6,099 matches
-
al îngerilor 4, apoi înțelegerea, asupra aceluiași lucru, chibzuind, apoi voința, dorind toată această amintire și înțelegere, spre a mă rușina și răvăși mai mult, comparând singurul păcat al îngerilor cu păcatele mele nenumărate; și cum ei au ajuns în iad pentru un singur păcat, de câte ori nu am meritat eu aceasta pentru atâtea șpăcateț. Vorbesc despre aducerea aminte a păcatului îngerilor; cum, fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiind ei creați în stare de har și nevrând să se ajute de libertatea lor pentru a arăta reverență și ascultare Creatorului și Domnului lor, devenind trufași, au trecut de la har la răutate și au fost azvârliți din cer în iad; și așa mai departe, să cugetăm mai în amănunt cu înțelegerea și, mai apoi, mișcând mai mult simțămintele cu voința. 51. Al doilea: ca și mai sus, adică să ne folosim cele trei facultăți șale sufletuluiț cu privire la păcatul lui Adam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ne folosim cele trei facultăți șale sufletuluiț cu privire la păcatul lui Adam și al Evei, aducându-ne aminte cum, din pricina unui astfel de păcat, au făcut pocăință atâta timp, și câtă stricăciune a intrat în neamul omenesc, atâta lume mergând în iad. Vorbesc de aducerea aminte a celui de-al doilea păcat, al părinților noștri, cum, după ce Adam a fost creat în Câmpia Damascului 1 și așezat în raiul pământesc și după ce Eva a fost creată din coasta lui, fiindu-le oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înțelegerea mai în amănunt, folosindu-ne de voință, după cum s-a spus. 52. Al treilea punct. Se va face același lucru în legătură cu al treilea păcat, cel personal, al fiecărui om care pentru un singur păcat de moarte a ajuns în iad, precum mulți alții, fără număr, șoameniț care au ajuns în iad pentru păcate mai puține decât cele pe care le-am făcut eu. Spun să se facă același lucru cu privire la cel de-al treilea păcat, cel personal, al fiecăruia, aducându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spus. 52. Al treilea punct. Se va face același lucru în legătură cu al treilea păcat, cel personal, al fiecărui om care pentru un singur păcat de moarte a ajuns în iad, precum mulți alții, fără număr, șoameniț care au ajuns în iad pentru păcate mai puține decât cele pe care le-am făcut eu. Spun să se facă același lucru cu privire la cel de-al treilea păcat, cel personal, al fiecăruia, aducându-mi aminte de gravitatea și răutatea păcatului împotriva Creatorului și Domnului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
m-au păzit și s-au rugat pentru mine; sfinții, cum au mijlocit și s-au rugat pentru mine; iar cerurile, soarele, luna, stelele, stihiile, roadele, păsările, peștii, animalele: cum de nu s-a deschis pământul ca să mă înghită, făcând iaduri noi, ca să mă chinuiască pe veci în ele. 61. Dialog. Să se încheie cu un dialog al îndurării, cugetând și aducând mulțumiri lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru că mi-a dat viață până acum, punându-mi în gând îndreptarea cu harul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
REZUMA PE CEL DE-AL TREILEA. Spun rezumare pentru că înțelegerea, fără a se abate, cugetă cu sârguință la ceea ce a rămas din cele contemplate în exercițiile de dinainte și purtând aceleași trei dialoguri. 65. AL CINCILEA EXERCIȚIU ESTE MEDITAȚIA ASUPRA IADULUI. CUPRINDE, DUPĂ RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE ȘI DOUĂ INTRODUCERI, CINCI PUNCTE ȘI UN DIALOG. Rugăciunea pregătitoare să fie cea obișnuită 3. Cea dintâi introducere: compunerea, care aici constă în a privi cu văzul imaginației lungimea, lățimea și adâncimea iadului. Cea de-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ESTE MEDITAȚIA ASUPRA IADULUI. CUPRINDE, DUPĂ RUGĂCIUNEA PREGĂTITOARE ȘI DOUĂ INTRODUCERI, CINCI PUNCTE ȘI UN DIALOG. Rugăciunea pregătitoare să fie cea obișnuită 3. Cea dintâi introducere: compunerea, care aici constă în a privi cu văzul imaginației lungimea, lățimea și adâncimea iadului. Cea de-a doua introducere. Cer ceea ce vreau: aici va fi să cer simțirea lăuntrică a chinului pe care-l îndură cei osândiți, astfel încât, dacă aș uita de iubirea Domnului cel Veșnic din pricina greșelilor mele, măcar teama de chinuri să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
