7,117 matches
-
descrie starea meditativă în care am intrat brusc și percepția avută pentru Kundalini. Cert este că am obținut o coloană fermă, durerile au încetat, iar corpul îl simțeam golit de conținut, asemenea fluierului lui Shri Krishna - șuierau vibrațiile prin toate găurile (chakrele). În imediata apropiere a Sahasrarei mele, Kundalini valsa!... Atunci miam dat seama, într-adevăr, că starea de meditație este o bucurie, că trebuie să mi-o doresc, să caut a o stabiliza, să fie/să devină un modus vivendi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Prin Nirvana se poate înțelege al nouălea cer de la creștini. OM SWAHA - mantra ce se recită în timpul oferirii ofrandelor la focul de havan. Piercing (engl.) - bijuterii ce se prind în diferite părți ale corpului (nas, sprâncene, buric...) prin efectuarea de găuri în piele. Prasad - ofrandă de mâncare, fructe și dulciuri ce este adusă zeilor. Aceasta este așezată la altar în timpul pujei, iar la sfârșit se împarte participanților. Puja - sărbătoare dedicată lui Dumnezeu sub una din multiplele Sale forme de manifestare. Devoțiunea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
le era o frică teribilă de ea ! Tot ce cerea ea se făcea ! Ea hotăra cine primește ceva și cine nu pri‑ mește. V.A. : Și să nu uităm, jumătate din populația României trăia în mediul rural. A.M.P. : Prin găurile astea negre s-a scurs tot. Tot ce puteam construi noi ca democrație a fost în urban. Noi pe seama urbanului am câștigat în ’96. Și pentru urban a trebuit să facem câteva lucruri importante - de exem‑ plu, să unim opoziția
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
venit și dumneata să ceri ?“. A.M.P. : Al doilea lucru este că acest credit preferențial, de regulă, e neperformant. Adică din el nu se vor întoarce banii cu care să refaci ciclul de creditare din care trăiesc băncile... Și toată gaura aia, ca și gaura de la FNI, a fost astupată tot din bugetul statului și deci de către contri‑ buabili. Din numărul extrem de mare, exagerat de mare de taxe și impozite. În aceste găuri în bugetul statului, făcute de corupția crescândă de la
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
ceri ?“. A.M.P. : Al doilea lucru este că acest credit preferențial, de regulă, e neperformant. Adică din el nu se vor întoarce banii cu care să refaci ciclul de creditare din care trăiesc băncile... Și toată gaura aia, ca și gaura de la FNI, a fost astupată tot din bugetul statului și deci de către contri‑ buabili. Din numărul extrem de mare, exagerat de mare de taxe și impozite. În aceste găuri în bugetul statului, făcute de corupția crescândă de la an la an, vedem
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de creditare din care trăiesc băncile... Și toată gaura aia, ca și gaura de la FNI, a fost astupată tot din bugetul statului și deci de către contri‑ buabili. Din numărul extrem de mare, exagerat de mare de taxe și impozite. În aceste găuri în bugetul statului, făcute de corupția crescândă de la an la an, vedem de ce, din acest buget, încet-încet, servicii ca sănĂtatea, care și așa era subfinanțată, au primit și mai puțini bani decât ar fi avut dreptul. Zic dreptul și nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Traian Orban, rănit în decembrie '89, președintele Asociației "Memorialul Revoluției", își amintește despre morții și răniții timișoreni ai Revoluției. Zguduitoare este tragedia celor patruzeci și patru de eroi împușcați, cadavrele lor arse în crematoriul din București și cenușa aruncată în gaura de canal de la Glina. "Să nu existe în România temeiuri de urmărire penală pentru cei care, în patru decenii de dictatură, au provocat, au organizat, au aprobat, au ordonat, au permis și au practicat represiuni și exterminări, au săvîrșit acte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
