5,312 matches
-
separate, majoritatea rămânând doar o mulțime de expresii idiomatice. În locul sistemului de cazuri gramaticale, suedeza folosește numeroase prepoziții, în mod similar celor întâlnite în limba engleză. Asemănător limbii germane moderne, prepozițiile foloseau odată la identificarea cazurilor în suedeză, dar acest gramatical a dispărut aproape în totalitate și mai poate fi întâlnit doar în unele expresii, cum ar fi "till fots" și "till sjöss" („pe jos” și „la mare”, genitiv). Fiind o limbă germanică, sintaxa suedezei prezintă unele similarități cu cea din
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
grafic servește și pentru a distinge cuvintele omofone, cu înțeles diferit: "aún" (încă) - "aun" (chiar și). Fiecare excepție este marcată folosind accentul ascuțit. Fiindcă atât spaniola, cât și româna, sunt limbi romanice derivate din limba latină, ele împărtășesc multe caracteristici gramaticale, dar din cauza dezvoltării diferite uzul formelor moștenite variază. Spaniola este o limbă relativ flexionară, având conjugarea foarte complicată, în schimb lipsește aproape în întregime flexiunea celorlalte părți de vorbire. Se folosesc multe prepoziții și se pune adjectivul după substantiv. Spre deosebire de
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
lingviștii actuali Matilda Caragiu Marioțeanu și de Nicolae Saramandu, bazată numai pe particularități fonetice, distinge două grupuri de graiuri: Theodor Capidan și Tache Papahagi au propus o clasificare puțin diferită, bazată pe mai multe particularități fonetice, dar și pe particularități gramaticale și lexicale. Aceasta distinge un grup de nord, cu cele numite mai sus de nord-vest, plus graiul grămostean, și un grup de sud, cu celelalte două din cele numite mai sus de sud-est. Sistemul fonologic al aromânei este în mare
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
dh, th, respectiv y. Pentru celelalte există diferențe: În continuarea articolului se folosește sistemul de scriere al lui Cunia, în afară de titlurile care sunt scrise cu altă grafie. O seamă de sunete au evoluat diferit în aromână și în română: Structura gramaticală a limbii aromâne diferă întrucâtva de cea a românei, din mai multe cauze. În primul rând, din cauza relativei sale izolări, are un caracter arhaic, păstrând adesea trăsături din stadii anterioare ale românei. În al doilea rând, evoluția sa independentă și
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
limba chineză, japoneza a împrumutat masiv din aceasta pe parcursul a mai mult de 1500 de ani de legături culturale. În scrierea japoneză au fost folosite inițial exclusiv ideogramele chinezești, numite în limba japoneză "kanji", dar datorită diferențelor majore la nivel gramatical între cele două limbi această metodă de scriere era greoaie și a trebuit îmbunătățită prin introducerea unor caractere fonetice care să marcheze de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă "kanji", și două "silabare
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
de exemplu flexionările specifice limbii japoneze. Astfel au început să fie folosite, pe lîngă "kanji", și două "silabare" („alfabete” în care unui caracter îi corespunde o silabă) rezultate din simplificarea unor ideograme chinezești. Acestea sînt: hiragana, folosit pentru scrierea terminațiilor gramaticale, prepozițiilor și conjuncțiilor, precum și altor cuvinte care altfel ar trebui scrise cu ideograme prea complicate, și katakana folosit în scrierea numelor străine (provenite din limbi care nu au "kanji"), cuvintelor de origine străină, sau stilistic pentru accentuarea unor cuvinte (similar
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
ceea ce permite învățarea ei destul de repede. Din exact același motiv pentru japonezii nativi învățarea limbilor străine implică un efort suplimentar. În cele ce urmează vor fi prezentate cîteva din caracteristicile gramaticii limbii japoneze. Spre deosebire de cele mai multe limbi, japoneza are un sistem gramatical și lexical complex de a exprima diferite grade de politețe. Se poate afirma că există cel puțin trei niveluri de politețe, deși o asemenea teoretizare este aproape imposibilă, iar delimitarea nivelurilor este dificilă din cauza întrepătrunderilor dintre acestea. Copiii învață în
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
mod de exprimare este folosit de toți vorbitorii nativi atunci cînd se gîndesc, cînd vorbesc cu ei înșiși (se întîmplă relativ des), cînd vorbesc cu persoane de rang social și profesional egal sau inferior, sau în cadrul familiei indiferent de virstă. Gramatical este modul cel mai simplu și mai scurt, iar stilistic este modul cel mai direct. Se spune că chiar în fața împăratului, dacă pe un japonez îl pișcă un țînțar, el va spune 痛い! "itai!" (doare!, echivalent cu "Au!"), care nu
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
