5,432 matches
-
de externalizare și de internalizare folosite de Williams (1981)57 trebuie reinterpretate. 4.2.3. Critici și alternative Teoriile referitoare la listele de roluri tematice au primit și critici. Arad (1996) − vezi infra, 4.4. − adoptă o concepție bidirecțională a interfeței, considerând că atât Sintaxa, cât și Lexiconul constrâng asocierea interpretărilor posibile cu poziții structurale și aduce argumente în favoarea ideii că rolurile tematice nu sunt potrivite pentru a media între Lexicon și Sintaxă: (a) rolurile tematice sunt entități interne ale teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Agent este o funcție a predicației. Pentru detalii, vezi Stan (2005: 188−191). 4.3.2. Levin și Rappaport Hovav (1995: 16) definesc inacuzativitatea ca fiind o proprietate sintactică, chiar dacă e predictibilă semantic. Complexitatea fenomenului inacuzativității poate fi explicată la interfața dintre semantica lexicală și sintaxă. Autoarele consideră că pentru studiul inacuzativității este necesară cunoașterea limbii pentru care se analizează fenomenul inacuzativității, dincolo de gramatici și de dicționare. Teoria formulată de cele două autoare conține reguli de realizare argumentală (engl. linking). Regula
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
configurații sintactice, deci poate primi mai multe interpretări aspectuale. Sorace (2004: 250) apreciază că această abordare oferă flexibilitate în realizarea sintactică a argumentelor, dar și supragenerare, problema variației fiind neconstrânsă. 4.4.2. Arad (1996) adoptă o teorie restrictivă a interfeței Lexicon−Sintaxă, considerând că numai o mică parte din informația lexicală este disponibilă la interfață. Autoarea o urmează pe Borer (1994), prima care a arătat că interpretarea semantică (aspectuală) este atribuită în poziția de specificator al proiecțiilor aspectuale, nu în interiorul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
abordare oferă flexibilitate în realizarea sintactică a argumentelor, dar și supragenerare, problema variației fiind neconstrânsă. 4.4.2. Arad (1996) adoptă o teorie restrictivă a interfeței Lexicon−Sintaxă, considerând că numai o mică parte din informația lexicală este disponibilă la interfață. Autoarea o urmează pe Borer (1994), prima care a arătat că interpretarea semantică (aspectuală) este atribuită în poziția de specificator al proiecțiilor aspectuale, nu în interiorul VP. În teoria propusă, informația aspectuală disponibilă la interfață reprezintă o constrângere asupra asocierii verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
din informația lexicală este disponibilă la interfață. Autoarea o urmează pe Borer (1994), prima care a arătat că interpretarea semantică (aspectuală) este atribuită în poziția de specificator al proiecțiilor aspectuale, nu în interiorul VP. În teoria propusă, informația aspectuală disponibilă la interfață reprezintă o constrângere asupra asocierii verbului cu structurile sintactice. Există deci o corelație între proprietățile lexicale ale predicatelor și structurile sintactice în care acestea apar. De asemenea, există o corelație puternică între sens și structură, corelație care poate explica rapiditatea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acestei corelații este diferită de la o teorie la alta. Arad optează pentru abordarea bazată pe predicate (nu pe intrările lexicale) și pe structura evenimentului (nu pe rolurile tematice). Autoarea îl urmează pe Tenny (1992: 2)78, care a formulat ipoteza interfeței aspectuale (engl. Aspectual Interface Hypothesis), conform căreia legătura dintre structura tematică și structura sintactică argumentală este guvernată de proprietăți aspectuale. O structură aspectuală universală, asociată cu argumentul intern (direct), extern și oblic din structura sintactică, impune constrângeri tipului de participanți
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în timp (= "Agent"); toate celelalte proprietăți asociate cu "Agentul" sau cu agentivitatea (voiță, simțire, existență independentă de eveniment − așa cum apar la Dowty 1991 − vezi supra, 4.2.3.) pot fi efecte secundare ale acestei proprietăți aspectuale, dar sunt nerelevante pentru interfața cu Sintaxa. Prin aplicarea acestui model de proiectare a argumentelor rezultă următoarele reprezentări: ● Verbele inacuzative − [TP NPi [AspEM ti [VP Varrive−a sosi]]] − descriu un eveniment pentru care este specificat numai punctul final; interpretarea telică li se atribuie în nodul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
omorî' (telic), know 'a ști' (atelic), care au interpretare aspectuală unică. Arad susține deci că informația lexicală vizibilă în sintaxă conține numărul argumentelor și informația aspectuală: telic [+ EM] sau atelic [− EM]. Spre deosebire de trăsăturile selecționale (uman, animat, care nu există la interfață), trăsăturile aspectuale și cele categoriale (numărul argumentelor) nu sunt dependente de context. Majoritatea verbelor de mișcare acceptă, opțional, un delimitator, care poate transforma un predicat atelic inergativ (run 'a alerga', walk 'a merge') într-unul telic, inacuzativ (run to the
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
