6,839 matches
-
franciscani de rit greco-catolic. Aici am funcționat până în anul 1948, luna octombrie, ziua 3, când, venind hoardele barbare de comuniști ca să trecem de la religia greco-catolică la cea ortodoxă am fost nevoit să părăsesc parohia, după ce mai întâi am oficiat Sf. Liturghie și am îndemnat pe credincioși să nu-și lepede credința și să nu semneze nici un fel de act în acest sens. După slujbă, cu o desagă în spate și un toiag în mână, am dispărut din localitate mergând în pribegie
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Moldova n-am stat mult din cauza urmăritorilor! Așa stând lucrurile, mai mult am stat ascuns prin București la diferite familii catolice cunoscute și necunoscute, primindu-mă cu bucurie și inimă largă auzind pățania mea și a greco-catolicilor din Ardeal. Sfânta Liturghie am celebrat-o în mai multe capele (bisericuțe) ale maicilor de la Pitar Moș, Sanct’Agnes și Timișul de Sus, până într-o zi când am auzit că haldăii sunt pe urma mea luând-o la sănătoasa. În acest timp de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a o pune în practică. Deci iată nevoia de a folosi pentru mântuire și al treilea mijloc care este, punerea în practică sau îndeplinirea celor auzite. Ne învață Biserica să cinstim pe Dumnezeu, să nu blestemăm, să mergem la sf. Liturghie în zi de duminică și sărbătoare? Să mergem! Ne învață să nu luăm numele Lui în zadar, să nu suduim, să nu facem fapte necurate? Să nu facem! Ne învață să ne împărtășim de Paști, să-i plătim simbria și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am fost la Bacău, după o oarecare clarificare a situației, am fost depuși la penitenciarul din Bacău. Și aici greutăți și suferințe: foame, frig, mizerie, purtări rele ale gardienilor. La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită, Pr. Butnaru, cu memoria sa deosebită a celebrat, amintindu-și textele, iar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
preoților, dar apoi aflându-se că sunt student teolog, am fost dus și eu la brigada preoților, care aveau un regim special în muncă, maltratări și greutăți de tot felul. La Peninsula preoții au reușit să celebreze în ascuns sfânta Liturghie, iar Ungureanu Vasile, învățător, fost seminarist la Iași, ca un adevărat Sf. Tarciziu, ducea Sfânta împărtășanie la oamenii de încredere. După ce mi-a expirat pedeapsa de trei ani, am fost dus la colonia Capul Midia, colonie foarte aspră. Aici erau
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
doresc toate cele bune, sărbători fericite și rămân al Frăției tale, cu dragoste în Sfântul nostru părinte Francisc, Pr. Gheorghe Vameșiu și - din corespondență, Arhiva Provinciei Text coperta spate: La penitenciarul din Bacău s-a celebrat o singură dată Sf. Liturghie. Unul dintre gardieni, un fost dascăl de-al nostru, pe nume Simon, din Sărata, ne-a adus câteva picături de vin. Drept pâine s-a folosit pâinea obișnuită, Pr. Butnaru, cu memoria sa deosebită a celebrat, amintindu-și textele, iar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ieri încă fusese întins Sfântul Aer cu imaginea punerii în mor mânt. Îmi dau seama perfect de păcatul pe care îl făptuiesc în acest fel... Întorc capul și îl zăresc pe Iisus oficiind slujba în fața altarului, înconjurat de cerșetori. Este liturghia oamenilor sărmani. Aș vrea să revin în mijlocul lor, dar nu îndrăznesc și îmi pare rău... Până la urmă ies prin ușa mare a catedralei. Afară e rece, dar cerul este albastru, imens și plin de stele... 20 octombrie 1949 Dimineața - dispoziție
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
flămânzi; ne culcăm în frig, ne sculăm în frig; n-avem lemne, n-avem bani să plătim întreținerea, gazul, curentul. Pe noi nu ne vezi? Copiii tăi preferați sunt politicienii demagogi, baronii din toate partidele și fariseii care înalță zilnic liturghii luciferice banului? Ochiului dracului? N-avem bani pentru medicamente, n-avem bani pentru pâine și nici chiar de lumânări. De ce, Doamne? Cum e posibil? Cum?? De ce? "Rumegând cocenii de pe lângă jug, S-a-ntrebat odată boul de la plug: Doamne, pe când alții huzuresc mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Religionis Christianae. 1537 Ignațiu renunță de a mai merge la Ierusalim. Este consacratpreot, la Veneția. Viziunea din La Storta, sub impactul căreia, mai târziu, va numi ordinul întemeiat de el după numele lui Isus. 1538 Aflat la Roma, celebrează prima liturghie, în ziua de Crăciun. 1540 Prin bula papală Regimini militantis Papa Paul al III-lea aprobă, la 27 septembrie, ordinul Societatea lui Isus. Corectarea versiunii Autografe a Exercițiilor cu Salmerón și Broët. 1540 Introducerea Inchiziției în Italia, la 21 iulie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
