7,197 matches
-
matematicii prezintă caracterul de a fi formale, nu ne învață nimic despre realitate și, prin aceasta, merită calificativul de tautologice 115. Știință cognitivă sau știință tautologică. Știință tautistă a tautismului. Fanaticii calculatorului, hackers și copiii, în practica curentă și în imaginarul care pune stăpînire pe ea. Nu am putea vorbi de cură ordinatică, care să imite cura analitică? Al "doilea sine" pe care îl descrie S. Turckle cu ironie și precizie, pare să se instaleze în intimitatea noastră. Această cură, pe
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
complexitatea își răspund în mod confuz. Fiecare din cele două mișcări se găsește blocată de antonimul ei, și singura ieșire este să se refugieze în ficțiune. Să ne înțelegem: nu o ficțiune care sugerează o lume nouă prin construcția de imaginar și care se mișcă liber în bogăția de semne interpretabile, lăsînd analogia să-și joace rolul, ci, în acest tip de ficțiune experimentală care tinde să convingă prin probe, se înarmează cu referințe și dezvoltă pe experiențe simulate o baterie
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
Theodor Codreanu în imaginarul criticii Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Theodor Codreanu în imaginarul criticii / ediție îngrijită de Lina Codreanu. Iași: Junimea, 2015 ISBN 97897337-1832-1 I. Codreanu, Lina (ed.) 821.135.1.09 Codreanu,Th. 929 Codreanu, Th. Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu în imaginarul criticii Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Theodor Codreanu în imaginarul criticii / ediție îngrijită de Lina Codreanu. Iași: Junimea, 2015 ISBN 97897337-1832-1 I. Codreanu, Lina (ed.) 821.135.1.09 Codreanu,Th. 929 Codreanu, Th. Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Coperta colecției:: Vasilian Doboș Editura JUNIMEA, Strada Păcurari nr. 4 (Fundațiunea Universitară Regele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
gmail.com junimeais@yahoo.com revistascriptor@gmail.com Vă invităm să vizitați site-ul editurii, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare dintre titlurile noastre, beneficiind de reduceri. (c) THEODOR CODREANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Theodor Codreanu în imaginarul criticii Antologie îngrijită de Lina CODREANU EDITURA JUNIMEA IAȘI 2015 Carte apărută cu suportul financiar al Casei de Cultură "Al. Giugaru" din Huși NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Antologia de față depășește o simplă intenție aniversară. Selectarea textelor critice despre Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
axat asupra principalelor cărți publicate de Theodor Codreanu, rămânând nevalorificate capitole, pasaje din diverse istorii literare, din dicționare românești și străine, referințe pasagere la volume etc. În ansamblu, cartea conturează o exegeză a operei scriitorului, oferind, totodată, un spectacol al imaginarului criticii, fiecare comentator prezentându-se cu personalitatea lui, cu puterea de înțelegere, cu orientarea filosofică (în cazul când aceasta există), estetică, istorică. Astfel, Theodor Codreanu în imaginarul criticii oferă nu doar imaginea evoluției unei personalități, dar devine, pe spații ample
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ansamblu, cartea conturează o exegeză a operei scriitorului, oferind, totodată, un spectacol al imaginarului criticii, fiecare comentator prezentându-se cu personalitatea lui, cu puterea de înțelegere, cu orientarea filosofică (în cazul când aceasta există), estetică, istorică. Astfel, Theodor Codreanu în imaginarul criticii oferă nu doar imaginea evoluției unei personalități, dar devine, pe spații ample, reprezentativă pentru bătăliile culturale produse în cele două epoci pe care le-a parcurs scriitorul, de la debutul editorial din 1981, la Junimea, până în stricta contemporaneitate. Prima mare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetică, ci și științifică. Dar nu cumva îi încărcăm cuvintele cu sensuri ce sunt ale noastre? Și, pe de altă parte, admițând că lectura e fidelă, are ea o valoare în sine sau ne ajută să descifrăm mai bine structurile imaginarului poetic? Că natura și cultura funcționează după aceleași legi ale spațiului și timpului se știe. Însă efectele acțiunii lor nu sunt identice și datoria criticului e de a pune în valoare diferențele specifice. Prevăzând posibila obiecție, Theodor Codreanu procedează la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceleași legi ale spațiului și timpului se știe. Însă efectele acțiunii lor nu sunt identice și datoria criticului e de a pune în valoare diferențele specifice. Prevăzând posibila obiecție, Theodor Codreanu procedează la sistematice delimitări și precizări, insistând asupra particularităților imaginarului eminescian. Viziunea cosmologică originală conduce la o personală viziune a logosului, cu rădăcini în Confucius și cu neașteptate apropieri de moderni. Theodor Codreanu remarcă destule similitudini cu teoriile semiotice contemporane, alăturând, de pildă, arheul poetului cu urma lui