7,407 matches
-
pentru o izvorâre compozitorială? CÂNTĂREAȚA (smiorcăindu-se): Spiritul meu de sacrificiu ar face toate sacrificiile din mine pentru mine. Un sacrificiu este o eliberare ca o tragere la sorți a unui om adevărat. PIANISTA (compozitorului): Dumnezeu a fost încă odată, iubitule, provocat și umplut cu sânge. (se sărută strâns unul în altul) COMPOZITORUL: Daaa, Dumnezeu iubește făcăturile sale ca pe fapte universale ratate cărora le lipsește încă totul în față și la spate. Dumnezeu are nevoie de distracție de la creativele sale
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
motiv se pare că era îndrăgit de Chaucer, care l-a preluat din opera lui Boețiu sau din Romanul Trandafirului, opere pe care, de altfel, le-a tradus în limba engleză. Apare și în Povestirea scutierului, atunci când șoimanca își portretizează iubitul trădător și subliniază nevoia acerbă de libertate, de evadare din constrângătoarele precepte și canoane patriarhale, ce atentau nu doar fizic, ci și emoțional, la posibilitatea femeii de a se manifesta ca o creatură independentă în cadrul căsătoriei, dar și al relațiilor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ofere femeii un loc al ei, îi atribuie o scriitură (în cazul lui Boccaccio, personajul său feminin, Fiammetta, este cea care scrie un roman în care își dezvăluie trăirile cele mai ascunse și se confesează cu durere, fiind părăsită de iubitul ei, Filostrato), îi dau sfaturi și pledează pentru educarea ei. În incipitul Decameronului, naratorul boccaccesc, subiectiv și implicat, deși se declară nefericit în iubire, nu este un blazat, ci a rămas cu o amintire frumoasă, plăcută despre dragostea pierdută, gândurile
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ar fi persoane reale). Aceste pseudonime sunt în mod deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este eroul unui poem eponim și Dioneo își face prima apariție în Comedia delle ninfe fiorentine. Celelalte trei doamne sunt un fel de omagiu pe care Boccaccio îl aduce unor poeți pe care i-a admirat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
exprime cât mai liber. Această libertate este, în primul rând, una sexuală; dacă Dioneo este un feminist, feminismul trebuie definit ca fiind dreptul femeilor să aibă tot atâtea relații extraconjugale câte au și soții lor. Filostrato, așa cum ne așteptam, este iubitul nefericit, îndurerat; le cere celorlalți să spună povești triste de dragoste astfel încât ziua pe care o guvernează să reflecte fidel propriile sentimente. Aceștia trei sunt cei mai bine portretizați. Putem spune că Panfilo (<<toată dragostea>>) este asociat cu virtutea; nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poveștile ei nu sunt la fel de fericite, cum este și în cazul zilei a patra, când istorisește despre o tânără îndepărtată abuziv de către frații ei de persoana pe care o iubea și care este chiar ucisă. Fata va afla adevărul despre iubit prin intermediul unui vis revelator și va decide să se stingă lin din cauza suferinței pierderii celui drag. În următoarea zi, Filomena va aborda o atitudine defavorabilă față de o tânăra care din mândrie nu răspunde dragostei înfocate a unui cavaler, femeia crudă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
modestă în încercarea ei de a-și păstra imaginea unei respectabilități în societate, ține la cinstea de soție, dar își aduce și amantul în intimitate. La fel de modestă este și Simona (IV, 7), cea care se îndeletnicește cu torsul 207, căreia iubitul îi moare subit în grădină, iar tânăra, pentru a se dezvinovăți, repetă gestul lui de a mesteca o frunză de salvie și trece astfel în lumea umbrelor. Impresionează prin candoare, nevinovăție, fragilitate. Emilia are o preferință pentru femeile supuse unor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci întruchipează o tânără de o sensibilitate aparte, care trăiește drama de a fi fost părăsită de iubitul ei și care scrie o carte, destăinuindu-și suferința celorlalte femei. 231 Jessica Levenstein, art. cit., p. 335. (trad. n.) 232 ștefan Crudu, În loc de prefață, în Giovanni Boccaccio, Fiammetta, Editura Univers, București, 1973, p. VIII. 85 Lucrarea se dorește din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care o va duce spre furie, lacrimi, suspine și dorința de a-și răzbuna dragostea înșelată. Pe lângă permanenta cugetare și detaliata descriere a oricărei trăiri, imagini sau închipuiri, femeia are și alte ocupații: contemplarea naturii, un adevărat cult pentru lucrurile iubitului, lectura scrisorilor, vizitarea locașurilor de închinăciune, privegherea nocturnă, și nu în ultimul rând cercetarea cărților: „căutând prin tot felul de cărți, nenorocirile altora și, măsurându-le cu ale mele, nu mă mai simțeam atât de singură”242 . Evadarea în ficțional
