6,102 matches
-
noaptea de 7/18 octombrie Divizia 12 Infanterie (comandant general de brigadă Traian Găiseanu) retrasă de pe frontul din Dobrogea. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțe ale Armatei 9: Corpul I Rezervă cu două divizii de infanterie - Divizia 76 Infanterie germană și Brigada 8 Munte austro-ungară. Comandant al "Grupului Nămăești" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului I Rezervă Comandanți de divizie Planul german prevedea executarea unei lovituri frontale cu Divizia 76 Infanterie concomitent cu o manevră
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
de infanterie - Divizia 76 Infanterie germană și Brigada 8 Munte austro-ungară. Comandant al "Grupului Nămăești" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului I Rezervă Comandanți de divizie Planul german prevedea executarea unei lovituri frontale cu Divizia 76 Infanterie concomitent cu o manevră de învăluire dinspre vest executată de Brigada 8 Munte austro-ungară. Pe de altă parte, ordinul dat forțelor române de către comandantul Armatei 2, generalul Averescu, cerea opunerea unei rezistențe puternice, precizând imperativ că: "Retragerea de pe pozițiunile actuale
Bătălia din zona Bran-Câmpulung (1916) () [Corola-website/Science/335641_a_336970]
-
până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Prahova (comandant general de brigadă Arthur Văitoianu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Ploiești - Brașov, cu Divizia 10 Infanterie (comandant general de brigadă Emanoil Manolescu Mladian) în flancul drept și Divizia 21 Infanterie (comandant general de brigadă Dimitrie Lambru) în flancul stâng. Ambele divizii făcuseră parte din gruparea de forțe destinată operației de la Flămânda și fuseseră aduse pentru a
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
Forțele române erau reprezentate de Grupul Prahova (comandant general de brigadă Arthur Văitoianu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe șoseaua Ploiești - Brașov, cu Divizia 10 Infanterie (comandant general de brigadă Emanoil Manolescu Mladian) în flancul drept și Divizia 21 Infanterie (comandant general de brigadă Dimitrie Lambru) în flancul stâng. Ambele divizii făcuseră parte din gruparea de forțe destinată operației de la Flămânda și fuseseră aduse pentru a înlocui resturile Diviziei 4 care se retrăseseră în debandadă după pierderea bătăliei de la Brașov
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
era încredințată în mâini sigure, tot așa cum era și cea a porților Moldovei" [Armata de Nord condusă de generalul Prezan, n.n.] Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armatei 9: Corpul XXXIX Rezervă cu două divizii de infanterie - Divizia 187 Rezervă și Divizia 51 Honvezi și o importantă grupare de artilerie. Comandant al "Grupului Prahova" Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanț al Corpului XXXIX Rezervă Comandanți de divizie După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu
Bătălia de pe Valea Prahovei (1916) () [Corola-website/Science/335640_a_336969]
-
Prima bătălie de la Oituz, desfășurată între 28 septembrie/12 octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
desfășurată între 28 septembrie/12 octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române („"Grupul Oituz"” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2 Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Schmettow"” - format din Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
luptă centrat pe valea Oituzului, cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
stâng. Ulterior, forțele române au fost întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8 Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra Neamț. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase forțele principale ale Armata 1 austro-ungară: Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-ungară și Divizia 3 Cavalerie germană. Comandant al Armatei de Nord Comandant al "Grupului Oituz" Comandanți de divizie Comandanți de brigadă Comandant al Armatei 9 Comandanț al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie în directiva primită
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
9 Comandanț al "Grupului von Schmettow" Comandanți de divizie în directiva primită de la conducerea superioară de război germană, la data de 12/25 septembrie, se prevedea ca, pe lângă efortul „în direcția generală București", să se întreprindă "o acțiune imediată, cu infanterie și cavalerie puternică prin trecătoarea Oituz spre Târgu Ocna, pentru a tăia comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
comunicațiile românilor cu Moldova, împiedicînd astfel și afluirea întăririlor rusești spre Muntenia." După atacuri susținute din partea forțelor germane, acestea nu au putut străpunge apărarea trupelor române, rezultatul fiind stoparea ofensivei și respingerea forțelor Puterilor Centrale peste vechea frontieră. Divizia 15 Infanterie și-a câștigat cu acest prilej renumele de „"Divizia de fier"”, aici născându-se și deviza „"Pe aici nu se trece!"". În ordinul de operații nr. 288 al comandantului diviziei, din ziua de 13/26 octombrie 1916, se se consemna
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