familiei un mod de exprimare oarecum echivalent cu pluralul de politețe românesc. De remarcat este că încă din timpul școlii elementare acest limbaj politicos este folosit și față de colegii mai mari, chiar și cînd diferența de an școlar este minimă. Gramatical acest mod se obține prin aducerea verbelor predicative la forma așa-numită "-masu". De exemplu verbul 行く "iku" (merg) devine 行きます "ikimasu". Cînd predicatul este exprimat printr-un adjectiv "-i" sau este format copulativ printr-un adjectiv "-na" sau un
Limba japoneză () [Corola-website/Science/296903_a_298232]
-
în special din perioada preislamică și până în epoca abbasidă, incluzând araba coranică), de araba modernă standard care este folosită în zilele noastre. Araba clasică este considerata normativă, iar autorii moderni încearcă (și reușesc într-o oarecare măsură) să urmeze normele gramaticale ale căror baze au fost puse de către gramaticii clasici (cum ar fi Sibawayhi) și să folosească vocabularul cuprins în dicționarele clasice (ca de exemplu "Lisăn al-‘arab" a lui Ibn Manzūr). Araba literară (اللغة العربية الفصحى al-luġatu al-‘arabiyyatu al-fuSHĂ
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
considerate de unii autori parte din dificultatea generală care e responsabilă de diglosie. Numărul dual (două entități de același fel) mărturisește aceeași redundanță exagerată: singular, dual și plural: "kalbun" (un câine), "kalbăni" (doi câini), "kilăbun" (câini). Rezumând, constatăm că dificultățile gramaticale fac ca araba să fie afectată și azi de vechi probleme, și aceasta în primul rând datorită faptului că la un moment dat în istoria ei, a avut neșansa de a fi declarată "limba sacră", și astfel împietrită și anchilozată
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
și [[Adjectiv|adjectivele]] se acordă unele cu altele în toate privințele. Totuși, pluralul substantivelor neumane fac acordul cu femininul singular. Mai mult, un [[verb]] într-o poziție inițială în cadrul [[propoziție]]i sau frazei apare întotdeauna la singular, indiferent de numărul gramatical al [[substantiv]]ului cu funcție de [[subiect]]. La [[numeral|numeralele]] care denumesc unitățile, de la trei la zece (atât independente, cât și în combinații) apare acordul polar, ceea ce înseamnă că un [[numeral]] cu formă de feminin însoțește un substantiv masculin și invers
Limba arabă () [Corola-website/Science/296905_a_298234]
-
Cea mai importantă școală a fost școala palatină, locul unde au predat intelectualii sus menționați. De reținut este faptul că însuși regele Carol cel Mare a luat lecții de gramatică de la consilierul său cultural Alcuin. La începutul epocii carolingiene precizia gramaticală se pare că avea ca singur scop înțelegerea bine a cuvântului lui Dumnezeu și slujirea Lui cum se cuvine , însă, o dată cu renașterea carolingiană, gramatica s-a transformat profund, și dintr-un simplu manual de reguli elementare de latină, a devenit
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
multe sufixe unul după altul) astfel, încât limitele dintre ele rămân nete, fiecare corespunzând unei singure trăsături semantice sau funcționale. Lingviștii care se ocupă de limba maghiară deosebesc în terminologie tipurile de sufixe. Sufixul lexical se numește "képző", iar sufixele gramaticale sunt de două feluri. Cel care se adaugă la rădăcină sau după un sufix lexical, și mai admite alt sufix după el, se numește "jel" „marcă, semn”. Astfel de sufixe sunt cele care indică pluralul și cele posesive. Sufixele care
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
de vorbire: I. Părți de vorbire fundamentale: II. Cuvinte funcționale: III. Cuvinte propoziții: În maghiară, persoana se exprimă prin pronumele personale și prin sufixe specifice, care au mai multe funcții, aplicându-se: Gramaticile limbii maghiare iau în seamă următoarele categorii gramaticale ale verbului: diateza, modul, timpul, numărul (singular și plural) și persoana. Față de limba română, lipsește categoria genului, la fel ca la celelalte părți de vorbire. În gramaticile limbii maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
maghiare, infinitivul, participiul și gerunziul nu sunt considerate moduri verbale, ci forme nominale ale verbului. O caracteristică importantă a sistemului verbal maghiar este existența a două serii de conjugare în cazul verbelor tranzitive: conjugarea definită și conjugarea nedefinită. Substantivul. Genul gramatical nefiind exprimat în limba maghiară, substantivul poate exprima numai genul natural, nici acesta totdeauna. Categoria numărului este caracteristică substantivului, dar pluralul nu este exprimat totdeauna prin sufixul care îl indică de obicei. În general se consideră că paradigma cazuală a
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele care formează timpuri verbale compuse, ci și cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în această categorie sunt incluse și verbele copulative. Mai există și verbe numite „cvasiauxiliare”, la care predomină sensul gramatical, dar au mai mult sau mai puțin și conținut noțional. Acestea pot fi, pe de o parte, verbe de modalitate și aspect, pe de altă parte, verbe numite „funcționale”, folosite în asociație cu părți de vorbire nominale care formal sunt
