5,627 matches
-
francezi, la care se adaugă Polonia, Ungaria, Bavaria, Tirolul, Austria și Bohemia. Analiza paulesciană găsește că adevărata cauză este dorința de libertate deplină a națiunilor nou născute, care-și doreau o biserică proprie și nu o subordonare față de biserica universală. Invocarea abuzurilor drept pretext nu se justifică, deoarece biblia în litera ei era respectată, nepromovând nici beția, nici desfrâul, nici cupiditatea, și nici despotismul, toate acestea nefiind altceva decât devieri ale instinctelor, aspecte ce vor fi promovate mai mult sau mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
suple, fluide, scurte (de 7 -8 silabe); d. adeseori, topica inversă, subiectivă (pentru ca accentul să cadă pe un anumit cuvânt); - titlul este totdeauna sugestiv (reluat de obicei în primul vers ori pe parcursul poeziei); de regulă, titlul este alcătuit pe baza invocării naturii, pe baza unei personificări; sau sugerează sentimentul de bază despre care se va vorbi în doină; - deși eminamente lirică, doina trădează genul printr-o oarecare undă narativă; prin câteva verbe genial plasate, ni se conturează o minusculă „poveste”, o
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
a românilor în populația Transilvaniei; c) încărcătura fiscală a românilor: în postura de populație majoritară numeric, românii suportau cea mai mare pondere din povara fiscală a Transilvaniei (sub forma dărilor plătite pentru acoperirea cheltuielilor publice). Apelul la vechime, corelat cu invocarea originii nobile (romane) - cărora li se adăugau și argumentele demografic și fiscal -, constituia ideea forță din argumentația lui I. Micu în zbaterea sa pentru emanciparea a românității din condiția de împilare politică, socială și economică în care s-a cufundat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
singularitatea unui aceluiași popor răsfirat pe toată suprafața vechii Dacii. Mai mult, este invocată unitatea de destin istoric, întrucât populația care a viețuit pe aceste teritorii "au fost supuse acelorași prefaceri". În fine, cheia de boltă a întregului argument este invocarea necesității unei "singure stăpâniri", idee care trădează dezideratul unității politice. O a patra idee-forte reperabilă în paradigma istoriografică a Școlii Ardelene este spiritualitatea creștină a poporului român. Fiind o mișcare ce își avea sediul în Biserica Unită, luminismul transilvănean, spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
multe povestiri, fie că aparțin autorului italian, fie scriitorului englez, elementele creștine se îmbină frecvent cu cele antice, personajele invocă, deopotrivă, ajutorul sfinților, dar și al unor zei păgâni. „Acele laturi prin care catolicismul popular se leagă de antichitate, de invocările păgâne, de jertfele și obiceiurile, de cultul zeităților, au persistat cu cea mai mare îndărătnicie în conștiința poporului.” 514 În romanul său, Elegia madonnei Fiammetta, Giovanni Boccaccio își determină de multe ori eroina să apeleze la protecția unor zeități precum
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mare devine un simbol al încercărilor dure ale vieții cărora trebuie să le facă față pentru a și dovedi statutul de personaj exemplar, de model indiscutabil al virtuților creștine în general. Ca de fiecare dată, Constanța își găsește alinare în invocarea divinității, este un spirit cucernic, evlavios, devotat preceptelor creștine, de aceea ajutorul ceresc nu întârzie să apară, naratorul insistând asupra credibilității faptelor prin care trece eroina, venind în sprijinul celor relatate de el și cu multe exemple ale unor personaje
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și sfioasă/ și lui Hristos slujind evlavioasă.”756, iar o pedeapsă, venită prin uneltirea soacrei, cum este aceea de a fi din nou trimisă pe mare, de data aceasta alături de nevinovatul copil, este acceptată cu aceeași obediență și resemnare evlavioasă. Invocarea mariologică îi aduce liniștea sufletească și încrederea necesare depășirii și acestei situații limită. Constanța devine un simbol nu doar al răbdării dincolo de marginile firii, al echilibrului și al măsurii, așa cum sugerează și numele eroinei, ci este un simbol al creștinului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
sau cadru al inițierii, apa se supune, ritualic, unor metamorfoze continue, devenind, uneori, "divinitate" a lumii arhaice căreia i se aduc ofrande pentru a putea fi îmblânzită. Astfel de rituri închinate apei sunt Paparuda și Caloianul, ambele fiind rituri de invocare a ploii. Paparuda, "Muma ploii", este o datină care se practică a treia zi după Paști, așa-numita Joia verde, iar, în caz de secetă, acest rit se reia peste an. Dimitrie Cantemir descrie astfel acest rit al ploii: "Vara
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