înainte de a muri, ne temem ca nu cumva să fiți chemat la cer prea curând.” Părintele s-a scuzat spunând că era prea ocupat și că nu putea să dea timp sau atenție acestei munci. Totuși a adăugat: „Celebrați trei liturghii cu această intenție 1, Polanco 2, Ponce 3 și dumneata; după ce v-ați rugat, veniți să-mi spuneți ce părere aveți”. „Părinte, i-am spus, vom gândi același lucru ca și acum.” Dar el a reluat foarte blând: „Faceți ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Polanco 2, Ponce 3 și dumneata; după ce v-ați rugat, veniți să-mi spuneți ce părere aveți”. „Părinte, i-am spus, vom gândi același lucru ca și acum.” Dar el a reluat foarte blând: „Faceți ce vă spun”. Am celebrat liturghiile, i-am spus că am rămas de aceeași părere, iar el a promis că va face ce i-am cerut. În anul următor, întorcându-mă din Sicilia - pentru că urma să fiu trimis în Spania - l-am întrebat pe Părinte dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să fie vorba să mă trimită în Spania. Atunci, mi-am întețit stăruința ca Părintele să împlinească făgăduința pe care mi-a făcut-o. Mi-a dat așadar o întâlnire pe 22 septembrie dimineața, la Turnul Roșu3. Când am terminat liturghia, m-am înfățișat la el ca să-l întreb la ce oră puteam veni. Mi-a spus să-l aștept la Turnul Roșu și să fiu deja acolo când va sosi el. Am înțeles că aveam de așteptat. Și, în timp ce vorbeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
măcar o oră de viață?”. Astfel învinse ispita și-și regăsi pacea. Aceasta a fost prima ispitire pe care a avut-o după cele povestite mai sus1. Aceasta s-a întâmplat intrând într-o biserică unde participa zilnic la sfânta liturghie, la rugăciunea vesperelor și a completoriului 2 care se cântau, simțind o mare consolare 3; la liturghie,citea de obicei Patima lui Isus, rămânând nestrămutat în starea lui sufletească. 21. Dar puțin după această ispită, începu să simtă în suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe care a avut-o după cele povestite mai sus1. Aceasta s-a întâmplat intrând într-o biserică unde participa zilnic la sfânta liturghie, la rugăciunea vesperelor și a completoriului 2 care se cântau, simțind o mare consolare 3; la liturghie,citea de obicei Patima lui Isus, rămânând nestrămutat în starea lui sufletească. 21. Dar puțin după această ispită, începu să simtă în suflet o mare nestatornicie. Se afla uneori într-o atare uscăciune, încât nu mai simțea gust nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Isus, rămânând nestrămutat în starea lui sufletească. 21. Dar puțin după această ispită, începu să simtă în suflet o mare nestatornicie. Se afla uneori într-o atare uscăciune, încât nu mai simțea gust nici în rostirea rugăciunilor, nici în ascultarea liturghiei, nici în vreun alt fel de rugăciune; alteori simțea tocmai invers și atât de neașteptat, încât i se părea că a fost eliberat de tristețe și dezolare, ca și cum i-ar fi luat cineva o piatră de pe inimă. Atunci începea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
acestea. Așadar, nu putea să învețe pe de rost și, oricât le-ar fi îndepărtat șgândurileț, tot nu putea scăpa de ele. 55. Astfel, cugetând adesea la ceea ce se întâmpla, își spunea: „Nici când mă rog, nici când sunt la liturghie nu-mi vin înțelegeri atât de vii”. Astfel cunoscu puțin câte puțin că era vorba de o ispită. Și după ce se rugă, se duse la Sfânta Maria a Mării 1, aproape de casa învățătorului său, pe care îl rugase să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
din belșug cele necesare traiului. Cât a stat în Vicenza, în cu totul alt fel decât la Paris, Pelerinul avu multe viziuni spirituale și multe consolări, aproape zilnic. Îndeosebi în Veneția, pe când se pregătea să fie hirotonit și să celebreze liturghia, ca și în timpul celor din urmă călătorii, primi mari vizite dumnezeiești, ca acelea pe care le avusese de obicei în Manresa. Pe când se mai afla încă în Vicenza, auzi că unul dintreînsoțitorii săi, care se afla în Bassano, era bolnav
