5,715 matches
-
de desen pe Rostislav Ocușco, tot acolo expunându-și primele lucrări. După ce a primit Premiul Mare al tineretului artistic din România, în 1935, participă la tabere de creație din Baia Mare și Balcic, unde îi cunoaște pe Nicolae Tonitza, Lucian Grigorescu, Henri Catargi. Din 1937 și până în1940 își face studiile la Academia de Arte Frumoase din București, la atelierul lui Francisc Șirato ulterior, între 1940-1941 și 1945-1946 continuă studiile la Școala de Arte Plastice „I. Repin”, actualmente Colegiul Republican de Arte
Mihail Grecu () [Corola-website/Science/299987_a_301316]
-
pleacă la München, unde lucrează în Academia de pictură sub îndrumarea maeștrilor avangardei, Wassily Kandinsky și Alexei von Jawlensky și ia contact cu echipa de creație a revistei germane ""Jugend"". Din Germania pleacă la Paris, unde lucrează în atelierele lui Henri Matisse și Antoine Bourdelle (1910-1914). În 1919 participă la Salonul Independenților cu un bust. Face cunoștință cu Constantin Brâncuși, care îi devine ghid în lumea sculpturii moderne. Amprenta personalității artistice a Miliței Petrașcu poartă urme ușor sesizabile ale măestriei lui
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
ocupație fiind în special interesate de „"dosarele diferitelor societăți comerciale înființate de Vintilă Brătianu"”. Rămasă singură cu copilul, Lia s-a mutat din casa lor din strada Țăranilor (Aurel Vlaicu, azi) la mama ei, în casa Stolojan din strada Cosma (Henri Coandă, actuala ambasadă a Italiei). Ei și Sabinei Cantacuzino li s-au stabilit ulterior, de către autoritățile germane de ocupație, domiciliu forțat la Mănăstirea Pasărea, iar proprietățile le-au fost confiscate. Adversarii politici ai Partidului Național Liberal au încercat ulterior să
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
Henri Alexandre Negresco (născut Alexandru Negrescu; 14 martie 1870 - 14 mai 1920) a fost fondator și proprietar (din 1912) al Hotelului Negresco de pe Promenade des Anglais („Promenada englezilor”) din Nișă (Franța), unul dintre foarte puținele hoteluri de lux construite în timpul sau
Henri Negresco () [Corola-website/Science/313213_a_314542]
-
Lean, pentru care obține un al doilea Glob de aur pentru rolul doctorului, poet rus Yuri Jivago. Omar Sharif a jucat în mai mult de 60 de filme americane și franceze cu Anthony Quinn, Catherine Deneuve, Jean-Paul Belmondo, Barbra Streisand, Henri Verneuil și alții. În 1999 joacă în filmul "The 13th Warrior" regizat de John McTiernan. În 2003 joacă rolul unui băcan filozof în filmul "Monsieur Ibrahim et les fleurs du Coran" regizat de François Dupeyron, rol pentru care este recompensat
Omar Sharif () [Corola-website/Science/313254_a_314583]
-
departe în timp (viitor), și nu una departe în spațiu ("ceruri"), mai rezonează și azi, după mai bine de 2600 de ani de când a fost propusă prima dată, în conștiința evreilor laicizați, așa cum se poate constata din scrierile filozofului român Henri Wald, care spunea că "Este de înteles o "lume de apoi", dar nu o "lume de dincolo": transcendența ține de timp, nu de spațiu, este o posibilitate în viitor, nu o realitate în altă parte. "Lumea cealaltă" este o contradicție
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
lumea cealaltă" nu este decât o anti-lume, închipuită în opoziție cu lumea noastră: o lume a adevărului fără eroare și minciună, a binelui fără rău, a frumosului fără urât, a tinereții fără bătrânețe, populată cu ființe nemuritoare, atotștiutoare și atotputernice." (Henri Wald, Înțelesuri iudaice, Hasefer, București, 1995, p. 90). Evreii aflați sub monarhia judeeană au sfârșit prin a fi și ei, la un moment dat, ca și frații lor israeliți un pic mai înainte, înglobați violent în imperiile vremii, fapt care
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
un mare succes, mai ales în mediul artistic. O parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, de pildă unor celebrități intelectuale, de teatru și operă. A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Brassaï a scris 17 cărți și numeroase articole și un roman: "Povestea Mariei" ("Histoire de Marie") (1948), prefațat de Henry Miller. În îngrijirea
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii, de pildă unor celebrități intelectuale, de teatru și operă. A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Brassaï a scris 17 cărți și numeroase articole și un roman: "Povestea Mariei" ("Histoire de Marie") (1948), prefațat de Henry Miller. În îngrijirea editurii Universității din Chicago au apărut în traducere engleză
Brassaï () [Corola-website/Science/314592_a_315921]
-