imediat la datorie. Au tras tare de ușa marfaru- lui și au zbughit-o în pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie și rugină. Nu mai fugiți, că transpirați ! s-a auzit strigătul mamei din depărtare. M-auzi, Bibi ? Pițule ! Să nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în care mai erau impregnate urme de bocanci ale soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și tot felul de gândaci de toate mărimile și formele erau acum chiriașii lor. Iar din găurile pereților îi priveau curioși și puțin speriați câțiva șobolani. În camera lor, la fel, copiii n-au mai găsit nimic. Pe pere- tele pe care nu demult fusese o ușă nu mai era nici măsură- toarea făcută de tatăl lor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poate nu vor apuca niciodată în viața lor. Am simțit gloria și puterea unei lumi întregi în vârful dege- telor mele și am simțit cum puterea destinului te poate lua de pe orice culme și te poate arunca numaidecât într-o gaură uitată de timp și de lume. Dar nu regret nimic, nicio secundă. — Ei, hai, amice... Nu te păcăli. Acum puteai fi la Paris, retras, milionar, cântând o dată pe săptămână, spre deliciul publicului, un tango. Înregistrând altul în fiecare lună, nu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
rolul său de a proiecta pe prima scenă politică și a opiniei publice un nume cvasi-necunoscut publicului larg: oricum, În primele luni, În primul și al doilea an după „răsturnare”, vechii activiști și „actori” ai căzutului regim se retrăseseră În „găurile lor”, destabilizați ei Înșiși și Încercând să-și șteargă urmele - desigur, fiecare după fostul său post, vinile trecute și propria-i ambiție sau dezamăgire politică. Faptul că unii dintre ei au revenit Într-un fel sau altul la putere, mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
instantaneu sub mine, în timp ce vântul continua să șuiere, iar câteva clipe se auzi zgomotul unor animale luptându-se în pădure, după care începu din nou să se rotească deasupra mea, iar atunci am îngenuncheat în fața pietrei de mormânt de lângă acea gaură în pământ. Se vedea ceva scris pe piatră. Am dat la o parte mușchiul verde și pânzele de păienjeni artificiale. Piatra de mormânt era stropită cu sânge uscat. Scria cu litere roșii: „R O B E R T M A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și încâlcit cu crenguțe și frunze moarte și pene. N-avea nici o trăsătură. Un norișor de insecte bâzâia deasupra arătării, urmând-o pe lângă peretele spre care se aruncase. Jetul de lumină o pironea locului. Dinăuntrul clăii de păr apăru o gaură de un roșu aprins deschisă în jurul dinților. Gura căscată, dezvelirea dinților, am înțeles - cu o limpezime morbidă care m-a trezit brusc - constituia un avertisment. Apoi s-a repezit asupra noastră, orbește. Înghețasem locului. Robby se ținea de mine, brațele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
curând m-am pomenit că mă refeream la tot ceea ce mi se întâmplase și la întreaga săptămână de evenimente care mă împingea de la spate și nu făceam decât să-l bombardez cu detalii așa cum îmi veneau - Terby, piatra de mormânt, gaura neagră de pe câmp, luminile care pâlpâiau, intrusul, mobila care se rearanja mereu, urmele de pași tivite cu cenușă, animalele moarte, attachment-ul video, vântul, tata, casa din Elsinore Lane care se metamorfoza în casa din Valley Vista - și, cu fața în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
apoi în tavan, deasupra noastră. Pulsul se afla în competiție cu sunetele detectate de DCE-uri, dar apoi pulsul a ieșit în prim plan. Am închis ochii, dar scriitorul mi-a spus că bătaia pulsului culminase atunci când a apărut o gaură imensă în peretele de deasupra canapelei din camera de zi. (Mai târziu mi-a spus că urlasem în timp ce stăteam perfect nemișcat.) Și apoi: tăcere. Monitoarele DCE-urilor au încetat să mai piuie. - Hu-ah! Asta venea de unul din tipii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mă întrebă: - Ai închis siguranțele? - Da, da. Miller inspiră adânc. - Există două spirite care acționează aici... Atunci când Miller zise asta, ușa biroului meu - vizibilă de unde stăteam acum - zbură din țâțâni cu așa o forță încât traversă încăperea și făcu o gaură în perete. (N-am văzut asta pentru că mă chioram la cenușa care se așternuse pe generator. Scriitorul mi-a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
