5,849 matches
-
sfârșitul. Dacă, din când în când, mai sare în aer și câteo butelie, treaba e dea dreptul minunată. O altă metodă prin care cei din televiziuni își alimentează foamea de Apocalipsă este folosirea în titlurile știrilor a cuvin telor „șoc“, „groază“ sau a derivatelor acestora. Soluția perfectă este, desigur, utilizarea celor două cuvinte simultan: „șoc și groază“. Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dreptul minunată. O altă metodă prin care cei din televiziuni își alimentează foamea de Apocalipsă este folosirea în titlurile știrilor a cuvin telor „șoc“, „groază“ sau a derivatelor acestora. Soluția perfectă este, desigur, utilizarea celor două cuvinte simultan: „șoc și groază“. Dacă, însă, la toate nenorocirile zilnice făcute de mâna omului se adaugă și contribuția naturii, știriștii sunt dea drep tul în al nouălea cer. Ei încep săși frece mâinile încă de la anunțarea codului galben și trâmbițează euforici că va veni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
catastrofei înfricoșătoare, știriștii noștri montează din titluri și din filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale nu au parte, pentru știriști există varianta cu
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
filmări câte-o mică Apocalipsă la fiecare ninsoare mai serioasă, la fiecare rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale nu au parte, pentru știriști există varianta cu accidentele de mașină, care provoacă, evident, „șoc și groază
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
rupere de nori, la fiecare alunecare de teren. Astfel, banalele ninsori „paralizează tot“, aduc „iadul alb“ și „șoc și groază sub nămeți“, ruperile de nori înseamnă „șoc și groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale nu au parte, pentru știriști există varianta cu accidentele de mașină, care provoacă, evident, „șoc și groază pe șosele“. Când nu au loc nici accidente grave, oamenii de știri
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
groază: a venit potopul!“, iar alunecările de teren sunt sinonime cu „șoc, groază și ia înghițit pământul!“. Altfel, când nici de asemenea fenomene naturale nu au parte, pentru știriști există varianta cu accidentele de mașină, care provoacă, evident, „șoc și groază pe șosele“. Când nu au loc nici accidente grave, oamenii de știri de la noi intră în fibrilație, pentru că li se pare că simt în ceafă respirația rece a audienței zero. Și atunci inventează apocalipse din te miri ce: din nu știu ce
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
fibrilație, pentru că li se pare că simt în ceafă respirația rece a audienței zero. Și atunci inventează apocalipse din te miri ce: din nu știu ce declarațieșoc a vreunui politician, din creșterea prețurilor sau din vreun divorț monden. Păi, nu? „Șoc și groază: Iri și Moni se despart!“ Săptămâna trecută, cât încă nu se întâmplase nimic, cele mai multe Breaking newsuri, la Antena 3 și mai ales la Realitatea TV, lea făcut divorțul Columbenilor. Cum mai făcea Iri vreo declara ție, cum mai făcea Moni
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
voi îmbrăca cu el și, transformat astfel întrun om de bizuială, voi hori de unul singur întro intersecție bucureșteană, pentru a le arăta tuturor care sunt adevăratele valori ale neamului. Pentru ai face plăcere domnului Dan Diaconescu, voi trimite o groază de SMSuri suprataxate postului său, mă voi înscrie de mai multe ori la emisiunea 100% adevărat și mă voi lăsa prostit de fiecare dată cu zâmbetul pe buze. Promit că, o dată pe zi, mă voi gândi și la soarta sărmanei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din revista Beau Monde, el deasta e antipatic: pentru că toți ceilalți sunt simpatici, iar el șia propus să fie altfel. Apoi, ca un intelectual autodidact care se respectă, a pus mâna pe un dicționar și a învățat de acolo o groază de termeni. De multe ori folosește cuvintele învățate în serii sinonimice: „E amuzant, e ridicol, e hilar!“ (iar la „hilar“ subliniază cuvântul cu două li nii imaginare, conștient de faptul că prostimea nu prea știe ce înseamnă). Întro emisiune, chiar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