lucruri amare, ca lacrimi, tristețe și viermele conștiinței. 70. Al cincilea, să pipăi cu pipăitul felul cum focurile ating și ard sufletele. 71. Dialog. Purtând un dialog cu Cristos, Domnul nostru, să-mi aduc aminte de sufletele care sunt în iad; unele pentru că n-au crezut în venirea Lui, altele care, deși au crezut, nu au păzit poruncile Sale, împărțite fiind în trei: O parte, cele de dinainte de venirea Domnului. A doua, cele din timpul vieții Lui. A treia, cele de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pregătitoare obișnuită. 102. Prima introducere este să-mi înfățișez istorisirea celor pe care le am de contemplat; care aici este cum cele trei Persoane dumnezeiești scrutau întinderea sau rotunjimea lumii plină de oameni, și cum, văzând că toți coborau în iad, hotărăsc 1 din veșnicia Lor ca cea de-a doua Persoană să se facă om pentru a mântui neamul omenesc; și astfel, la plinirea timpurilor, îl trimit pe sfântul înger Gabriel la Stăpâna noastră 2. 103. A doua introducere. Compunerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aminte la cele trei Persoane dumnezeiești pe scaunul de domnie sau pe tronul Maiestății Sale dumnezeiești, cum privesc întreaga față și rotunjime a pământului și pe toți oamenii, șaflațiț într-o orbire atât de mare, cum mor și coboară în iad. Al treilea, să o văd pe Stăpâna noastră și pe îngerul care o salută; iar apoi să reflectez pentru a trage folos dintr-o astfel de scenă 1. 107. Al doilea punct. Să aud ceea ce vorbesc persoanele de pe fața pământului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apoi ce vorbesc îngerul și Stăpâna noastră; iar apoi să reflectez pentru a trage folos din cuvintele lor. 108. Al treilea punct. Să privesc apoi la ce fac persoanele de pe fața pământului, ca de pildă, cum rănesc, ucid, merg în iad etc.; de asemenea, șlaț ceea ce fac Persoanele dumnezeiești, și anume, purced la sfânta întrupare etc.; de asemenea, șlaț ce fac îngerul și Stăpâna noastră, și anume, pe înger, îndeplinindu-și îndatorirea de sol, și pe Stăpâna noastră, smerindu-se și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Rugăciune. Obișnuita rugăciune pregătitoare 1. 219. Prima introducere este istorisirea, care aici va fi cum, după ce Cristos Și-a dat sufletul pe cruce și trupul a rămas despărțit de suflet, rămânând mereu unit cu dumnezeirea, fericitul suflet a coborât în iad, și el unit cu dumnezeirea; și scoțând de acolo sufletele drepților, și venind la mormânt, a înviat și i-a apărut binecuvântatei Sale Maici cu trup și suflet. 220. A doua introducere. Compunerea vizuală a locului, care aici va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
țesut-o amândoi. Deși trecuse printrun șir lung de probleme, se învinovățea uneori și-și spunea că poate nu reușea ea să-l înțeleagă, sau poate el avea nevoie de un alt gen de femeie. Casa lor era ca un iad și totul era ofilit. Fiecare se simțea singur, trist, regretând că sunt împreună. Totul era ca ultima zvâcnire a unei inimi urmând să cedeze pentru totdeauna. Promisiunile lor de odinioară erau acum ca un bulgăre de zăpadă care în timp
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
doare. Parcă e un ceas fără cadran. De ce oare când am putea să ne trăim viața ca-ntr-un Paradis cu flori, preferăm să suferim, să plângem și să ne lăsăm pradă furiei și pasiunii, chinuindu-ne ca în flăcările iadului?” Carlina plecase lăsându-l acasă până la vacanța de vară care nu era departe. Într-o zi, pe când îl cuprinse disperarea în casă, Alin își luă câteva haine care i se păruse necesare și părăsi fără șovăială adăpostul părintesc, ducându-se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ardea încet stomacul. „Cred cam să mă-mbăt!”, spuse așa ca pentru sine. „Chiar dacă am să mă ridic ca Lazăr din morți și voi ieși din nou la lumină nu voi mai fi la fel.” Apoi adormise. A. În flăcările iadului Trecuse ceva timp de când Carlina pierduse legătura cu Alin. Din cauză că se mutase din Solnok în Abony, nu mai reușise să ia legătura cu Alin, ajungând într-o situație nedorită. Abony era un orășel mai mic decât Solnok, dar cu străzile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Cu rezistență fizică și nervoasă pe care am avut-o, am reușit să-mi mențin echilibrul, să nu înnebunesc, în condițiile de înaintare prin stepa rusească, în toate momentele de atacuri pe care le am traversat. La Stalingrad a fost iadul. Aici am fost rănit. Un glonț mi-a străpuns toracele și a trecut la un centimetru de inimă, după aprecierea medicilor chirurgi care l au extras. Rănit așa, am parcurs un drum - ce mi l-am evaluat la aproximativ jumătate
