5,183 matches
-
satisfăcute în același timp), ceea ce cere din partea profesorului capacitatea de a distinge clar între enunțuri descriptive, judecăți de valoare și cunoștințele necesare fiecărui tip de enunț, ceea ce nu este atât de ușor pe cât pare. Cercetările asupra responsabilității au scos la iveală următoarele concluzii: a. Sunt foarte puține cercetări empirice în domeniul acțiunii responsabile în școală; b. Pe parcursul formării lor profesorii, de cele mai multe ori nu învață cum să folosească efectiv responsabilitatea didactică; c. Adesea profesorii nu se gândesc la responsabilități și la
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură INSTITUTUL EUROPEAN 2011 "O mare calitate naturală ia numele unui mare viciu sau al unei mari virtuți, după întrebuințarea bună sau rea pe care i-o dăm." Diderot, Cu privire la filosofii vechi "Năravul iese la iveală și știe să se arate; în zadar îl oprim, îl silim să se ascundă, el rupe tot, străpunge tot și găsește drum liber." Boileau, Satire XI "Sexul e consolarea care-ți mai rămâne când nu-ți ajunge dragostea." Gabriel Garcia
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zâmbetul pe buze. "Terențiu are vervă puțină, de acord, scrie el în Elogiu lui Terențiu. Rareori își pune personajele în aceste situații bizare și violente, care caută ridicolul în cele mai secrete ascunzișuri ale inimii, și care-l scot la iveală fără ca omul să-și dea seama, este adevărat. Pentru că el arată fața reală a omului și niciodată caricaturizarea lui, nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu trebuie să ne intereseze mai mult. Avem fiecare dintre noi situația noastră în societate; dar avem de-a face cu oameni din toate stările. Condițiile! Câte detalii importante, acțiuni publice și domestice, adevăruri necunoscute, situații noi de scos la iveală! Iar condițiile nu au între ele însele aceleași contraste ca și caracterele? Iar poetul nu le-ar putea pune față în față? Noi personaje invadează scena, pe care apare un întreg cortegiu de mici meseriași. Mercier îl pune în scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucruri foarte diferite. Putem râde de un om, să râdem pe seama lui, fără să ne batem câtuși de puțin joc de el. Degeaba este incontestabilă și bine cunoscută această diferență, toate șicanele pe care Rousseau le-a scos recent la iveală împotriva utilității comediei au apărut totuși numai din faptul că nu a ținut seama de ea în mod suficient. "Molière, de exemplu, spune el, ne face să râdem de Mizantrop, și totuși, Mizantropul este omul cinstit din piesă. Ceea ce înseamnă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ajunge, spune Orazio în Teatrul comic, pentru susținerea unei comedii, în Franța (....). Italienii noștri vor mult mai mult." Goldoni aduce pe scenă viața, cu întreaga ei truculență. Se mănâncă, se bea, se doarme, se cumpără, se vinde, se scot la iveală bani care uneori sunt furați, femeile cârpesc ciorapi sau brodează la gherghef, se ocupă de toaleta lor.... O piesă precum Gâlcevile din Chioggia este deja "o felie de viață", așa cum o va concepe Zola. Goldoni ne arată acolo desfășurarea unei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pentru că, la fel ca ciuma, el este revelația, scoaterea în față, împingerea către exterior, a unui fond de cruzime latentă prin care se localizează în individ sau într-un popor toate posibilitățile perverse ale spiritului (...). El desființează conflictele, scoate la iveală forțele, declanșează posibilitățile, iar dacă aceste forțe și posibilități sunt întunecate, vina nu este a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU SCRIERI: Aripa grifonului, București, 1980; Drumul spre Polul Sud, București, 1985; Frigul verii, București, 1985; Atena, Atena!, Cluj-Napoca, 1994; Fals tratat de conviețuire (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
cinul monahal, ale primei căsătorii și ale primului său născut etc. Legendă și adevăr în biografia lui Tudor Arghezi („Manuscriptum”, 2/1975), primul din serie, a provocat o dispută aprigă, întinsă pe mai mulți ani, din care au ieșit la iveală informații noi, unele provenind chiar de la descendenții scriitorului. Frecventator avizat al arhivelor literaturii române moderne, P.-C. identifică alte acte importante, fonduri epistolare și chiar manuscrise inedite. Jurnalul Caietele de la miezul nopții al lui Alexandru Busuioceanu este unul dintre acestea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