de câteva milioane de exemplare. La sfârșitul secolului XVII și începutul secolului XVIII, erau la modă căciulile de blană, pentru care era nevoie de pieile de castor. Pe măsură ce popularitatea acestor căciului a crescut, a crescut și cererea pentru blănuri. Regele Henri al IV-lea al Franței a văzut în comerțul cu blănuri o oportunitate de a dobândi un venit mult-râvnit și de a întemeia un imperiu nord american. În curând, comercianții de blănuri englezi și francezi vindeau blana de castor în
Simbolurile naționale ale Canadei () [Corola-website/Science/314722_a_316051]
-
expus lui Le Bon teoriile sale asupra interpretării celui de al doilea principiu al termodinamicii, ținând seama de diferența transcendentală dintre materia anorganică și cea organică. Gustave Le Bon a declarat că problema îl depășea, dar a cerut părerea lui Henri Poincaré, una din somitățile științifice ale vremii. Deși Poincaré considerase că punctul de vedere al lui Matila Ghyka era corect, acesta nu a reluat decât mult mai târziu și dintr-o altă perspectivă preocupările sale cu privire le diferența dintre
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
1925. După moartea tatălui, în 1926, își continuă studiile de drept la Sorbona, dar audiază și cursuri la sociologie (C. Bouglé, P. Fauconnet) și litere (F. Strowski, G. Reynier, H. Chamard). La Paris îi urmărește pe Charles Maurras, Léon Daudet, Henri Massis, fruntașii grupării „Action française”, se interesează de mișcarea catolică, ascultându-l pe Jacques Maritain și citindu-l pe Paul Claudel. Din perioada pariziană datează o frumoasă corespondență cu Tudor Vianu. În 1930 se întoarce la București, unde, pe lângă activitatea
Alexandru Vianu () [Corola-website/Science/313718_a_315047]
-
germanului Theodor Fritsch („Antisemiten-Katechismus" 1887) aproape toate temele iudeofobe: rasiste, socialist-anarhiste (din tradiția unor utopiști că Charles Fourier și a unor anarhiști anticapitaliști că Proudhon), religioase, ceva mai puțin cele de tip „științific”. Cartea lui Drumont continuă ideile exprimate de Henri Roger Gougenot des Mousseaux în scrierea să „"Evreul, iudaism și iudaizarea popoarelor creștine"" (1869,"Le Juif, le Judaisme et la judaisation des peuples Chretiens"), și susținea teoria conspirației a evreilor, francmasonilor și a jacobinilor uniți împotriva Franței catolice și care
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
unde venise pentru a-și trata o supărătoare tulburare de vedere, si a fost înmormântat la cimitirul Père-Lachaise. În anii 1920 -30 s-au făcut încercări de reînființare a unor jurnale cu numele de Libre Parole, una din ele de către Henri Coston. În anii regimului de la Vichy și a controlării Franței de către forțele Germaniei naziste scrierile lui Drumont au devenit unul din patrimoniile principale ale sistemului, care a aplicat măsuri de grea represiune și pași treptați în vederea nimicirii minorității evreiești în
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
Franța și în posesiunile franceze. S-au ridicat în acea perioadă propuneri (de către ziarul „Au Pilori”) de mutare a rămășițelor pământești ale lui Drumont la Panteon. În anul 1963 un grup de veterani din extremă dreaptă - Maurice Bardeche, Xavier Viallat, Henri Coston, Jacques Ploncard d'Assac, au publicat scrieri ale lui Drumont, între care "analizele" sale referitoare la renumită carte antisemita „Protocoalele Înțelepților Sionului". La 20 aprilie 2005 (ziua aniversării înființării gazetei La Libre Parole, care coincide întâmplător și cu ziua
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
Algérie des origines : De la Préhistoire à l'avènement de l'islam, Paris, La Découverte, coll. « La Découverte/Poche », 2010 (1re éd. 2007) Ginette Aumassip, L' Algérie des premiers hommes, Paris, Éditions de la Maison des sciences de l'homme, 2001, 224p Henri Genevoix, Djemâa-Saharidj : Éléments folkloriques pour servir à une étude monographique des Aït-Fraoussen (Kabylie), Fort-National, Fichier de documentation berbère, 1958 Marc Côte, Guide d'Algérie : Paysages et Patrimoine, Constantine, Média-Plus, 1996, 319 ), « Leș Kabylies » Nedjma Abdelfettah Lalmi, « Du mythe de l
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
lung metraj. Janet Jackson a fost prima femeie care a cântat în piramida de sticlă I. M. Pei a muzeului Luvru din Paris, pentru a strânge fonduri în vederea restaurării unor opere de artă de mare importanță. Alegând-o pe Jackson, Henri Loyrette a declarat despre ea că este „una din cele mai mari comori artistice ale lumii”. Jackson a fost aleasă pentru a doua oară să reprezinte gama "Blackglama", fiind primul artist care reușește acest lucru. A fost și imaginea Nutrisystem
Janet Jackson () [Corola-website/Science/313981_a_315310]
-