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se arătaseră foarte binevoitori. Au mers la Roma împărțiți în trei sau patru grupuri. Pelerinul era cu Favre și cu Laínez. Tot timpul călătoriei fu vizitat de Dumnezeu în mod deosebit. Luase hotărârea ca, după hirotonire, să nu celebreze sfânta liturghie timp de un an de zile, pentru a se pregăti și a se ruga Maicii Domnului să binevoiască a-l așeza alături de Fiul ei. Într-o zi, aflându-se la câteva leghe de Roma, intră într-o biserică și, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a vorbit mai sus, în care îl vedea pe Cristos ca soare. Aceasta i se întâmpla adesea atunci când avea să vorbească de lucruri importante, iar viziunea era pentru el o confirmare. 100. Avea de asemenea multe viziuni și când celebra liturghia, și când scria Constituțiile. El putea vorbi acum mult mai ușor despre toate acestea deoarece scria zilnic ceea ce se petrecea în sufletul său. Astfel, mi-a arătat o legătură mare de însemnări din care îmi citi o bună parte. Cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
când pe Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, alteori pe Sfânta Fecioară, care uneori mijlocea pentru el și alteori confirma 3. Mi-a vorbit îndeosebi despre două puncte asupra cărora a chibzuit timp de patruzeci de zile, celebrând zilnic sfânta liturghie și, de fiecare dată, cu multe lacrimi. Era vorba de a ști dacă bisericile noastre puteau avea vreun venit și dacă Societatea ar putea beneficia de el. 101. Modul în care a trăit în timpul scrierii Constituțiilor a fost acesta: celebra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fiecare dată, cu multe lacrimi. Era vorba de a ști dacă bisericile noastre puteau avea vreun venit și dacă Societatea ar putea beneficia de el. 101. Modul în care a trăit în timpul scrierii Constituțiilor a fost acesta: celebra zilnic sfânta liturghie, punând înaintea lui Dumnezeu punctul asupra căruia se oprea și îl purta în rugăciune. Și întotdeauna se ruga și celebra sfânta liturghie cu lacrimi. Eu am dorit să văd acele manuscrise despre Constituții în întregime și l-am rugat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
beneficia de el. 101. Modul în care a trăit în timpul scrierii Constituțiilor a fost acesta: celebra zilnic sfânta liturghie, punând înaintea lui Dumnezeu punctul asupra căruia se oprea și îl purta în rugăciune. Și întotdeauna se ruga și celebra sfânta liturghie cu lacrimi. Eu am dorit să văd acele manuscrise despre Constituții în întregime și l-am rugat să mi le lase pentru un timp; dar el nu a vrut. Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" tc "" Introduceretc "Introducere" Cronica prescurtată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
un jurnal tăinuit de Ignațiu. Gonçalves da Câmara, redactorul autobiografiei ignațiene (Istorisirea Pelerinului), consemnează la sfârșitul acesteia că Sfântul, în ultima parte a vieții sale, putea vorbi cu mai multă ușurință despre viziunile și mișcările lăuntrice avute în timp ce era la liturghie ori redacta Constituțiile ordinului, întrucât „scria zilnic ceea ce se petrecea în sufletul său. Astfel, mi-a arătat o legătură mare de însemnări din care îmi citi o bună parte”2. Așadar, existența acestor însemnări de jurnal poate fi reperată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
care conține însemnări din perioada 2 februarie - 12 martie 1544, pare să corespundă în privința conținutului cu ceea ce același Da Câmara scria: „Mi-a vorbit îndeosebi despre două puncte asupra cărora a chibzuit timp de patruzeci de zile, celebrând zilnic sfânta liturghie și, de fiecare dată, cu multe lacrimi. Era vorba de a ști dacă bisericile noastre puteau avea vreun venit și dacă Societatea ar putea beneficia de el”2. Cel de-al doilea - acoperind intervalul 13 martie 1544 - 27 februarie 1545
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
este singurul manuscris ignațian autentic ajuns până la noi, dar el oferă totodată cititorilor o perspectivă nebănuită în lumea interioară a Sfântului. Marius Taloș Jurnalul mișcărilor lăuntricetc "Jurnalul mișcărilor lăuntrice" † STĂPÂNA NOASTRĂ 1 12. Sâmbătă ș2 februarie 1544ț - Evlavie îmbelșugată la liturghie, cu lacrimi, cu multă încredere în Stăpâna noastră, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul zilei 3. 2. Duminică ș3 februarieț - Același lucru, mai mult spre a nu avea nimic; atunci și de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]