Derrida, și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la fel, noțiunea de locuire, care a căpătat, odată cu Heidegger, conotații poetico-filosofice fundamentale, ar fi avut aici o importanță aparte). După ce, în primul cerc, eul eminescian va fi studiat ca nucleu al unui "artist total", "amestec singular de structuri ale imaginarului", gândirea eminesciană va fi abordată din unghiul viziunii cosmologice a unui univers simultan, perceput prin legea entropiei, principiile termodinamicii și relativității einsteiniene (al doilea cerc) și din perspectiva logosului (magia cuvintelor, "noua estetică" obsedată de limbajul originar și de revelația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Eminescu. Eminescu ne asigură Theodor Codreanu, cu un noian de dovezi în mână este un mare spirit modern, cel mai mare din cultura română. Multe din adevărurile stabilite irevocabil de științele secolului XX au fost genial intuite și încorporate imaginarului eminescian. Criticul o spune fără a confunda planurile. Demonstrația este riguroasă, documentată și tulburătoare. Ceea ce în articole putea părea scandalos și paradoxal capătă în carte o cu totul altă greutate specifică, o altă semnificație integrându-se unui sistem de argumentație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
explorează universul oniric, fabulosul și, complementar-antitetic, viziunea "zădărniciei universale", în vreme ce ultimul cerc (Archaeus) încearcă o definire a "dialecticii stilului". Metoda cercurilor dialectice permite abordarea operei din cele mai diferite unghiuri critice: studiul personalității creatoare, studiul ideologiei științifice și literare, studiul imaginarului, studiul tematic etc., chiar dacă criteriul acestei "dialectici" rămâne în cele din urma neclarificat. Printre câștigurile certe ale acestei lucrări aș aminti, în ordinea interpretării, corelarea universului vizual și auditiv eminescian sub semnul complementarității mitice Narcis-Echo, iar în ordine metodologică, încercarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ianuarie 1985 Al. PIRU Armonia eminesciană Eminescu Dialectica stilului (C.R., 1984) se intitulează cartea lui Theodor Codreanu care se ocupă de ceea ce Tudor Vianu numea "armonia" eminesciană. Autorul declară a nu fi urmat pe Gilbert Durand cu structurile antropologice ale imaginarului, nu a dat atenție specială perspectivei diacronice a stilurilor colective, întrucât creația nu-i nici o întoarcere, nici o repetiție a unui model primordial, ea depinde de conformația fiecărui individ, de capacitatea lui de a percepe și asimila, de a cunoaște realul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ansamblul și detaliile de ordin comunicațional) au ceea ce în bunul limbaj vechi se chema proprietate, iar în cel mai nou funcționalitate... Eminescu și eminescianismul, Ed. Minerva, București, 1987 (fragment) Solomon MARCUS Poezia lui Eminescu este în mod vizibil dominată de imaginarul nocturn. Dacă însă asociem cunoașterea științifică imaginarului diurn și cunoașterii în succesiune, lăsând cunoașterea artistică în zona simultaneității, atunci trebuie să ne grăbim să adăugăm, așa cum face Th. Codreanu (Eminescu Dialectica stilului, p. 48), că "cea mai înaintată parte a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceea ce în bunul limbaj vechi se chema proprietate, iar în cel mai nou funcționalitate... Eminescu și eminescianismul, Ed. Minerva, București, 1987 (fragment) Solomon MARCUS Poezia lui Eminescu este în mod vizibil dominată de imaginarul nocturn. Dacă însă asociem cunoașterea științifică imaginarului diurn și cunoașterii în succesiune, lăsând cunoașterea artistică în zona simultaneității, atunci trebuie să ne grăbim să adăugăm, așa cum face Th. Codreanu (Eminescu Dialectica stilului, p. 48), că "cea mai înaintată parte a gândirii contemporane tinde a atenua pe cât posibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
minunilor", stimulat, de o băutură cu efecte magice, în ținuturile subpământene, iar călătoria lor, cu miză epistemică, nu picarescă, amintește de cea a lui Dante, însoțit de Virgiliu, prin Infern, Purgatoriu. Universul adâncurilor, în relatarea profesorului, e redat printr-un imaginar dens, compus din motive-clișeu, atribute imanente ale acestui spațiu, în mitologia biblică sau în folclor, printre care șobolanii, liliecii, făpturile demonice, în general, care alcătuiesc fauna trăind în preajma focului omniprezent, cu sensurile tradiționale, distrugător, dar și purificator, salvator etc. Amplul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Tocmai aceste apropieri insolite, revelatoare pentru unii, prilej de ironie și sarcasm pentru alții, îl obligă pe Theodor Codreanu să atingă în Controverse eminesciene unele chestiuni considerate rezolvate, dar care în realitate nu impun nici pe departe concluzii definitive. Complexitatea imaginarului la Eminescu, semnificația miturilor și variantele "oglinzii" în viziunea sa, receptarea simultană a lumii sub raport spațial și temporal (care-i permite autorului să afirme că, "în plan stilistic", acesta este "o extraordinară sinteză între tipurile Dostoievski și Proust"), intuiția