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
asta într’o oră! Și totuși suntem aceeași familie: Mamele cu copiii la Paris. M. 24/1947 I Marți, 23 decembrie [1947] [...] Iată că primul pas dureros al acestor sărbători care te smulg din activitatea îndârjită, ca să te cufunde în iadul amintirilor fericite, a fost făcut. [...] II 25 decembrie [1947], joi [...] Și uite, Mouette, ce era mai greu începe să-și piardă consistența. Mă gândeam că n-am să pot suporta ziua asta, în care ești mai prezentă ca niciodată în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în ritmul în care merg ei...! Stai acolo, scumpa mea, neapărat. Lucrează și fii tare. Scutură-ți toropeala. Ca sacrificiul nostru să fie justificat, una din noi două trebuie să fie fericită, în afara acestui cerc de fier, de pucioasă, de iad. Dacă ies, simt ciuma în jurul meu; dacă stau acasă, ca acum, îl aud pe omul de serviciu care spală cabinele liftului strigând: „la o parte, to varoș“*; la 5½ am să mă duc la școală și, de cum am să trec
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Paulinei - toți au să depună în favoarea noastră, dacă va fi nevoie. Dimineață alerg prin oraș ca să aranjez ce se mai poate aranja, după-masa la lucru, la munca mea grea și apăsătoare, seara mă zbat ca o păcătoasă pe frigarea din iad și dimineața o iau de la capăt. Poate că am să fiu obligată să mă mut, dar, fii convinsă, n-am s-o fac decât în caz de primejdie. Așa, draga mea, în sfârșit respir; ți-am relatat cât am putut
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
toată lumea bună e acolo! Am auzit că Șaga a fost auscultat de un specialist care i-a mai dat 15 ani de viață. Măcar de-ar fi cheresteaua bună. II 24 decembrie [1950], ajunul Crăciunului [...] Orașul ăsta a devenit un iad: umed, lipicios și alunecos de să-ți spargi capul! Am să mă duc la biserica Zlătari, unde este în seara asta un concert de colinde, cu 100 de lei biletul. Plec cu inima deja înduioșată; am să ascult glasuri de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
1630 Petru Movilă -, avea „trupul neputrezicios” și „cu mir Înmiresmat” <endnote id="(753, p. 52 ; vezi și nota 31)"/>. Comentând literatura apocaliptică medievală, orientală și europeană, Ioan Petru Culianu conchide că „principala opoziție dintre bine și rău, dintre Paradis și Iad, este puternic olfactivă, fiind exprimată prin opoziția senzorială dintre mireasmă și miasmă” <endnote id="(61, p. 223)"/>. Este, de exemplu, opoziția dintre fiii zeului suprem Zurvan, din religia dualistă iraniană. Dintre cei doi frați, zeul Ohrmazd este „luminos și parfumat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
suprem Zurvan, din religia dualistă iraniană. Dintre cei doi frați, zeul Ohrmazd este „luminos și parfumat”, iar demonul Ahriman este „Întunecat și Împuțit” (foetor Diabolicus) <endnote id="(470, p. 116 ; 348, p. 36)"/>. La fel este, la iranieni, opoziția dintre Iad (unde este „o astfel de duhoare Încât oricine o inspiră se zbate, tremură și cade”) și Rai (unde „sufletul virtuosului are senzația că se află În mijlocul plantelor și că inspiră miresme”) <endnote id=" (61, pp. 129-131)"/>. În Încercarea de a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
atâta vrăjitorie cât păr au nouă vaci”, susține un vechi proverb german, folosit și de Martin Luther ; <endnote id="cf. 3, p. 20"/>), pentru că ar fi stăpânit de Diavol (care degajă, la rândul lui, foetor Diabolicus), pentru că ar fi predestinat iadului, pentru că ar fi asociat porcului (ultima motivație operează mai ales În Europa Occidentală ; <endnote id="cf. 4, pp. 119 sq."/ De aici provin apelative injurioase, de genul „jidan Împuțit” <endnote id="(vezi nota 626)"/>, dar și producții pseudo- folclorice moderne
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al negustorului <endnote id=" (515, p. 188)"/>. Pentru Toma d’Aquino, „Comerțul are În sine ceva rușinos”. Tușele negative din portretul negustorului s-au adăugat la imaginea oricum negativă a evreului. Este interesant de văzut cine sunt cei supuși „chinurilor Iadului” În fresca Judecății de apoi reprezentată, de pildă, În pridvorul bisericii Mănăstirii Hurezi, ctitorită În 1693 de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. Pe lângă „regii tirani”, „bogatul”, „hoțul”, „cârciumarul” etc., În „Râul de foc” se zvârcolesc suferind și oameni cu profesii altfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]