VP [+ Telic] 4 ti Sintaxa inacuzativelor Față de abordările din anii '90, în care inacuzativitatea a fost definită prin telicitate (Grimshaw 1990, Borer 1994, Tenny 1994, Levin și Rappaport Hovav 1995), autoarea își propune să ofere o teorie mai inteligibilă a interfeței Lexicon−Sintaxă. Van Hout (2004: 64) subliniază faptul că telicitatea nu e impusă de verbul lexical, ci de context. Van Hout (2004: 65) arată că, în PM, corelația dintre telicitate și obiectul direct este capturată prin ceea ce autoarea numește verificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
interpretarea semantică a nominalului-obiect; autoarea introduce noțiunile de Caz tare și Caz slab, în relație cu citirile tari și slabe ale grupurilor nominale. Folosind sugestii de la de Hoop, Van Hout arată că telicitatea este în relație cu Cazul tare. La interfața dintre sintaxă și semantică, telicitatea este asociată cu Cazul obiectului. Masivele și pluralele nude au citiri slabe, deci poartă Caz slab, putând fi încorporate semantic. Obiectele slabe rămân în VP, iar obiectele tari se deplasează în AgrOP, pentru a verifica
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al verbului. Concluzia mai generală este că structurile creierului care reprezintă GU sunt supuse unui proces de maturizare. 4.6.2. Sorace (2004: 251−254) arată că achiziția limbajului constituie un test important pentru a verifica ce se întâmplă la interfața Lexic−Sintaxă. Dacă se iau în calcul teoriile "proiecționiste" (vezi supra, 4.3.), copiii sunt predispuși să observe componentele de sens verbal relevante din punct de vedere sintactic. Anumite componente de sens sunt privilegiate − de exemplu, copiii sunt sensibili mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
mai detaliată apare la Fillmore (1970)94, care are în vedere comportamentul diferit al verbelor din limba engleză hitt 'a lovi' și break 'a se rupe'. Koontz-Garboden (2009: 77) observă că alternanța cauzativ/incoativ a făcut obiectul multor studii despre interfața dintre semantica lexicală, morfologie și sintaxă. 5.1. Probleme terminologice, definiții Alternanța cauzativă a fost discutată în mai multe studii, în contextul mai larg al alternanțelor de tranzitivitate. 5.1.1. Pană Dindelegan (1972a: 50−51) prezintă situațiile de neutralizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu poate fi controlat din exterior, sunt verbe intranzitive care nu participă la alternanța cauzativă. Verbele cromatice, verbele de comunicare, verbele de emisie de sunete sunt clase coerente semantic, dar nu și gramatical. Prin urmare, problema trebuie studiată la nivelul interfeței Lexic−Sintaxă. 5.2.4. Hale și Keyser (1993: 55) arată că relația dintre structurile tranzitive și cele cu încorporare este un fenomen de alternanță lexicală. Autorii (Hale și Keyser 1993: 82) susțin că verbele ergative pot proiecta atât grila
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Van Hout (2004: 62) susține că alternanța argumentală/cauzativă apare ca urmare a faptului că telicitatea impune proiecția obiectului direct. Autoarea preia de la Tenny (1994) ideea că există o legătură puternică între telicitate și obiectul direct, aspectul fiind implicat în interfața Lexicon−Sintaxă și demonstrează cu date din neerlandeză, valabile pentru toate limbile germanice, că telicitatea are nevoie de tranzitivitate. 5.2.8. Embick (2004a: 139) arată, în cadrul oferit de MD, că faptul că anumite verbe intră în alternanțele de tranzitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
van de Kerke (eds.), Indigenous Languages of Lowland South America, Leiden, CNVS, p. 225-242. Roberts, Ian, 2007a, Diachronic Syntax, [Oxford], Oxford University Press. Roberts, Ian, 2007b, "Smuggling and Argument Structure Alternations", EALing, Paris, octombrie. Rosen, Carol G., 1996−1997 [1984], "Interfața dintre rolurile semantice și relațiile gramaticale inițiale", Dacoromania, II, 1-2, p. 207-251 (traducere). Rousseau, André (ed.), 1998, La transitivité, Lille, Presses Universitaires de Septentrion. Rousseau, André, 1998, "La double transitivité existe-t-elle? Réflexions sur la nature de la transitivité", în: A. Rousseau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Geochimia microbiană (sau geomicrobiologia) este o știință de interfața între geologie și microbiologie, care studiază interacțiunea dintre microorganisme și mediul lor anorganic, cum ar fi rocile sedimentare. Geochimia microbiană se referă în special la activitatea microorganismelor (la bacterii, în special) care se dezvoltă la suprafața Pământului, dar domeniul de
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gavriloaiei Doina-Iuliana, Gavriloaiei Traian () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1130]
-
de generație este o dimensiune a conștiinței timpului, cea prin care se realizează adaptarea individuală a timpului social, condiție de bază a vieții sociale. Amprenta timpului asupra generațiilor privește nivelul producției sociale a cunoașterii și a modurilor de gândire, la interfața dintre timpul individual și timpul social (Attias-Donfut și Segalen, 1998, 52-61). Treizeci de ani reprezintă durata fazei sociale - de la vârsta de 30 la cea de 60 de ani -, care coincide cu faza familială și cu intervalul care separă două generații