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
maghiară este "mint" „ca, în calitate de”, de exemlu în "Mint mérnök dolgozik." „Lucrează ca inginer.” Verbele maghiare sunt deseori prevăzute cu prefixe având o natură deosebită de cea pe care o au în română. Pe de o parte au și rol gramatical, și rol lexical, pe de altă parte, în unele cazuri sunt despărțite de verb, chiar plasate după acesta. Conjuncțiile din limba maghiară au aceeași funcție ca cele din română. În gramaticile limbii maghiare, particula este considerată cu totul diferit de
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
unele cazuri sunt despărțite de verb, chiar plasate după acesta. Conjuncțiile din limba maghiară au aceeași funcție ca cele din română. În gramaticile limbii maghiare, particula este considerată cu totul diferit de accepțiunea ei din gramaticile românești. Este „un cuvânt gramatical care nu poate primi afixe, nu alcătuiește raporturi nici morfologice, nici sintactice cu alte cuvinte, nu poate fi parte de propoziție [...]. Are funcția de a efectua operații asupra afirmației din propoziție [...]; exprimă un raport modal, atitudinea vorbitorului (raportarea sa afectivă
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
au avut succes. Toate grupurile etnice cunosc și folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85,2% din populație. Cea mai veche limbă slavă scrisă, bulgara este diferită de alte limbi din acest grup prin anumite particularități gramaticale, cum ar fi lipsa cazurilor substantivului și a infinitivului verbelor, precum și prin articolul hotarât sufixat. Bulgaria se consideră oficial a fi stat laic. Constituția garantează libertatea religioasă, dar desemnează creștinismul ortodox ca religie „tradițională”. Majoritatea populației (76%) se identifică drept
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
Microsoft Word. În mod implicit, fereastra este formată din meniul principal, din barele de instrumente detașabile (implicit bara "Standard" și "Formatare"), din riglă, din zona de editare și din bara de stare. Pe lângă facilitățile unui procesor de text (verificarea ortografică/gramaticală, găsire/înlocuire, cratimă automată, generarea automată de tabele, atașarea la e-mail și altele), "Writer" are și alte facilități-cheie cum ar fi șabloanele și stilurile, diverse metode de așezare în pagină a textului (cadre, anteturi, subsoluri), atașarea de diagrame, grafice create
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
înlocuire nu este cu nimic îmbunătățit față de versiunile vechi, fără a putea căuta toate formele unui cuvânt în document, așa cum se poate face în Microsoft Word. Chiar dacă Writer are un sistem de verificare ortografică, nu are un sistem de verificare gramaticală, chiar dacă acesta se poate adăuga prin intermediul unei extensii. Writer este prost văzut și pentru că îi lipsește un mod de vizualizare a documentului care afișează detalii din formatare în linie cu textul, cum ar fi locul unde începe și unde se
OpenOffice.org () [Corola-website/Science/297177_a_298506]
-
beneficiază de acces liber la internet fără fir prin Wi-Fi. Engleza folosită este tip britanic, cu câteva influențe ale englezei americane. Dialectul local al englezei numit Singlish, care are numeroase caracteristici creole, și care a incorporat numeroase cuvinte și reguli gramaticale din diferite dialecte chinezești, Malay și limbi din India. Singlish este vorbit pe stradă, dar reprezentanții guvernamentali se feresc în a o folosi în contextele oficiale. El este folosit de șoferii de taxi și de vânzători și este parodiat în
Singapore () [Corola-website/Science/298144_a_299473]
-
din Peninsula Iberică s-au scris cele mai însemnate lucrări la capitolul gramatică și lexicologie al ebraicii biblice. Necesitatea de a exprima concepte abstracte împrumutate din filosofia clasică greacă sau arabă a impus învățaților medievali să împrumute termeni și structuri gramaticale din aceste limbi sau să creeze cuvinte noi cu ajutorul rădăcinilor ebraice existente. O altă personalitate care a cizelat ebraica medievală a fost Moise Maimonide, care a folosit (pe lângă scrierile sale în limba arabă) o ebraică bazată pe tradiția mișnaică. Literatura
Limba ebraică () [Corola-website/Science/297509_a_298838]
-
medială sau finală, dacă silaba a fost deschisă sau închisă sau dacă silaba precedentă a fost ușoară sau grea). Notații: Cea mai veche limbă germanice are morfologia tipică flexibilă complexă a limbilor indo-europene vechi, care conțin patru sau cinci cazuri gramaticale; verbele marcate pentru persoane, numere, timpuri și moduri; substantive multiple și clase verbale; câteva articole sau fără; și mai degrabă cuvintele libere. Limbile germanice vechi sunt renumite pentru faptul că au doar două timpuri verbale (prezent și trecut), cu trei
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]