5,725 matches
-
lung până să se ascundă după orizont. Acum însă, pe lângă întuneric, se făcuse și frig. La fiecare câteva secunde, o altă rafală de vânt, mai puternică decât precedenta, după ce se lovea de zidurile din jur și își schimba direcția, spulbera fulgii răzleți, antrenându-i într-un fel de mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mișcare dezordonată, ca apoi să se oprească în cine știe ce cotlon. Deși vremea se schimba în rău văzând cu ochii, pietonii, mai mulți ca de obicei, mișunau de colo-colo îngrijorați și atenți să nu calce prin băltoacele de apă amestecată cu fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
șorțul în față și copii în jur? Oare ele nu-și dau seama că cel mai frumos tablou din lume e mama cu copilul în brațe? gândi în sinea sa grăbind pasul spre casă, fără să privească în jur din cauza fulgilor dezlănțuiți, ce i se lipeau de sprâncene. Îl întrista, în special, faptul că între idealul său și cel al unor tineri de azi, există asemenea uriașe disproporții. Oare de ce? Când era de vârsta acestora, avea cu totul alte preocupări. Era
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
rebegite vor mai putea face copii, vor mai apuca vârsta a treia? Nu-i prea venea să creadă... Acum aerul rece îi sufla drept în față, tot în rafale scurte și furioase. Nu mai era nici urmă de ploaie. Numai fulgii mici de zăpadă, chinuiți de vântul nemilos, erau purtați aiurea și nu reușeau să se aștearnă comod pentru iernat; unii îi pătrundeau chiar sub haină. Era și normal. Mâine va fi Sfântul Nicolae. Începând din noapte aceasta se apropie cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu mintea limpede! Acum dormi și... vise plăcute! Ai dreptate! Mai sunt peste două săptămâni până atunci... Până atunci, vise plăcute! * * * Vise... Ce vise la început de decembrie, într-un oraș acoperit de nea, în care cad întruna roiuri de fulgi din ce în ce mai mari, cu scopul fățiș de a ne pregăti pentru iernat, acoperind orizontul cu o plapumă imaculată, gingașă și firavă ca o rochiță de mireasă? In noaptea aceasta se spune că va sosi, încărcat cu daruri, Moș Neculai, îmbrăcat într-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
veseli și atenți la stratul de gheață de sub nămeții adânci. Acoperișurile caselor, gardurile, brazii și în special ramurile de tuia acoperite cu alb, parcă se rostogoleau peste noi; gemeau și se aplecau sub povara grea a zăpezii, în timp ce de sus fulgii mari și deși cădeau întruna fără a se opri. Nu puteai privi în direcția lor, deoarece aceștia împrăștiați de o boare slabă de vânt, după ce intrau în urechi, acopereau obrajii și se propteau pe sprincene, nimereau direct în ochi. Mirele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de obicei. Nu vroia să întârzie la program. Privind la cerul senin, presărat cu stele, încă de cu seară prevăzuse ca va fi o noapte cumplită. Se stârnise și un vânt dinspre nord ce apleca copacii și mătura asfaltul, iar fulgii mărunți erau aruncați cu putere nu numai în ochii trecătorilor, ci și în diferite cotloane unde se adunau în troiene ce depășeau în unele locuri înălțimea unui om. Oră matinală, de vârf. Orașul, trezit din somn, abia s-a pus
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
au stins luminile, au oprit televizorul și aparatul de radio. S-a făcut liniște totală. Au rămas aprinse numai două lumânări ce pâlpâiau anemic în cele două brațe ale sfeșnicului de argint, primit moștenire de la bunici. În timp ce afară ningea cu fulgi mici și reci, soții Bidaru, lângă o masa încărcată până la refuz, furați de gânduri, se priveau reciproc. Oare ce mai aveau de discutat doi pensionari după atâția ani de conviețuire? Urmă o tăcere odihnitoare, destul de lungă, care a durat exact
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