romani, serbările și procesiunile numite Robigalia, în cinstea zeiței Robigo, aveau loc pentru a apăra grâul de rugină (mălură), pentru ploaie la vreme și belșug, iar zeița orientală Ma și Cybela feniciană personificau natura roditoare.385 Un alt ritual de invocare a ploii, întâlnit mai mult în părțile sudice ale României (Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Moldovei), este Caloianul, practicat în a treia marți după Paști sau când e mare secetă. Fetele și femeile frământă lut și fac un om în miniatură
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bine că-i sănătoasă, / Șade la gherghef și coasă. Nu știu: coasă ori descoasă, / Ori strică niște mătasă / Lăcrămioare știu că varsă. Lacrimi mici ca și bobu / Și ușoare ca plumbu; Unde cad, / Pământul ard, / Pentru tine, puiuț drag."296 Invocarea cântecului cucului anulează trăirile antitetice și vindecă destrămarea lăuntrică: "Cântă-mi, cuculeț, și mie, / Pân` la vară nu se știe, / Ori că mor, ori că trăiesc, / Ori cu badea mă-ntâlnesc; / De m-oi mai întâlni o dată, / Nu l-oi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se urca / Și în lapte mi-l scălda, / De venin îl curățea / Și cu viața-l dăruia. / Apoi, mări, cât trăia, / Frați de cruce se prindea / Și-mpreună voinicea / Pe balauri de stârpea!"365 Anularea forțelor oculte este posibilă prin invocarea șarpelui arhetipal, în descântece, care primenește timpul și spațiul, reînnoind legăturile primordiale: "Șărpe, / șărpe, / cupugnărpe, / te-am apucat / și te-am adăpat. / Haști, / maști, / să nu rămâie nică. / Ptiu."366 Șarpele roșu, ca stare manifestă a dihotomiilor lăuntrice, este invocat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nouă”. Cum să ne rugăm ca rugăciunile noastre să fie primite și împlinite de Dumnezeu? Rugăciunea se referă la comunicarea credinciosului cu Dumnezeu, sub numeroase aspecte. Pe lângă cuvinte ca „rugăciune” și „a se ruga”, această activitate este descrisă ca invocare a lui Dumnezeu, chemare a Numelui lui Dumnezeu, strigare către Domnul , înălțare a sufletului la Dumnezeu , căutare a Domnului, venire cu încredere la Dumnezeu și apropiere de Dumnezeu. De ce trebuie să ne rugăm? Sfânta Scriptură ne prezintă temeiuri clare pentru
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din credința în Dumnezeu și au puterea de a înviora și însufleți viața creștină. în timpul Sfintelor Taine, creștinul în stare de rugăciune stă sub puterea Harului Sfânt și este întărit de dorința de a face voia lui Dumnezeu. Rugăciunea, ca invocare a Duhului Sfânt, ne dă posibilitatea să dobândim curăția inimii, eliberarea de patimi și dragostea de Dumnezeu și de semenii noștri, ca dar al Sfântului Duh. într-adevăr, în timpul rugăciunii, la Sfintele Taine, se creează o atmosferă duhovnicească. Omul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Nu trebuie să convingem pe cineva pentru a fi mântuiți. Valoarea rugăciunii se vede după rezultatele ei, așa că cele mai umile cuvinte de cerere și de preamărire sunt la fel de bine primite de către Stăpânul tuturor ființelor ca și cele mai frumoase invocări. Formule recitate mecanic sunt numai într-un fel rugăciuni, asemenea flăcării unei lumânări. Chiar așa neînsuflețită cum pare, ea simbolizează aspirația unei ființe omenești către Dumnezeu. Ne rugăm, de asemenea prin acțiunile noastre. Sfântul Ludovic de Gonzaga spunea că îndeplinirea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
devine obișnuință, rugăciunea influențează caracterul. Trebuie deci să ne rugăm mereu. „Gândește-te la Dumnezeu mai des decât respiri”, spunea Epictet. Este absurd să te rogi de dimineață, iar în restul zilei să te comporți ca un barbar. Gândurile și invocările lăuntrice îl pot menține mereu pe om în prezența lui Dumnezeu. Tot comportamentul va fi, în acest caz, inspirat de rugăciune. înțeleasă în felul acesta, rugăciunea devine un mod de a trăi. Rugăciunea este urmată întotdeauna de un rezultat, dacă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
încât putem spune, pe drept cuvânt, că este un rezumat al întregii Evanghelii. Rugăciunea Tatăl nostru este alcătuită din trei părți: chemare, cereri și închinare. Rugăciunea începe cu o formulă de adresare „Tatăl nostru, Care ești în cer”. Această formulă este o invocare, o chemare a lui Dumnezeu, prin care recunoaștem pe Dumnezeu ca Tată al nostru, al tuturor, care se află în cer, într-un loc în care nu putem pătrunde cu mintea noastră, pentru că suntem ființe limitate. Cerul este locul unde
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pe toți prin dragoste reciprocă. Nu ne îndeamnă să zicem „Tatăl meu Care ești în ceruri”, ci „Tatăl nostru”, pentru ca, învățând aL numi pe Dumnezeu astfel, să ne aflăm în legătură frățească unii cu alții. Sf. Teofan Zăvorâtul numește „dulce chemare” invocarea „Tatăl nostru”. „Cuvântul Tată cuprinde în sine, deopotrivă, căldură și duh de trezvie. Cine are tată, acela se simte ocrotit, pus sub o aripă puternică, aflat în afara oricărei amenințări. Simte că nu are de ce să-și facă nici un fel de griji