României a relizat că LARES avea un competitor serios pe liniile interne. Astfel compania SARTA care începuse să efectueze zboruri interne în 1935 era un competitor pe care LARES nu îl putea surclasa datorită faptului că acesta avea acționari ca Henri Potez, deținătorul companiei cu același nume. Datorită acestei competiții s-a luat hotărârea ca cele două companii să fuzioneze. Astfel anul 1937 a însemnat închiderea celor două companii aeriene și formarea unei companii mai mari și mai puternice capabilă să
LARES () [Corola-website/Science/314102_a_315431]
-
ideea răstignirii stilizată, pecetare cruciforme - și „cele cu pronunțat caracter laic”. Aceste obiecte de cult au tendințe puternice de abstractizare. Aproape fiecare piesă este unicat. Unele au forma unor stâlpi de marmură, altele au forme brâncușiene sau asemănătoare sculpturilor lui Henri Moor (v. Victor Pop, Sabin Șainelic, 2002). În ciuda miniaturizării, colecțiile de prescurnicere alcătuiesc veritabile galerii de artă, grație formelor superioare: rozetă solară (Cuhea), troițe, spic de grâu, obeliscul „1877”, clepsidră (Rona de Jos), piramidă aztecă în trepte (Săcel), turn thailandez
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
Bruno Pittermann a vizitat CEPECA în luna mai 1970. Vizitele au contribuit la invitația conducerii și a experților Centrului în Marea Britanie, în februarie 1968 și martie 1970. O delegație CNOF ("Comité National de l’Organisation française", din Franța) condusă de Henri Fayol, însoțit de Jacques Baruzy, délegué général, Yvan Delcourt, director comercial Luceat S.A. și Rolande Caude, director general la "École d´Organisation scientifique du Travail", au vizitat CEPECA în anul 1970. CEPECA devenise un loc preferențiat al vizitelor diverselor delegații
Centrul de perfecționare a cadrelor de conducere din întreprinderi () [Corola-website/Science/314165_a_315494]
-
de Nord aflată sub controlul [[Regimul de la Vichy|din noiembrie 1942, un mare număr de soldați vichyiști au capitulat și s-au alăturat cauzei Franței Libere. Apărarea de coastă franceză a fost atacată și cucerită de [[Rezistența franceză]]. Generalul vichyist [[Henri Giraud]] a trecut de partea aliaților Aliaților, dar generalul de Gaulle a păstrat spre nemulțumirea americanilor conducerea FFL. De Gaulle a motivat acțiunea sa prin lipsa de autoritate a lui Giraud. După succesul Operațiunii Torța, Germania a început să se
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
verde și albastru - ținându-se de mână într-o horă, în forma stâncii Păo de Açúcar. Emblema s-a bazat pe patru concepte: energie „contagioasă”, diversitate armonioasă, natură exuberantă și spirit olimpic. Logo-ul evocă tabloul "Dans" al pictorului francez Henri Matisse. Au existat acuzații de plagiat din partea Fundației Telluride, cu sediul în Colorado, conform cărora sigla ar fi furată de la ei. Directorul agenției Tatíl, Fred Gelli a declarat că tabloul "Dans" a fost o sursă de inspirație și a adăugat
Jocurile Olimpice de vară din 2016 () [Corola-website/Science/314401_a_315730]
-
perioada 2005 - 2008. Theodor Paleologu s-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu. A absolvit liceul german din orașul natal, după care a studiat la Sorbona și la École Normale Supérieure, în Franța. După studii liceale la Colegiul Henri IV din Paris (1992-1994), a fost stagiar la École Normale Supérieure din Paris (1996-2001); a obținut o diplomă de studii aprofundate în filosofie în 1998, la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. În 2001, a obținut doctoratul în științe politice la EHESS
Theodor Paleologu () [Corola-website/Science/314440_a_315769]
-
cu mama sa. La vârsta de doisprezece ani începe educația formală la mănăstirea Abbaie aux Dames la Saintes, unde sora sa studiase cu aproape zece ani mai devreme. Avea trei frați: În 28 ianuarie 1663 are loc căsătoria cu Louis Henri de Pardaillan de Gondrin, marchiz de Montespan(1640-1701), mai mare decât ea cu un an. Logodită inițial cu fratele mai mare al soțului, acesta este ucis într-un duel după un bal la Luvru, astfel s-a decis ca Françoise
Francoise Athénaïs, Marchiză de Montespan () [Corola-website/Science/313298_a_314627]
-
urmează, la două dintre ele. Mai întâi este vorba despre un desen datând din 1957, dar care nu aparține maestrului, ci mamei acestuia, Livia Brădean. Este un portret a cărui expresie generală, alături de ductul continuu, amintește în mod frapant de Henri Matisse. Povestea lui este deosebit de interesantă și cât se poate de relevantă pentru mica demonstrație în care m-am angajat. Cu prilejul primei sale expoziții, deschisă în 1957 după cum aminteam mai sus, tânărul, pe atunci, pictor Brădean și-a invitat
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]