a binelea. În sfârșit, primăvara aducea o risipa de lumină, flori și miresme, făcând ca totul să râdă în jocul soarelui... Ochii ți se umpleau de zăpada fragedă a petalelor de zarzări și cireși înfloriți, și zborul rândunelelor și a fulgilor de păpădie. Un vânticel cald, mângâietor, sufla ușor în după-amiaza aceea, sub cerul albastru ca toporașul, peste pădurea înfrunzită. În toate părțile, împrejur, dealuri rotunde cu dumbrăvi pe coamă, acoperite cu păduri de fag și gorun, cu dulcea revărsare a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
umed, alunecând aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lor molcom vestea mai departe, sărbatoarea de a doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga, sură, îngemănată cu cerul, iar pădurea, ca o uriașă pată întunecată. De după creastă răsare luna
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Cât l-ar fi dorit, pădurarul, ca trofeu... Ridică arma, ochește, îl vede în cătare clar... clar, dar lasă arma în jos. „Ar fi păcat!“, îți zise el. Și jderul, minunăția lumii, dispăru. Pădurarul răsuflă ușurat... Se simți ca un fulg, și fericit că n-a apăsat pe trăgaci. La el... „punct ochit... era punct chitit“, el nu greșește niciodată. I-a recunoscut până și pata gălbuie de pe gâtlej... și curbura zveltă a spatelui. „Ce animal frumos!“, se minună Anton, și-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mi crea o stare de nervozitate. Astfel mă simțeam de fiecare dată ca un desfigurat sau ca și cum aș fi purtat pe figură o mască incomodă, lipicioasă. Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ca de fulg în cădere. Pe un ton liniștitor. Ca un pansament miraculos. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime. Am mai spus-o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apoi, folosind încă o comparație agricolă, și-a luat poșeta și a plecat lăsându mă singur printre rafturile cu cărți. Atât de mult aș fi vrut să stăm de vorbă, să-mi încânt auzul cu timbrul vocii ei ca de fulg dornic să ajungă pe sol. Îmi doream poate mai mult decât oricând acest lucru. Nu puteam s-o strig nici într-un caz, deoarece aveam senzația că aș fi divulgat imediat legătura noastră. Ar fi aflat tot orășelul. Imediat s-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
redusă la o săptămână. Ninge peste florile acestei primăveri, în ajun de Florii, peste tot ce e mai pur. Fluștura ninsorii abundente acoperă orice perspectivă de a vedea primăvara zburdând pe dealuri și prin pădurile de-abia trezite din somn. Fulgii spulberați de vânt, îmi plesnesc, ca și atunci, în noiembrie acela, vitreg, năprasnic, obrajii. La trei ani de la trecerea lui I. în lumea veșniciei. Încerc să retrăiesc acele momente punctate în jurnal cam așa: “Dimineață. Brașov. Coborâm din tren ca să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în lumea mea. Aici, în mine, încăpeau de fapt, și încap încă, frumos amândouă. Ca și cum ar sta una lângă cealaltă într-un pat și s-ar uita captivate, la foiletonul de la televizor. Fără pauză, de trei ani bătuți pe muche. Fulgii devin când și când, parașute de păpădie. Felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ton liniștitor. Ca un pansament miraculos cu balsam. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu tăceri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dându-și aere de superioritate și profundă experiență. Și pune-ți ceva pe tine, că în curând o să se facă frig. într-adevăr, se făcu un frig cum targuí-ul nu mai pomenise vreodată, pentru că un aer înghețat ce purta uneori fulgi microscopici puse stăpânire încetul cu încetul pe întregul vagon, obligându-i pe bieții călători să se înfofolească, tremurând, cu tot ce aveau la îndemână. Când, aproape pe înserat, se opriră într-o minusculă gară de munte și conductorul anunță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și bunica, dacă bunicul este aghesmuit binișor. Marcel