un imens mormînt de picioare, trăgîndu-l Înapoi, ci gîndul că amintirile sale nu sînt adevărate. Orfeu se teme că ceea ce „a fost” „n-a fost niciodată” și că, de fapt, În spatele său se cască un abis și nimic altceva; are groaza neantului nu În fața pașilor săi, ci În urma sa; iar destinul său e să transforme Într-adevăr orice amintire Într-un abis În clipa cînd se Întoarce spre ea. Sfinxul merge pe urmele lui și Îi pune Întrebările În șoaptă dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la el ca la o bucată de carne cu garanția expirată și pusă pe o lespede de scurs urmând a fi dată ca rebut într-un container. Prezența lui devenise un clopot de alarmă, făcând-o să simtă fiori de groază și scârbă. Acum regreta că îl cunoscuse, dar era prea târziu pentru regrete. Voise doar să-l ajute. Astfel, Carlina își amintise cu nostalgie, că încă din perioada când era o adolescentă faină, așa cum îi spuneau vecinii, își făurise ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
timp. Când plecase ar fi vrut să îi spună: Vezi să nu faci vreo șchiopătură. Să fii sigură că voi afla chiar și de la distanță. I se păru că toate acestea se revărsau de pe buzele lui ca o șoaptă de groază, iar în sinea lui se bucură. Numai el știa de ce. La rândul ei, Carmen se vedea singură, crescându-și fata iar emoțiile ce îi invadau trupul le simțea ca o beție ușoară, ca și cum ar fi ingerat un lichid necunoscut. Nicky
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ce vorbim noi în casă, mi-a spus mama, că ne leagă pe toți și ne duce... "Ne leagă pe toți și ne duce." Vorbele astea, ale mamei, s-au înfipt adînc în mintea mea că abia acum, matur, înțeleg groaza cu care au fost rostite, groază care a terorizat ani în șir unul dintre cele mai viteze popoare, pentru că bătaia ți-o dădea fratele tău de sînge și de neam, hoțește, pe ascuns, cu ușile închise, nu te băteai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a spus mama, că ne leagă pe toți și ne duce... "Ne leagă pe toți și ne duce." Vorbele astea, ale mamei, s-au înfipt adînc în mintea mea că abia acum, matur, înțeleg groaza cu care au fost rostite, groază care a terorizat ani în șir unul dintre cele mai viteze popoare, pentru că bătaia ți-o dădea fratele tău de sînge și de neam, hoțește, pe ascuns, cu ușile închise, nu te băteai cu cotropitorul, pe cîmp deschis, la Mărășești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîs ce poate fi o încurajare, la fel de bine ca și o ironie -, după care își continuă munca. Din plimbarea lui, Don Șef s-a oprit lîngă fereastră, ținînd încă șuba larg desfăcută pe umeri. Stă neclintit și privește fix, cu groază, afară. Apoi mîinile îi coboară pe lîngă trup, iar șuba i se reașază pe umeri. Palmele molatece, fără vlagă, ating poala șubei și au cîteva zvîcnituri. Face o mișcare bruscă, se întoarce pe călcîie și se apropie de economistă. Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Intru puțin aici, arăt cu capul spre spălător. Ne-ajungi, că mergem încet, îmi spune domnul Luchian. După ce mă spăl pe mîini, mă hotărăsc să mai beau o aspirină. Știu c-o să-mi fac ferfeniță stomacul, dar mă gîndesc cu groază la un început de gripă și mi-e teamă ca artroza mea să nu-mi facă figura, să-mi înțepenească toți mușchii piciorului, acum, cînd mai am încă mult de umblat. Mestec bine între măsele aspirina, beau cîteva guri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o înșfac pe vînzătoare de piept, trăgînd-o peste tejghea, în timp ce-i strig printre dinți: La închisoare era locul tău, criminalo, nu la raionul de pîine! O mai trag încă puțin peste tejghea, o văd cum își mărește ochii plini de groază, apoi îi dau drumul, repezind-o, amenințînd-o cu degetul arătător, în timp ce-i șoptesc apăsat, cu ură: Crimă cu premeditare! Trei sute de mii de ouă stricate puse în vînzare într-un singur oraș... Cînd hoția a fost descoperită, v-ați pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-o pornesc încetișor spre Cartierul de Nord. Aș vrea să mă gîndesc la ceva anume, să-mi alung starea de neliniște, să mi se pară drumul mai scurt, dar în capul meu nu stăruie decît privirea stupefiată, plină de groază, a fetei de la pîine, imediat ce cotul meu a lovit-o. A lovit-o acolo unde, de fiecare dată, îmi plecam obrazul să mă îmbăt de parfumul folosit de ea și să-i simt pielea gîtului înfiorîndu-se la atingerea buzelor mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tânguiesc, dar, credeți-mă, nu e nici egoism, nici dorința despotică de a-mi continua viața, tangibil, văzând trăind pe Monica, ci o boală adâncă cu rădăcini dureroase în mine: dorința inassouvie să te văd, să te aud; mi e groază uneori că nu pot realiza imediat dulcele tău chip, atât de frumos, în care arde viața, surâsul tău timid și franc. Care va fi imbecilul care va trece pe lângă tine și să te facă să suferi, când am trimes acolo
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
O mulțime de persoane au pățit ca mine. Măcar de n-aș fi așa de nechibzuită! Mare dreptate avea Papà, când mă certa: „Gândește-te la ziua de mâine“. Ei bine, uite-ți greierușa, care pe deasupra mai are și o groază de obligații cărora trebuie să le facă față! Totuși, draga mea, am să lupt până la capăt, ca o nebună, și să sperăm ca peste o lună să am ceva aranjat. S-ar putea ca pensia să fie mai mare decât
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să-mi dau seama. Două adolescente în haine groase trec pe lângă mine chicotind, dar eu sunt prea pornită ca să reacționez. Stânga înainte... dreapta înainte... — Pardon, aud un glas aspru, iritat. Puteți, vă rog, să eliberați trotuarul? Mă întorc - și, spre groaza mea, văd o femeie cu șapcă de baseball și adidași apropiindu-se de mine cu vreo zece câini în lese, de diferite forme și mărimi. O, Doamne. Ce nu înțeleg eu este de ce nu-și plimbă oamenii câinii singuri? Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în care Suze m-a rugat să-i fiu domnișoară de onoare, l-am rugat să-mi facă rochia. Chestia cool e că la nunta lui Suze o să fie plin de bogătași și de persoane importante. Așa că sper că o groază de oameni o să mă întrebe cine mi-a făcut rochia, și o să înceapă telefonul fără fir, cu numele lui Danny pe toate buzele, și o să fie un om făcut! De-abia aștept să văd ce-a făcut. Toate schițele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
N-am știut. — Nu? răspund, încercând ca vocea să îmi sune nonșalant. Ei, uite, acum știi. Păi și de ce nu vrei să te măriți decât peste zece ani? zice Danny. — Ăă... păi... Îmi dreg glasul. Ideea e că am o groază de lucruri de făcut înainte de asta. Vreau să mă concentrez pe carieră, să... îmi explorez întregul potențial... și... să mă cunosc pe mine, cea adevărată... și... să fiu o persoană... ăă... completă. Mă opresc și răspund cu o expresie sfidătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
croieli din anii ’30 se luptă pentru spațiu cu sariuri indiene, ponchouri mexicane... și o expoziție incredibilă de bijuterii tribale. — Doamne, cum pot să fie hainele astea! spun, cu respirația întretăiată. — Știu. Caroline se uită la ele cu condescendență. O groază de prostii și vechituri. — Prostii și vechituri? Dumnezeule, dacă găsești așa ceva la un magazin de fițe din New York... Scot o haină bleu de satin, tivită cu panglică. E fenomenală. — Îți place? spune Caroline, surprinsă. Ți-o fac cadou. — Nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Maureen niște șuvițe, zice ea, încântată. Și azi-dimineață am trecut un pic pe la Janice, ca să mă fardeze. Știi, s-a apucat de un curs de machiaj profesionist. E expertă în toată regula! — Se... vede! reușesc să îngaim, uitându-mă cu groază la fardul de obraz țipător, în două nuanțe, aplicat pe obrajii mamei. Poate reușesc cumva să i-l șterg accidental cu intenție. — Și... e și Luke cu tine? zice mama, privind în jur cu ochi strălucitori, ca o veveriță care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]