6,831 matches
-
a unui mare număr de circuite de filtrare de putere redusă nu este o soluție practică și, ca întotdeauna în domeniul ingineriei, trebuie căutată o soluție de mijloc. 7.7. Stabilirea raportului L/ C Pentru fiecare frecvență există un număr infinit de perechi L și C cu aceeași frecvență de rezonanță. Valoarea condensatorului determină nivelul puterii reactive disponibile (care nu poate, bineînțeles, să fie zero), iar inductivitatea este calculată pentru a determina comportarea armonică. Odată ce selecția a fost făcută aceste valori
CALITATEA ENERGIEI ELECTRICE by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/488_a_1170]
-
argint, acum a rămas doar un simbol care determină cantitatea unor elemente calitative. Banii sunt un instrument prin care poți intra la toate nivelurile de interacțiune socială. Niciodată un scop în sine, banii sunt o resursă care poate avea aplicații infinite în schimburile interrelaționale. În același timp, banii devin un scop în sine, tocmai datorită potențialului nelimitat de semnificații. Conștiința economică, nevoia de achiziție, dorința de a dobândi bani își măresc fundamental semnificația nu doar pe piața monetară, ci în toate
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Conform legii lui Kohlrausch (legea migrației independente a ionilor) conductibilitatea echivalentă limită (λ0) se compune aditiv din conductibilitățile echivalente limită ale ionilor existenți în soluții: unde: λ( & - conductibilitatea echivalentă limită a cationului; λ( +& - conductibilitatea echivalentă limită a anionului. La diluție infinită, electroliții disociază practic complet. Prin urmare gradul de disociere (α) va fi egal cu 1. Gradul de disociere (α) reprezintă fracțiunea din echivalentul gram care a disociat. Gradul de disociere (α) este redat de relația (137): Gradul de disociere (α
Chimie fizică : principii şi experimente by Maria Vasilescu, Adrian Florin Şpac, Daniela Zavastin, Simona Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/729_a_1303]
-
respectiv, chear au trimis unii studenți pentru a studia cazul. Din cauză că nu a vrut să facă cunoscut și această cauză a epilepsiei acei doctori nu sunt specialiști în acest domeniu sunt chiar o piedică în progresul în acest domeniu (minus infinit în acest domeniu). În tratamentul acestor neajunsuri se recomandă de către medicii homeopați remediul CINA, ce scoate din organism toxinele produse de paraziții intestinali, iar în diluție mică este recomandată în tratament. Prin dezinteresul în tratarea pacienților manifestat prin lipsa în
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
la un medic urolog. Acesta tratează numai infecția urinară de aici apar alte problemele. Medicamentele au reacții din ce în ce mai adverse și de aici necesitatea tratării de un alt specialist a efectelor adverse. Mai apoi apar alte probleme ce necesită un număr infinit de specialiști care complică inutil actul medical, fiecare pacient cu o sănătate mai șubredă avînd pînă la 20 de medicamente de luat. Un alt aspect al oamenilor în halate albe este de a negocia dar fără un pic de rușine
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
se considera pe sine doar ceva, la cel în care se autodenumește eu. Cînd a ales să se considere ceva, un lucru care gîndește nu a făcut-o întâmplător. ) El vrea să evite a cădea în capcana limpezirii unor “subtilități” infinite . Descartes țintește esențialul dar, cel puțin în Meditații, din formula ego cogito definește doar gîndirea, nu și eul. Deși cînd afirmă existența lui res cogitans el susține prin aceasta că e conștient de sine ca de o substanță particulară unică
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Cunoașterea pe care subiectul o are despre sine însuși nu este dobîndită printr-o demonstrație. ) De aceea spunem deci despre gîndirea noastră că “o percepem imediat prin noi înșine”. Și din același motiv imediatitatea ne ferește de capcana unei îndoieli infinite, din același motiv certitudinea de a exista ce se stabilește printr-o “simplă inspecție a apiritului” ne scutește de recursul inutil la silogism. De fapt, răspunsul lui Descartes se rezumă astfel: cogito-ul este un principiu evident prin sine însuși. A
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
cartesian subiectul înfăptuiește o participare maximă la universalul ascuns în el, autentificîndu-se astfel în relația cu sine și cu propria i existență. Astfel în intuiția cogito-ului se află punctul în care individualul se întâlnește cu universalul, deschizînd în om un infinit potențial și potențator. Pe de altă parte cogito-ul are și calitatea de a fi prima certitudine dar și ultima a celui ce raționează. De aici răsare și o altă consecință importantă a cogito-ului cartesian: absolutul individual și certitudinea, odată cucerite
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