și În Portugalia, Italia meridională, România și Rusia (Munții Urali). Au mai fost descoperite, datând din aceeași perioadă, admirabile lucrări grafice pe obiecte mici, În toate țările din aceeași arie geografică, În timp ce În unele situri franceze au fost scoase la iveală sculpturi În piatră și chiar resturi ale unor ceremonii sofisticate În interiorul unor peșteri adânci. Timp de decenii a prevalat obiceiul de a examina aceste reprezentări În mod izolat, adesea scoase din orice context, sau pe mici grupuri Înrudite. A existat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aspectele de care autorul preistoric nu era conștient. 9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIUTC "9. RELIGIE ȘI COSMOS ÎN PALEOLITICUL TÂRZIU" Să examinăm cadrul paleoliticului târziu limitându-ne la datele care se referă la comportamentul religios. Desigur, iese la iveală existența unei lumi leptolitice destul de omogenă, care cuprinde Eurasia occidentală, cu posibile răsfrângeri În Africa de Nord și Siberia. (Începând din paleoliticul târziu, fracționările sunt destul de asemănătoare cu cele care vor rezista până În 1492 d.Hr., motiv pentru care este bine să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Această obsesie pentru păsări răpitoare și necrofage are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9). O zeiță cu o personalitate vizibilă apare În repetate rânduri În sculpturi, ca procreatoare, stăpână pe tron, stăpână a leoparzilor. Studii foarte recente au scos la iveală faptul că pe altare se desfășurau sacrificii sângeroase și că uneori se vărsa chiar sânge omenesc. Mai la est, Asia Centrală este puțin cunoscută, dar În Kashmir, În neolitic, se Întâlnesc Înhumări rituale ale unor câini, lupi și berbeci Împreună cu stele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se Înmulțesc depunerile votive de victime animale. Aceste câteva indicii sunt suficiente pentru a sugera, pe de o parte, continuitatea și dezvoltarea unor tradiții arhaice și, pe de altă parte, apariția unor inovații: și unele, și celelalte vor ieși la iveală În plină istorie a epocii fierului. În afara Europei, apariția societăților stratificate coincide, În general, cu inventarea scrierii, motiv pentru care se iese din ambientul tematic al acestui capitol. Însă continuitatea sistemelor religioase neolitice este atât de răspândită, iar inovația precede
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În jur de patruzeci de ani. Trebuie, de asemenea, să atragem atenția asupra descoperirii În edificiu a unei cantități apreciabile de arme, mai ales vârfuri de săgeți așezate chiar pe altar. Materialele ceramice și inscripțiile În piatră descoperite scot la iveală numeroase influențe externe, deși nu există motive să ne Îndoim de faptul că ar fi putut fi vorba despre un așezământ local, având În vedere că centrul cel mai apropiat era chiar Amman. Interpretarea complexului nu este facilă, astfel Încât s-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ne amintim, printre altele, de kernoi pentru libații, cu forme tipice și decorațiuni vegetale și animale care țin de motivul fertilității, de rhyata cu cap de leu și figurinele care par să reprezinte divinități. La Ashdod, săpăturile au scos la iveală existența unui loc de cult dedicat unei zeițe (soție a lui Dagonxe "Dagon"?), ale cărei figurări evocă Îndeaproape așa-numita „zeiță mamă” răspândită În lumea miceniană. Tell Qasile (În care era probabil venerat zeul Horonxe "Horon") este unicul sit care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de la numele cetății Micene, primul sit unde s-au făcut săpături -, stabilită În Grecia continentală Începând cu secolul al XIX-lea Î.Hr. și apoi chiar În Creta, avea un accentuat caracter militar și vorbea o limbă proto-greacă, ieșită la iveală fără Îndoieli din descifrarea scrierii. Cu toate acestea, diferențele etnice, dezvăluite de limbă, și cele culturale, lăsate să transpară din documentația arheologică, nu autorizează excluderea unei oarecare continuități Între aceste universuri: Între secolele al XV-lea și al XIV-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhivele hitite, chiar dacă aceștia erau, poate, greci micenieni stabiliți În apropierea teritoriului hitit și chiar dacă acest nume Îl poate aminti, prin asonanță, pe cel al aheilor din poemele homerice. În orice caz, organizarea societății și statului micenian a dat la iveală analogii cu cea a regatelor anatoliene mai mult sau mai puțin contemporane. Războinici, micenienii