Yon. În același timp, preocupările
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
iar eu eram fiica unui mort, pe mormậntul căruia crescuseră primele zorele și înfloriseră primii ghiocei. În unanimitate, glasurile candide mă declaraseră învingătoare. Am avut cea dintậi oara în viață convingerea că valoarea depășește barierile prejudecăților, că port în mine fiorul creației artistice și că, probabil, vreodată voi ajunge un scriitor onest. Curậnd însă a început odiseea schimbării învățătorilor ; un lung șir de maternități succesive au lăsat un gust neplacut în mintea mea de copil, obișnuită deja cu un sistem de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]