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cit., p. 2. 240 Ibidem, p. 3. 241 Ibidem, p. 7. 242 Ibidem, p. 100. 87 plasele, să asmută câinii, să poarte pasărea răpitoare pe braț. Dansează la îndemnul celorlalți, dar sufletul îi este încărcat de durerea pricinuită de absența iubitului. Ajunge să deteste viața mondenă și nu mai găsește alinare nici în excursiile în munți sau la băi, nici pe țărmul mării sau la turnire. Trăirile sunt denudate, sentimentele disecate, sufletul oferit tuturor prin confesiune. Nu mai crede într-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Translations, în „Exemplaria”, University of Florida, nr. 1, 1996, p. 97. (trad. n.) 291 S. H. Rigby, op. cit., p. 140. 292 Ibidem. 98 trăirilor autentice, pentru ca apoi să dobândească și unele cunoștințe livrești. Libertatea de a-și alege soțul sau iubitul este fundamentată și întărită tot prin exemple scripturistice: „Deoarece și la Apostol scrie/ Că-i slobod să mi iau soțul ce mă-mbie/ și nu-i păcat de-mi fac pereche iarăș:/ Decât să arzi, mai bine-ți iei tovarăș
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fi dedicat unei iubiri profane și nu uneia sacre. Una dintre aceste femei își une întrebarea dacă celelalte ar 583 Giovanni Boccaccio, Rime, a cura di V. Branca, Padova, Liviana, 1958, p. 5. 584 Ibidem. 159 fugi în cazul apariției iubitului și companioanele răspund că oricine ar dispărea din fața unei astfel de oportunități ar fi foarte neînțelept. Creatura îngerească a femeii cunoaște trecerea ireversibilă a timpului, poate îmbătrâni, așa cum se întâmplă în Sonetul XLIV, în care poetul își imaginează iubita cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Istorisirile ascultate sunt mai mult decât edificatoare, didactice chiar, atunci când, în final, cele șapte nimfe se dovedesc a fi virtuțile capitale: Mopsa este înțelepciunea; Emilia, justiția; Adiona, cumpătarea; Acrimonia, curajul; Agapes, bunătatea; Fiammetta, speranța și Lia, credința. Mai mult chiar, iubiții pentru care își trădează soții reprezintă viciile umane pe care ele, în calitate de virtuți, le vor corecta. Astfel, Adiona sau Cumpătarea se îndrăgostește de Dioneo sau Dezintegrarea, Fiammetta sau Speranța de Caleone sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
distant și intangibil, de aceea iubita cavalerului nu răspunde niciunor avansuri, pare surdă la orice declarație de iubire, ignoră cu inocență admiratorii, fără a-și pierde însă umanitatea profundă, văzând în cei de lângă ea mai curând niște frați, decât posibili iubiți, și pledând pentru o iubire platonică, nepretinzându-le, pentru a le încerca sinceritatea și tăria sentimentelor, călătorii riscante în ținuturi îndepărtate. O donna angelicata, așa cum este Dalba, devine aproape o divinitate în forul interior al cavalerului, căci are atributele puterii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
însă niște „sfinte ale lui Cupidon” 684 , așa cum avea să mărturisească în Precuvântarea la Povestirea notarului. „Femeile cinstite ale căror tragice vieți le povestește, eroine ale antichității clasice, făpturi care au suferit sau și-au pierdut viața din credință față de iubiții lor, sunt înfățișate ca sfinte sau martire. Este un nou exemplu al adaptării de către Chaucer a motivelor antice la realitățile zilelor lui.”685 Însă acest poem pare a fi 679 Geoffrey Chaucer, Legenda..., p. 194. 680 Ibidem, p. 195. 681
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
orice libertate („Căci în cea țară tinerele fete/ Erau ținute-n hăț și subt obroc,/ Să nu se prindă-n vreun năstrușnic joc.” 686), de aceea, atunci când crede că ultima șansă de a evada îi este luată (vede că Piram, iubitul ei, s-a omorât din dragoste pentru ea, crezând-o ucisă de un leu), nu alege decât moartea. Tăria de caracter a tinerei este remarcabilă (nu era ușor ca o femeie, percepută ca slabă și nestatornică, cauzatoare a toate relele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și violență 713 ). Pe lângă această imagine, oarecum deplorabilă, pe care ne-o oferă, femeile apar într-o lumină mai avantajoasă, dețin o mai mare putere politică sau financiară: „Tisbe este mult mai agresivă, mai doritoare și chiar mai curajoasă decât iubitul ei, sau cel puțin capabilă de a-și purta singură de grijă în pădure. [...] Dido, Ariadna, Phedra, Medeea, Phyllis