siguranță“. A adus vorba și de unele „schimbări specifice“ survenite după ce echipa sa s-a întors sâmbăta. M-a asigurat că voi fi mulțumit de aceste schimbări. Stricăciunile intervenite pe parcursul fazei ISR nu fuseseră „corectate“ (ușa care zburase din balamale; gaura din perete) dar a insistat că voi fi mulțumit de „diferențele fizice“ din restul casei. După această conversație, dorința mea de a vedea casa deveni intempestivă. În loc să merg la Four Seasons m-am îndreptat spre 307 Elsinore Lane. Primul lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ridică din nou capul și începu să urle. Globii oculari i se umflară în așa hal încât îi fură expulzați afară din orbite, atârnând de-o parte și alta a botului, de cozile lor. Sângele începu să-i curgă prin găurile căscate, înecându-i fața, pătându-i dinții cu roșu. Avea acum ceva ce semăna cu niște aripi - încolțiseră lateral din dreptul coastelor câinelui. Străpunseseră coșul pieptului și acum fâlfâiau descotorosindu-se de sângele și viscerele care le îngreuia mișcările. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Puloverul pe care îl purtam și eu când eram de vârsta lui. Din capota îndoită a Range Rover-ului ieșea fum. Nu mă puteam mișca. Întregul meu trup zvâcnea de durere. Piciorul îmi era îmbibat în sânge. Continua să țâșnească prin găurile cauzate de mușcături. - Ce vrei? am început să strig. Range Rover-ul continua să se zguduie pentru că piciorul meu era blocat pe accelerație. Băiatul plutea tot mai aproape, îndreptându-se spre mine, relaxat. Printre lacrimi am început să-i disting mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ce face istoria din oameni, atunci când oamenilor nu le pasă. Privit de aproape, Reichstagul încă mai conservă imaginea cumplitei devastări din perioada luptelor pentru Berlin din primăvara lui 1945. Numeroase urme de gloanțe crestează suprafața sură, bine șlefuită a zidurilor: găurile n-au fost în mod deliberat astupate, sunt păstrate ca amintire a dezastrului. La începutul secolului 20, în fața Reichstagului se înălța memorialul lui Bismarck, flancat de două fântâni arteziene. În fața lor se desfășurau fastuoase ceremonii de stat. Evident, n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de hazardul de a se fi născut, fără motiv, de întrebarea de ce aici și nu în altă parte. De unde vin? Dintr-un spermatozoid cu chef. Încotro merg? La viermi. Ce-mi este permis să sper? Nimic. Nici recompense, nici pedepse. Gaură neagră. Simplul fapt de a ne deturna de la acest set opresiv de întrebări-răspunsuri merită deja recunoștință. Cât despre aspectul "mersul pe ape" și "îngeri îmbrăcați în alb", el ne scutește de migrenele pe care le presupune orice anchetă asupra structurii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și de beduinii din escortă? Îmi vin în minte și alte imagini, nu mai puțin bucolice: Sena impresioniștilor, canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar într-o tonalitate mai gravă: un maiestuos cu tentă modestie. Pe scurt, tot ce poate aduce în imaginație mai revitalizant și mai regenerator ideea botezului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa cum noi, republicanii francezi, nu știm nimic despre isprăvile, mai bune sau mai rele, ale generalului Gouraud la Damasc în 1920. O memorie națională înseamnă administrarea comună a unor uitări dorite, a căror apăsare ar dăuna moralului națiunii. Doar că găurile din memoria noastră nu sunt aceleași cu cele din memoria lor și invers. De unde și câte o neînțelegere. Vizită la complexul Kaftaro, de la numele marelui muftiu de Damasc, decedat, șeicul Ahmad Kaftaro, care se opusese intrării lui Ioan-Paul al II
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arabă aflată în plin proces de decolonizare, și era fascinat. În sfârșit, Prometeu îl înghesuia pe Profet în corzi. Azi, Prometeu e Profetul. Și nici măcar nu e vorba de o opțiune metafizică, este pragmatismul de ultimă oră ultima haltă înaintea găurii negre. Naționalismul panarab, Nasser, astea n-au prins. Naționalismul pur și simplu palestinian, simbolizat de Arafat, n-a dus nicăieri. El a făcut toate concesiile posibile și imaginabile occidentalilor și a sfârșit în izolare, închis într-un birou fără lumină
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai are aceasta, de vreme ce am putut asista la aventura chaplinescă a unui încasator de biruri, cu picioarele cam scurte, făcând pe cascadorul pentru a întoarce împătrit sumele stoarse de la contribuabili. La întoarcere, o scurtă oprire în cazarma avariată, plină de găuri de obuz, în care se preumblă alene, la mică distanță unii de ceilalți, polițiști evrei cu alură de Robocopi și presupuși polițiști palestinieni cu ținuta neglijentă și neînarmați. Sunt însărcinați cu menținerea ordinii în interiorul enclavei, ne explică ei, dar nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]