împotriva scepticismului.) Capitolul V. DUALISMUL SUBSTANȚELOR V.1. Res cogitans și res extensa; Raportul dintre spirit și corp La sfârșitul lecturii Meditațiilor se poate înțelege clar că Descartes a identificat existența a trei substanțe: el însuși (res cogitans), Dumnezeu (substanța infinită, creatorul lui și al lumii) și materia (res extensa). Deși lucrarea a fost scrisă în latină, a fost evitat sistematic termenul “substantia” în favoarea celui de res-lucru, pe motiv că s-a dorit ocolirea unui limbaj prea tehnic. Descartes nu lămurește
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
o materie simplă și singulară, avînd numai un atribut, întinderea: ) Mai mult, materia ocupă în viziunea lui Descartes, tot spațiul conceptibil iar obiectele individuale pe care omul le vede în lume, nu sunt decât părți ale substanței corporale unice. .) Așadar infinita varietate a formelor existente în lume este rezultatul modificărilor «materiei întinse» - res extensa. O situație complet diferită întâlnim în cazul «materiei gînditoare»-res cogitans, pe care Descartes nu a lămurit-o în final. Cînd se conștientizează pe sine, Descartes o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
de pariu. La unul primează noțiunea de existență dată; la celălalt este noțiunea de existență contingentă. Pascal se spulberă și se regăsește înaintea lui Dumnezeu, Descartes afirmă în mod pozitiv realitatea eului său și amîndoi admit ființa necesară, eternă și infinită. Așadar există o difernță esențială de puncte de vedere, pentru că Descartes, în ordinea rațiunii, dovedește existența lui Dumnezeu după ce avea să stabilească cogito-ul (în timp ce la Pascal identificarea subiectului cu gîndirea se face doar pentru a stabili contingența eului). Aceasta i
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
adaugă că singura cale demonstrativă începe cu efectele care ne sunt mai bine cunoscute deși mai puțin evidente relativ la natura lor decât esența divină. Descartes afirmă contrariul: ideea de Dumnezeu, deși nu este decât o reflexie palidă a naturii sale infinite este mai bine cunoscută de noi decât lucrurile sensibile. Ideea de Dumnezeu este clară și distinctă. Iată întreaga dovadă, redusă la evidența sa. Este util să amintim aici că în felul său și înainte de Pascal, Descartes nu are alt scop
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
la o pură petitio principii, căci argumentul nu constă, în majoră ca și în minoră, decât în a afirma că ideea de Dumnezeu, fiind clară și distinctă, dovedește că existența aparține naturii sale. VI.7. Cunoaștere și necunoaștere a Dumnezeului infinit O altă ambiguitate în cartesianism este noțiunea de infinit. Aici Descartes își manifestă din nou acordul cu Sfîntul Toma: ) Este o mărturisire stranie din partea cuiva care nu plasează în câmpul cunoștințelor noastre posibile decât ideile clare și distincte și care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sensul de intelligere). Însă numai teoria ideilor permite rezolvarea acestei ambiguități. De fapt, ceva înseamnă ideea obiectivă a lui Dumnezeu în noi, idee al cărui adevăr îl putem concepe cu claritate și distincție, și altceva ideatul său ori referentul său infinit. Dacă este posibil să inferăm din ideea noastră de Dumnezeu existența obiectului său, aceasta este datorită clarității ideei de Dumnezeu din noi. Putem chiar să admirăm această claritate, căci: ) Lecturînd acest pasaj observăm că doar raportul afectiv al gîndirii cu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
subliniem acuzativul textului latin ce desemnează trecerea de la ideea de infinit din mine la concluzia existenței unui Dumnezeu care m-a creat). Nu putem decât să remarcăm că substanța, departe de a închide eul îl deschide exteriorității de o manieră infinită. Această exterioritate nu trebuie însă înțeleasă ca un exterior fără interior, căci în legătură cu Dumnezeu este vorba de o exterioritate care într-un anume fel mă străbate în mod obiectiv și trece totodată prin mine. Definiția substanței din Principii trebuie considerată
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
să înțelegem cum anume putem trece în viață de la o activitate la alta, atunci cînd fiecare din ele solicită operații specifice și diferite. Așadar, a înțelege natura sufletului nostru ca fiind imaterială, sau a înțelege natura lui Dumnezeu ca fiind infinită, necesită o distincție. Geometria necesită de asemenea distincția, pentru că înțelegerea este cea care concepe, ajutată de imaginație. Dar deosebirea sentimentelor și pasiunilor noastre solicită experiența uniunii în interiorul căreia cunoașterea pe care noi o avem deja prin înțelegere și prin folosirea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
negativă a neantului” și că dacă prima idee îmi relevă finitudinea mea ca pe o dependență, cea de a doua îmi relevă că ea este o fragilitate pentru că eu sunt întotdeauna subiect al greșelii. .) Raportul dintre înțelegerea finită și voința infinită trebuie înțeles ca un caz particular al corelării pasiunii și acțiunii. Știm că înțelegerea este considerată de către Descartes ca fiind pasivă și voința ca fiind activă, dar trebuie să uzăm în mod suplu de această distincție, neuitînd principiul stabilit în