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Părinți o numeau comuniunea Sfinților.” Așadar toată viața noastră nu e decât un pelerinaj extraordinar către locul inimii noastre, către acest altar interior. Pentru a pacifica și a curăți mintea, și a o „face să coboare în inimă”, „metoda” folosită invocarea numelui lui Iisus, cu formulele: „Doamne Iisus Hristoase, miluiește-mă”, „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine, păcătosul”. Chemarea numelui combină chemările din Evanghelie ale vameșului și orbului într-o formulă care poate fi prescurtată, care poate fi întretăiată de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în acest sens, inclusiv diferența dintre "Mă ajuți, te rog, să deschid geamul?" și "Te rog să deschizi geamul.", respectiv " Deschide geamul!", diferență care marchează tipul de relație locutor interlocutor etc. Studiile de specialitate reflectă această accepțiune a comunicării prin invocarea, pe de o parte, a relației dintre indivizi (Năstășel & Ursu, 1980, pp. 39-40), nuanțată prin ideea de "cooperare" în plan comunicativ (U. Eco, apud Mincu, 1983, p. 71), și, pe de altă parte, a identității asumate ca urmare a plasării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în serios problema interlocutorului. Doriți să adăugați ceva?/ Mai explic o dată?/Să repet? Locutorul își exprimă disponibilitatea de a se raporta la feedback-ul interlocutorului. Utilizarea prenumelor, a supranumelor (poreclelor) Locutorul mizează pe relația apropiată stabilită cu interlocutorul. Folosirea citatelor/invocarea numelor unor personalități Locutorul dorește să-și asigure credibilitatea în fața interlocutorului. Îți amintești când...? Locutorul dorește să sublinieze relația "personalizată" cu interlocutorul. N-ar trebui să vă spun asta.../ Sigur, asta nu e problema mea, dar... Locutorul încearcă să-l
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
o zonă considerată de ambele state drept sfera lor de influență. NATO a cunoscut o înfrângere majoră când SUA au refuzat să răspundă atacurilor de la 11 septembrie potrivit prevederilor Articolului 5 din Tratatul de la Washington, în ciuda naturii fără precedent a invocării lui. Cu toate acestea, dacă este privită ca o declarație a sprijinului diplomatic din partea membrilor europeni ai NATO pentru SUA, și nu ca un angajament militar ferm, și această evoluție poate fi considerată o formă de aliniere. Totuși, neorealiștii rămân
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
vot pentru fiecare cameră). Dacă există o opinie majoritară de dezacord a parlamentelor naționale (un sfert din numărul de voturi alocate lor dacă este vizată politica în domeniul libertății, securității și justiției, o treime din numărul de voturi în cazul invocării principiului subsidiarității, majoritate simplă în alte cazuri), este necesară revizuirea inițiativei respective de către Parlamentul European. Astfel, Tratatul de la Lisabona reflectă dubla natură a Uniunii Europene: structură suprastatală cu instituții și proceduri proprii și, concomitent, organizație internațională respectând suveranitatea și instituțiile
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
stărilor și sentimentelor omenești. Mai multe poeme epico-descriptive sunt construite pe motive istorice sau folclorice de o imaginație cam cețoasă, cu posibilități de vizualizare a unor scene, dar nu și a ansamblului. Nu lipsesc versificările pe tema iubirii, cu obișnuitele invocări, suferințe și tribulații, cu visări erotice în decoruri romantice. Dar carențe importante de concepție și exprimare duc la idei și imagini poetice confuze, uneori incoerente. O viziune în genere sumbră, un patetism afectat, născut parcă dintr-o suferință generală, dintr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
delimitare conceptuală și metodologică a teoriei organizațiilor. Aproximativ În același timp, În economie, școala de la Carnegie Institute of Technology, coordonată de H. Simon, punea bazele unei teorii behavioriste a administrației (Simon, 1945), mai Întâi contestând asumpția antreprenorului perfect rațional prin invocarea limitărilor cognitive inerente actorilor umani (March și Simon, 1958) și apoi introducând modele ce arată divergența obiectivelor participanților dintr-o organizație (Cyert și March, 1963). Teoria behavioristă a firmei avea să Înlocuiască concepțiile neoclasice și manageriale, mult mai limitative, asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ale comentariului critic sau academic care l-au cunoscut sau doar au intrat în contact cu opera postumă a tânărului poet, vorbesc de la sine, tot astfel cum amintirile unora dintre colegii săi de generație oferă, dincolo de melancolie, de tristețea subiacentă invocării unui destin potrivnic, detalii interesante despre viața literară, despre meandrele găsirii unui destin propriu sau despre atmosfera formării lor artistice în mediul opresiv și constrângător al acelor vremuri, evocări demne de interesul istoricului de azi. În ceea ce mă privește, am
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]