s-au impus mai Întâi asupra populațiilor stabilite acolo, cu care mai apoi s-au amestecat. Pe acest țesut și-au aplicat organizarea politică, Împărțiți În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pitagora (Alexandru, 4), implicită În felul de a arăta - În timpul dansului sacru - coapsa mitică de aur din care, conform tradiției, putea fi recunoscută natura supraumană a Înțeleptului din Samos (Alexandru, 40). În jurul lui Alexandru se Înfruntă partide ce scot la iveală o veche dezbatere pentru care De divinatione a lui Cicero reprezintă deja unul dintre cele mai utile documente: epicurei și cinici, al căror purtător de cuvânt se face Însuși biograful, Îi contestă creația oraculară (Alexandru, 25, 43-44 și 47), convinși
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În lumină diferite relații, sintagme și fraze care aparțin În mod clar unui patrimoniu tradițional de doctrină și poezie sacră comun celor două ramuri ariene din India și Iran, totuși valoarea specifică și puternic abstractizată a noțiunilor gathice iese la iveală cu o forță aparte, În toată originalitatea sa, transferându-se dintr-un plan cosmic și ritual Într-un plan cu precădere, deși nu exclusiv, etic, dominat de conceptul alegerii (cf. mai jos, subcapitolul 2.6). Pornind de aici, apar interconexiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unu”, un „pretext teatral”, Hérode, în limba franceză, în „Contimporanul”, o proză cu aspect modernist, D-l Vam Ex-Înger, și eseuri în „Floarea de foc”. Mai colaborează sporadic la „Vremea”, „Vitrina literară”, „Calendarul”, „Credința” și „Azi”, în ultima dând la iveală ciclul liric Contingent 1916. Prieten cu Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictorița și poeta Margareta Sterian, S. participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ține mai multe conferințe, dintre care trei despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289924_a_291253]
-
se cere sfatul poți da un sfat eficace, adică poți provoca reușita prin corecta indicare a soluției. Sfatul pune deci totdeauna în joc un prealabil. Și tocmai de aceea, spune Heidegger, „puterea Atenei se întinde oriunde oamenii scot ceva la iveală, la lumină, unde pun ceva la cale, unde pun ceva în operă, unde acționează și fac“. Iar Atena le dăruiește sfatul „mai cu seamă celor ce produc unelte, vase și podoabe“<ref id=”1”>Ibid., p. 12.</ref>. Acesta este
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
propria sa locuință. Între timp, niciodată atrași de lux sau confort, soții Iorga trăiau modest, dar duceau totuși o viață fericită. Prima căsnicie îi oferea încă lui Iorga o "atmosferă de siguranță și fericire"92. Succesele obținute în scoaterea la iveală a unor documente necunoscute referitoare la trecutul României îi permiteau să plece peste hotare primind în continuare salariul de profesor universitar și folosind unele fonduri destinate cercetării. Astfel, în 1895 și 1896 a plecat din nou la Veneția, cercetînd documentele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune și care nu pot fi modificate de către acestea. Ideile acestea ies la iveală și devin sentimente rezistente la schimbări, iar după o vreme se transformă în mentalitatea națiunii, alcătuindu-i cultura. Tot ele determină și opțiunile în privința viitorului națiunii respective. Măsura în care cultura este sufletul națiunii îi subliniază unitatea. A o neglija
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
remarcăm încă o dată că Iorga s-ar simți în largul său în zilele noastre. Iorga și-a clădit opera pe baza unei documentații adunate o viață întreagă din România și din afara ei. El a fost primul care a scos la iveală trecutul pe jumătate uitat al poporului român și l-a reconstituit din documente uitate, o compilație mai extinsă decît oricare alta realizată de vreun alt istoric român, pe care detractorii săi o priveau cu invidie. Chiar și prietenii (ca Șeicaru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
catadicsea să coboare, el hotăra soarta a zeci de mii de oameni 179. A găsit de cuviință să mărească de patru ori taxa pe arendă. L-au urmat și alți proprietari de pămînturi 180. Acesta a fost începutul ieșirii la iveală a feței mai puțin atrăgătoare a capitalismului. Max Weber ar fi spus că Mochi Fischer monopolizase arendarea pămîntului. Iorga nu pare să fi avut nici un contact cu Weber (nu a reușit să aprecieze sociologia), iar părerea lui despre Fischer s-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]