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
forței” și a “greutății” raționamentelor evidente și deci “dintr-o mare lumină a înțelegerii urmează o mare înclinație în voință”. Înțelegerea mai diferențiată a raportului dintre acțiune și pasiune se traduce în înțelegerea mai exactă a raportului dintre finit și infinit. Finitudinea înțelegerii semnifică mai puțin întinderea mică a științei noastre, cât imposibilitatea de a fi compusă în întregime din idei clare așa cum o subliniază Principiile: .) Infinitatea voinței nu este deci pentru Descartes decât puterea invizibilă pe care o avem asupra
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
iar o acțiune ca expresie fidelă a nivelului existențial atins astăzi de omul european. Așa cum pentru a înlătura opiniile false “nu este necesar ca să le examinez pe fiecare în particular” ci doar “ruinarea temeliilor”) nu trebuie nici noi să desfășurăm infinita muncă a cercetării amănunțite a evului mediu și epocii moderne pentru a înțelege cum s-a trecut de la unul la cealaltă. E suficient să cercetăm atent structura fundației celor două epoci și temeliile fenomenului de “criză” ca trecere, în care
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
singur cuvânt și pen‑ tru bun și pentru frumos (tov, ebr.); la creație, la sfârșitul fiecărei zile Dumne‑ zeu privește la lucrările sale și constată că sunt frumoase. Fiindcă Dumnezeu este adevărul absolut, plinătatea ființei, armonia absolută, El este frumusețea infinită și izvorul oricărei frumuseți create. Frumusețea în doctrina lui Platon este singura idee care a avut privilegiul de a se face cunoscută muritorilor și de a fi iubită cu înflăcărare de aceștia; Dumnezeu în atotputernicia sa, din haos creează cosmosul
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
mult ca niciodată ca imagine a lui Dumnezeu și își realizează această misiune în primul rând plăsmuind materia propriei umanități și apoi exercitând o stăpânire creativă asupra universului care îl înconjoară. Evident, este vorba de o participare care lasă intactă infinita distanță dintre Creator și creatură așa cum sublinia și card. Nicolae de Cusa: arta creatoare pe care sufletul are fericirea s‑o găzduiască, nu se identifică cu acea artă prin esență care este Dumnezeu, dar este numai comunicare și participare. De
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
veșnic. În perioada care a urmat, arta creștină a luat amploare deosebită prin arta icoanelor; tocmai de aceea, frumusețea icoanei poate fi mai ales apreciată în interiorul unui templu cu lumânări care ard și dau naștere în penumbră la re‑ flexe infinite de lumină. În această privință Pavel Florenski scria: aurul masiv, greoi, în lumina difuză a zilei prin lumina tremurătoare a unei lămpi sau a unei lumânări prinde viață, pentru că strălucește în mii de scântei făcându‑ne să presimțim alte lumini
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
În continuare Sacrosanctum Concilium face referință la prietenia istorică a Bisericii cu arta, mai ales arta sacră, culmea artei religioase, și nu a ezitat să considere aportul artiștilor drept o activitate nobilă atunci când lucrările lor sunt capabile să reflecte frumusețea infinită a lui Dumnezeu și să îndrepte spre el mințile oamenilor. Pentru a transmite mesajul încredințat ei de Cristos, Biserica are nevoie de artă; ea trebuie să transforme în formule palpabile ceea ce în sine este insesizabil. Ori arta are o capacitate
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
protestase. În al doilea rând, predominanța vectorului vertical crea un dezechilibru pe care el îl consideră tragic, dorind să-l depășească în arta sa. Intenția era de a reprezenta perfectul echilibru dintre vertical și orizontal, un univers imponderabil, omogen și infinit, neîndatorat nimănui și nici unui lucru. Din acest motiv, el a ocolit și orice referire explicită la centru. Cu siguranță, picturile sale sunt subtil echilibrate în jurul unui câmp central, pentru a da compoziției motivarea necesară, dar pe care îl descoperim cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
este îmbogățit mai ales atunci când acționează împreună. Mâinile unei persoane reprezintă duetul unor gemeni care execută împreună un firesc pas de deux. Mâinile a două persoane se întâlnesc într-un dialog, îmbrățișând, combătând, cooperând. Pentru a găsi un sens din infinita bogăție a constelațiilor accesibile unei perechi de mâini, putem arunca doar o privire, urmărind gesturile codificate în mudra, pentru a ne referi numai la dansul, sculptura și pictura budistă. Figura 103 indică mudra concentrării, reprezentând legea divină și umană a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]