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
la Departamentul de psihologie al Universității din Nevada din Statele Unite. Vom relua, mai departe, ideile esențiale ale criticilor pe care acesta le-a adus modelului cognitiv dominant în cadrul terapiilor cognitive și comportamentale. Hayes amintește că principiul întăririi se situează la interfața dintre acțiune și contextul său, reunind astfel variabile dependente (comportamentul) și variabile independente (contextul) într-o singură unitate. Atunci când clinicianul aplică conceptul pentru a schimba comportamentul (motor, emoțional și cognitiv), unele variabile independente specifice pot fi manipulate și se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
necesar ca și modul în care are loc „transportul” datelor să fie transparent pentru utilizatori. Ca urmare, aplicațiile sunt cele pentru care trebuie depuse cele mai mari eforturi din punct de vedere al realizării unei structuri informaționale și al unei interfețe prietenoase; utilizatorii care nu au fost instruiți în vederea folosirii aplicațiilor, dar care sunt conștienți de potențialul utilizării tehnologiei informaționale și de comunicații și de condițiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a beneficia de avantajele ei. Din dorința de
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Întreprinderile se transformă, devenind adevărate rețele dinamice, flexibile și adaptate schimbărilor; întreprinderea bazată pe cunoaștere este un model generat de tehnologia sistemelor-expert, care au misiunea de a aplica cunoașterea asupra modului în care se derulează operațiunile economice, de a crea interfețe logice asupra relațiilor dintre parametrii și mărimile analizate și apoi de a determina cel mai bun parcurs de urmat. Provocarea majoră a sistemelor expert în economie o constituie posibilitatea ca firma să-și poată stoca, analiza, interpreta nu numai datele
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
tehnologii a fost determinată de răspândirea, pe scară largă, a calculatoarelor personale, de dezvoltarea capacităților și perfor manțelor componentelor și perifericelor calculatorului ce permit tratarea, depozitarea și distribuția datelor multimedia, de realizarea de afișaje video de înaltă calitate și generalizarea interfețelor grafice, utilizator ce permite realizarea unor prelucrări altă dată complexe și mai dificil de obținut, de răspândirea și standardizarea plăcilor de sunet, de dezvoltarea tehnologiilor de stocare, care au permis creșterea volumului de date (apariția CD-ROM-ului și a altor suporți
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
mult un serviciu pentru un public avid de a descoperi cât mai multă informație, de diferite tipuri, prin intermediul televizorului sau monitorului, al sintetizatorului muzical sau al televiziunii interactive. Trecerea de la profesional către marele public este facilitată și de generalizarea unor interfețe utilizator prietenoase, asigurate în general prin simboluri recunoscute de întreaga lume: pictograme, opțiuni de meniu, zone de dialog, butoane de control etc., mijloace prin care utilizatorului i se asigură un acces rapid la aplicații informatice și la informații inedite. h.
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
de aplicații-program, între cerințele utilizatorilor și implementarea aplicațiilor cerute există un decalaj ce variază, în general, de la doi la cinci ani. În al doilea rând, apariția și extinderea utilizării unor echipamente puternice, pe care se poate executa programe cu o interfață prietenoasă, generalizarea limbajelor de interogare a bazelor de date, a instrumentelor pentru analiza datelor au adus la îndemâna utilizatorilor instrumente care, în trecut, pentru a fi create și puse în funcțiune, necesitau un imens volum de timp și bani. Utilizatorii au
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
strategie, sistem și personal, care se concentrează spre client așa cum este configurat și în documentul, prezentat în figura. Pornind de la client și motivațiile sale de consum, calitatea serviciului se poate contura cu un anumit grad de certitudine, numai prin considerarea interfețelor din cadrul triunghiului serviciilor cu centrare spre client, interfețele fiind: sisteme - strategia sistemului, personal - sisteme, strategie - personal, iar clientul se interpune față de sisteme, față de strategia sistemului și față de personal. Deși asupra acestor aspecte a atras atenția Karl Albrecht încă în 1984
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
client așa cum este configurat și în documentul, prezentat în figura. Pornind de la client și motivațiile sale de consum, calitatea serviciului se poate contura cu un anumit grad de certitudine, numai prin considerarea interfețelor din cadrul triunghiului serviciilor cu centrare spre client, interfețele fiind: sisteme - strategia sistemului, personal - sisteme, strategie - personal, iar clientul se interpune față de sisteme, față de strategia sistemului și față de personal. Deși asupra acestor aspecte a atras atenția Karl Albrecht încă în 1984, aplicarea în practică mai ales cu efecte pe
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]