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că, pentru necesitățile demonstrației, poate fi acceptată o oarecare ambiguitate. Dar nu poate fi admisă confuzia dintre complexul psihanalitic și complexul cultural. Un citat mi se pare elocvent: "Din clipa când Freud, să zicem, a conceptualizat "complexul Oedip" pornind de la imaginarul oferit de tragedia lui Sofocle, acesta s-a transformat în "complex cultural" care are deja o istorie de aproape un secol. Complexele, așadar, se pot "învăța", pot fi cultivate programatic". Din studiu, nu reiese cu limpezime care școală psihanalitică este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bacovia (1999), exemplara bibliografie a Marilenei Donea (2001) și, bineînțeles, studiul lui Theodor Codreanu cu al său Complex Bacovia (2002), un opus impunător prin obiective, proporțiile investigației, dar în primul rând prin rezultatele atât de convingătoare la toate nivelurile: caracteristicile imaginarului poetic, cronotopul acestui univers aflat sub semnul negativului stilistic, dubla descendență a bacovianismului (Eminescu și simbolismul), reprezentanții acestuia în timp și spațiu. Totul este făcut cu o suverană stăpânire a unui imens material, investigat fără crispări și complexe (inutile), cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modernitate, critica autohtonă se apropie treptat de poezia bacoviană, văzută fie ca un produs "avant la lettre" al expresionismului sau ca un discurs al Ființei, întemeiat pe "ontologia plumbului", așa cum procedează V. Fanache (1994). Rezultatul este cel puțin spectaculos: un imaginar bacovian care nu poate fi redus la nici una din formulele poetice existente și respectate. Convins că "nu există creator inferior operei sale", Theodor Codreanu apelează la mitul lui Narcis pentru a explica secretul personalității creatoare a lui Bacovia care s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre Eros și Thanatos." (op. cit., p. 163). Criticul intuiește o alchimie asumată superior: "Am văzut că Bacovia procedează, totuși, ca un alchimist. El încearcă să-și repudieze narcisismul, limitele eului, făcând un pas inițiatic decisiv (...). Această mișcare produsă la nivelul imaginarului constituie veritabila originalitate a bacovianismului. Având o conștiință de alchimist, Bacovia nu s-a mulțumit, însă, niciodată cu încremenirea propusă de "complexul Meduzei". De aceea el nici nu este un poet monocord, cum încă se mai crede." (op. cit., p. 211
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu anii. Biografismul este utilizat în favoarea descifrării "poeticii oglinzii": spațiul copilăriei explică deplin cronotopul cavoului, al odăii; se remarcă, de asemenea, lipsa unui "complex matern" în poezia lui Bacovia. "Bacovia percepea lumea temporal dar dinspre structurile spațiale, diurne, schizomorfe ale imaginarului poetic (în simptomatica în patru faze a autismului, Bacovia răspunde primelor două structuri). El este un Narcis extrem de accentuat căzut în mașinăria măcinătoare a lui Cronos." Poetul Plumbului a privit centrul nopții, adică a privit "centrul nopții în noapte". El
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manifest, accesibil conștiinței, altul latent, destinat descifrării hermeneutice (...). Metoda dublului referențial se află în elementul ei." Și autorul studiului hermeneutic nu mai puțin. Pentru că simte că stăpânește obiectul analizei, că-l înțelege și poate da formă comprehensiunii. Fără îndoială, structurile imaginarului bacovian și cele mai ascunse subtilități nu au fost străine intuiției criticilor anteriori acestei recente etape a receptării, dar le-au lipsit expresia, aparatul teoretic ce i-ar fi ajutat să ducă până la capăt gândul. Formula, rezultatul, rostirea lui. "Prezentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai mor, sălășluind într-o apocalipsă fără finalitate, zeul vierean pogoară din ceruri ca pace a Duhului Sfânt, ca Duminică Mare (Duminica albă, ca lumină taborică). Antibacovianismul lui Vieru se manifestă în bunătatea sa ca pâinea caldă (simbol central în imaginarul său poetic). "Naiv" ca Bacovia sau ca Stănescu, nu are nimic în el de tribun, de luptător. Este totuși, după cum ne convinge criticul, un luptător, căci spune adevărul. Sunt văzute pe bună dreptate trei etape în evoluția "luptătorului": prima este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dens în cea de-a doua parte, unde grila bacoviană, esențialmente psihanalitică, asociată celei bachelardiene a elementelor materiale, permite descifrări hermeneutice (ținându-se cont și de simbolistica biblică) memorabile: "Peste toate, dimineața e ora lacrimii cerești roua. Astfel, între elementele imaginarului poetic vierean, apa dobândește cea mai înaltă demnitate ontologică. Vieru este neîndoielnic, un excepțional poet al apei divine, în pura ei naturalețe, sfințită, adică, direct de către Cer"; Imaginea primă a apei vierene este izvorul. Desigur, modelul este izvorul din natură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]