e un artist. Când taie o găină, parcă face o onoare necuvântătoarei. O prinde ușor de aripi, o înalță la nivelul ochilor, rostește câteva vorbe duioase, o mângâie, îi smulge prietenos câțiva fulgi de la gât și, fulgerător, îi taie gâtul, dintr-o singură mișcare, cu un fel de brici care nu provoacă dureri mari. La bunicul, găina se zbătea prin curte, de speria tot neamul găinăresc. La Marcel, găina parcă e trimisă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui. Dar mie ce-mi rămâne de făcut? Dr. Czinner puse la o parte ziarul și Începu să se plimbe prin compartiment, trei pași spre ușă, trei pași În cealaltă direcție, spre geam, apoi iar Înapoi. Începură să cadă câțiva fulgi de zăpadă, dar vântul Împingea fumul de la locomotivă În urmă, prin fața ferestrei, iar fulgii care ajungeau să atingă câtuși de puțin geamul erau deja cenușii, ca bucățelele de hârtie. Însă la două sute de metri mai sus, pe colinele ce coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ziarul și Începu să se plimbe prin compartiment, trei pași spre ușă, trei pași În cealaltă direcție, spre geam, apoi iar Înapoi. Începură să cadă câțiva fulgi de zăpadă, dar vântul Împingea fumul de la locomotivă În urmă, prin fața ferestrei, iar fulgii care ajungeau să atingă câtuși de puțin geamul erau deja cenușii, ca bucățelele de hârtie. Însă la două sute de metri mai sus, pe colinele ce coborau spre linii la Neumarkt, zăpada Începu să se aștearnă ca niște paturi de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sale. Nu putea face nimic pentru ai lui. Nu le putea recomanda odihnă celor epuizați, nici nu le putea prescrie insulină celor diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui față de Dumnezeu. Se corectă singur: față de un dumnezeu. Un dumnezeu care coborâse pestre stranele aglomerate, sub un baldachin strălucitor și mâncat de molii, un dumnezeu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iubesc și s-o încurajez? Pe mine, însă... Pe mine cine mă va încuraja? Am amânat treaba pentru a doua zi, cu gând că voi avea timp berechet să-i scriu. Am adormit cu greu. Frânturi de vise treceau ca fulgii de omăt mânați de vânt... M-au trezit bătăile în ușă. Am tresărit și, într-un târziu, am întrebat: ― Cine-i? ― Eu îs, conașule. Eu, Savastița. Pot sî intru? După ce m-am învelit bine, am răspuns: ― Intră, Sevastițo. Purtând în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
SUFLETUL CĂ O CEAȚÅ M-am întrebat fårå a cåuta råspuns despre rolul meu mai prejos decât al fulgilor de nea Cu ce substanțå hrånitoare må pråvålesc eu în țină netihnitå de plåmådiri Ce rådåcini må vor ridica înspre stele Ce aer îmi va susține plutirea de va så fie Atâta tåcere se laså în iarnå Atâta limpezime în
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1598]
-
adevărat mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nedrept, să nu mai sper la o cît de mică șansă de a mai lua legătura cu ea în vreun fel, de a-mi comunica existența, de a ajunge la ea cît de cît, măcar cu o vorbă ca un fulg de zăpadă... nu, n-am încetat niciodată să cred, să sper, să disper, să mă revolt, să aștept sau să îmi pun întrebarea de ce sau pînă cînd sau cum... sau dacă... Uneori mă gîndesc că dacă doar atît a fost
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de mult bine... De altfel, nimeni nu-și dorește să aibă obstacole, să se lupte mereu... dar, pînă la urmă, asta facem cu toții, inevitabil. Întîlnim miliarde de variante și reflectări ale luminii în miliarde de feluri, rotocoale de miliarde de fulgi de zăpadă... Însă după cum exteriorul este sau ar trebui să fie întotdeauna în corespondență cu interiorul - și dacă interiorul e înseninat, însorit, totul se reflectă în exteriortot așa și noțiunea de bine. Să percepi esențialul întotdeauna, aceasta ar fi înțelegerea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]