și Hypermnestra pot deține puterea materială asupra bărbaților pe care îi iubesc.”714 Cu toate acestea rămân creaturi marcate puternic de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din jur (fiica regelui din Tunis este obligată să încheie o căsătorie politică, se supune voii parentale, fără a da glas propriilor sentimente sau dorințe - IV. 4; Lisabetta, din IV. 5, este dominată de cei trei frați care îi ucid iubitul și care o împing la moarte, prin suferința cauzată; Simona, IV. 7, este acuzată pe nedrept de moartea tânărului de care era îndrăgostită, iar în gestul ei inocent de a-și dovedi nevinovăția își găsește de fapt moartea; fata lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
convertindu-se, după spusele femeii, într-un „prea firesc păcat”918. Sinuciderea ei are un aspect dramatic, există în toate gesturile femeii o poezie a despărțirii, un legământ puternic între cei doi îndrăgostiți: în cupa în care se găsea inima iubitului ucis de tiranul părinte, toarnă otravă, pe care o bea fără nicio reținere. Cupa amintește de simbolul Graalului, pentru că iubirea este singura care poate da un sens vieții, poate înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
faptă săvârșită de tineri din iubire”927. Caterina, din nuvela a patra a zilei a cincea, „o frumusețe de fată, mai mândră și mai drăgălașă ca oricare alta din partea locului” 928 , nu se sinchisește de opreliștile părinților, acceptându-l ca iubit pe băiatul de casă, Ricciardo, iar descoperirea amorului ilicit are un deznodământ fericit, deoarece tânărul are posibilitatea să opteze între moarte sau căsătoria cu cea pe care o impietase prin actul său pasional, alegând, firește, a doua variantă. și tinerii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
monna Isabetta râde pe seama pocăinței soțului, ia în glumă substratul vorbelor lui, nu are nicio remușcare în a trăi cu un călugăr), cred în forțele oculte (IX. 10) sau chiar practică vrăjitoria, în încercarea de a-l aduce alături pe iubitul dorit, utilizând tot arsenalul unor astfel de practici interzise: chipul de cositor, îmbăierea în râu noaptea, incantarea unei rugăciuni secrete (VIII. 7). Donna demonicata este cu adevărat ridiculizată și satirizată doar când nu răspunde dragostei sincere a unui pretendent sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tinerei văduve, Pandaro, ce regizează întâlnirile acestora și încurajează relația înfiripată. Nevoită să meargă în tabăra grecilor, în urma unui schimb de prizonieri, unde tatăl ei, trădătorul Calcas, se găsea deja, deoarece anticipa înfrângerea troienilor, Criseida, care jurase o fidelitate statornică iubitului ei, uită promisiunile de dragoste făcute, acceptă un nou protector, pe Diomede, trimis să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tatăl ei, trădătorul Calcas, se găsea deja, deoarece anticipa înfrângerea troienilor, Criseida, care jurase o fidelitate statornică iubitului ei, uită promisiunile de dragoste făcute, acceptă un nou protector, pe Diomede, trimis să o însoțească spre părintele ei, lui Troiolo, fostul iubit, rămânându-i suferința și, în final, un deznodământ tragic: se aruncă în vâltoarea luptei, cu intenția de a-și pedepsi rivalul, dar moare ucis de Ahile. Femeia devine astfel o emblemă a culpabilității și a trădării nobilelor sentimente masculine, înscriindu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
realistă în momentul în care conștientizează nevoia plecării spre tatăl ei și nestatornică, acceptând atenția lui Diomede, dând uitării iubirea pentru fiul lui Priam. I se reproșează nestatornicia și orgoliul: „Femeia tânără schimbătoare și capricioasă e/ Cu-ai ei mulți iubiți, și frumusețea ei/ Mai mult decât oglinda-i spune, o prețuiește, și vanitoasă/ și mândră e de tinerețea ei;/ și aceasta, cu cât e mai plăcută și grațioasă,/ Cu-atâta în sine-i ea mai mult și-o prețuiește;/ Virtutea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un șoarece cutreierând prin casă, sau vântul mișcând o fereastră, sau o pietricică care cade, devin agitate, speriate și lipsite de orice putere [...] dar [...] de câte ori au alergat și aleargă în jurul acoperișurilor caselor, palatelor sau turnurilor, anunțate sau așteptate fiind de iubiții lor?”1030 Pentru prima dată rușinea pătrunde în opera lui Boccaccio și naratorul se simte dezonorat și insultat de văduva care râde pe seama lui în fața celorlalte femei. Cu aceeași indignare, ilustrează și distrugerea frumuseții fizice a femeii. Suntem la polul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]