memoriile sale - întrucâtva satisfăcut de eșecul planului Marelui Cartier german și al camarazilor austrieci: "Domnii de la Pless trebuiesc făcuți atenți că speranța de a deschide drumul prin pasul Oituz, ori pe la Armata I-a austro-ungară, este complet nefondatâ." Divizia 15 Infanterie a suferit pierderi grele: 3 ofițeri și 144 trupă morți, 31 ofițeri și 1118 trupă răniți, 3 ofițeri și 615 trupă dispăruți. Eroismului ostașilor Divizie 15 Infanterie a fost recunoscut de comandantul Armatei de Nord, generalul de divizie Constantin Prezan
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
pasul Oituz, ori pe la Armata I-a austro-ungară, este complet nefondatâ." Divizia 15 Infanterie a suferit pierderi grele: 3 ofițeri și 144 trupă morți, 31 ofițeri și 1118 trupă răniți, 3 ofițeri și 615 trupă dispăruți. Eroismului ostașilor Divizie 15 Infanterie a fost recunoscut de comandantul Armatei de Nord, generalul de divizie Constantin Prezan, în ordinul de zi din 7 octombrie 1916: Față insă de rezultate bune dobândite de Div. 15-a. "Divizia 15-a, de la comandant și până la soldați, a
Prima bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335679_a_337008]
-
pe întreg frontul de nord și menținerea de către cele trei armate (1, 2 și de Nord) a aliniamentului Carpaților până la sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Divizia 11 Infanterie (comandant colonel Dumitru Cocorăscu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
Vâlcan și Surduc. Dispozitivul forțelor române nu era continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie. Comandanți ai Armatei 1 Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanți de divizie Planul de operații german prevedea
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
continuu, fiind format din detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. Pentru atacul pozițiilor românești, comandamentul german destinase o grupare de forțe comandantă de generalul Paul von Kneussl, compusă din Divizia 11 Infanterie Bavareză, Divizia 6 Cavalerie germană, Brigada 114 Infanterie austriacă și două batalioane de cicliști, sprijinită de 22 de baterii de artilerie. Comandanți ai Armatei 1 Comandanți de divizie Comandant al Armatei 9 Comandanți de divizie Planul de operații german prevedea fixarea de front în pasurile Vâlcan și Surduc
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
a o utiliza apoi, în primul rând, pentru a executa o largă învăluire a grupărilor române care se aflau în fața ei." Atacul german a survenit chiar în preziua în care Marele Cartier General român intenționa să retragă trupele Diviziei 11 Infanterie pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
pentru a o constitui ca rezervă la dispoziția sa, urmând ca sectorul Jiu să fie apărat doar de 6 batalioane. Planul a fost anulat de declanșarea ofensivei germane astfel încât lupta a fost dată de forțele acestei divizii: 17 batalioane de infanterie, 2 escadroane de cavalerie și 15 baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
baterii de artilerie. Forțele germane reușesc să rupă apărarea română în dimineața celei de-a doua zile a ofensivei, 24 octombrie 1916, când reușesc să surprindă și să ia prizonier, fără a trage un foc, întregul detașament Homoriceanu (două batalioane infanterie și un escadron de călărași) care asigura apărarea pasului Vâlcan. Prin breșa creată au început să se scurgă grosul forțelor atacatoare. Comandantul Armatei 1, generalul Ioan Culcer consideră situația pierdută și propune Marelui Cartier General să aprobe retragerea trupelor pe
Prima bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335655_a_336984]
-
A doua bătălie de la Oituz, desfășurată între (28 octombrie/10 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916, între forțele române (Grupul Oituz, comandant general de brigadă Eremia Grigorescu) - format din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
doua bătălie de la Oituz, desfășurată între (28 octombrie/10 noiembrie - 2/15 noiembrie 1916, între forțele române (Grupul Oituz, comandant general de brigadă Eremia Grigorescu) - format din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
Oituz, comandant general de brigadă Eremia Grigorescu) - format din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie și Divizia 8 Infanterie) și forțele germano - austro-ungare („"Grupul von Gerok"”, comandat de generalul Friedrich von Gerok - format din "Divizia 71 Infanterie austro-ungară", "Divizia 1 Cavalerie austro-ungară" și "Divizia 8 bavareză"). Bătălia a avut ca rezultat zădărnicirea încercării forțelor centrale de forțare a Munților Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în două dispozitivul strategic al forțelor române
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]
-
sosirea iernii „"când zăpezile mari ce vor cădea peste munți vor opri operațiile"”. Forțele române erau reprezentate de Grupul Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu), ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului, fiind formate din Divizia 15 Infanterie întărită cu forțe din Divizia 2 Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae Sinescu) și Diviziei 8 Infanterie, aflată în rezerva Armatei de Nord. La sfîrșitul lunii octombrie, comandantul „Grupului Oituz” a hotărît regruparea forțelor și mijloacelor, constituind șase detașamente tactice
A doua bătălie de la Oituz (1916) () [Corola-website/Science/335716_a_337045]