5,961 matches
-
unor "amenințări specifice". În schimb, William, și-a continuat antrenamentul în cadrul Forțelor Navale Regale și a Forțelor Aeriene Regale, obținând funcția de sublocotenent în cadrul primelor forțe și cea de ofițer de aviație în forțele aeriene (ambele echivalente cu rangul de locotenent în armată). După aceea, prințul a activat în cadrul forțelor aeriene, urmând un curs intensiv de patru luni, la sfârșitul căruia, la 11 aprilie 2008, a primit distincția de pilot aerian din partea tatălui său, care a primit și el brevetul după ce
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
ale Armatei), și apoi prin transferul din armată la Forțele Regale Aeriene pentru a se antrena ca pilot de elicopter de căutare și salvare. În ianuarie 2009, William s-a transferat la Forțele Regale Aeriene și a fost promovat ca locotenent de zbor. El a început și antrenamentul pentru a deveni pilot de elicopter la Forțele de Căutare și Salvare ale Forțelor Regale Aeriene iar acum este student al Școlii de Zbor al Elicopterelor pentru Apărare la Forțele Regale Aeriene Shawbury
William, Duce de Cambridge () [Corola-website/Science/311455_a_312784]
-
pe Pierre Augereau care era instructor militar și cei doi viitori Mareșali leagă o prietenie strânsă. Cu pregătirea militară terminată, Lannes este încorporat în "Armata Pirineilor Orientali", luptând pentru prima dată la 17 mai 1793, împotriva spaniolilor la Saint-Laurent-de-Cerdans. Devine locotenent pe 4 octombrie și căpitan de grenadieri pe 18, apoi, pe 30 este rănit la braț dar insistă să păstreze comanda trupelor, fiind numit șef de brigadă (colonel) în ziua de Crăciun a aceluiași an. În aceași zi, doi dintre
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
Mihail Voicu (n. 2 februarie 1890, comuna Hângulești, județul Râmnicu-Sărat - d. 17 august 1961, Gherla) a fost un general român, care a luptat în al Doilea Război Mondial. A fost avansat, succesiv, la următoarele grade militare: sublocotenent în 1912, locotenent în 1915, căpitan în 1917, maior în 1920, locotenent-colonel în 1930, colonel în 1936, general de brigadă în 1943, general de divizie în 1946. Și-a început cariera comandant de pluton în Regimentul 16 Artilerie, Regimentul 2 Obuziere (1912-1916), apoi
Mihail Voicu (general) () [Corola-website/Science/311482_a_312811]
-
a luptat în al Doilea Război Mondial. Atanasiu a intrat în Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu din București în anul 1905, și a absolvit-o în anul 1907, cu gradul de sublocotenent, fiind înaintat apoi la gradul de locotenent în 1910. Din 1909-1911 a frecventat Școala specială de artilerie și geniu (1909-1911) și făcut căpitan în 1915. În timpul [[primul război mondial|Primului Război Mondial] a participat mai întâi cu bateria sa de tunuri 105 mm la luptele de la [[Giurgiu]], din [[Dobrogea
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
Caceamac]], de la Pralea), iar la [[Mărășești]] a comandat un divizion din Regimentul 4 Artilerie Grea, apoi a avansat la rangul de [[maior]] și șef de birou în Marele Cartier General în 1917, precum un an mai târziu la acel de [[locotenent colonel]] și șef secție în Direcția Artilerie din Ministerul de război. După război, a urmat studii la [[Școala Superioară de Război]] (Academia Militară), în prezent [[Universitatea Națională de Apărare "Carol I"]], absolvindu-le în anul 1920. A devenit șef al
Vasile Atanasiu () [Corola-website/Science/311481_a_312810]
-
de a muri, este de altfel singură lucrare dramatică din care tematica sexuală este absența. Membru al grupării de avangardă "Jung Wien" ("Tânără Viena"), Schnitzler a transgresat convențiile atât formale cât și sociale. Cu scurtă povestire din 1900, "Lieutenant Gustl" ("Locotenentul Gustl"), este primul scriitor de limba germană care a folosit într-o ficțiune genul monologului interior (germ. Bewusstseinsstrom, engl. stream-of-counsciousness) într-o narațiune. Povestirea zugrăvește un portret deloc măgulitor al protagonistului și al obsesivului cod militar formal al onoarei. Îi
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
Komödie der Worte" • 1924 "Komödie der Verführung" • 1908 "Der Weg ins Freie" [Drum deschis] • 1928 "Therese. Chronik eines Frauenlebens" [Tereza] • 1901 "Frâu Berta Garlan" [Doamna Berta Garlan] • 1895 "Sterben" [Murind] • 1898 "Die Frâu des Weisen" [Femeia înțeleptului] • 1901 "Lieutnant Gustl" [Locotenentul Gustl] • 1905 "Die griechische Tänzerin" • 1918 "Casanovas Heimfahrt" [Întoarcerea acasă a lui Casanova] • 1924 "Fräulein Else" [Domnișoara Elsa] • 1926 "Die Traumnovelle" [Cu ochii larg închiși] • 1927 "Spiel im Morgengrauen" [Joc în zori de zi] • 1931 "Flucht în die Finsternis" [Zbor
Arthur Schnitzler () [Corola-website/Science/311477_a_312806]
-
cotitură în cadrul Campania din Deșertul Vestic din timpul celui de-al doilea război mondial. Bătălia s-a desfășurat între 23 octombrie - 5 noiembrie 1942. După prima bătălie de la El Alamein, care a oprit înaintarea spre est a trupelor Axei, generalul locotenent Bernard Montgomery a preluat comanda Armatei a 8-a britanice de la generalul Claude Auchinleck în august 1942. Victoria Aliaților din această bătălie a marcat cucerirea inițiativei strategice în Campania din Africa de nord. Victoria Aliaților a pus capăt tuturor proiectelor
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
lunii august, premierul britanic Winston Churchill și șeful Statului Major Imperial, generalul Sir Alan Brooke, au efectuat o vizită la Cairo, în timpul căruia l-au înlocuit pe Auchinleck de la comanda Armatei a 8-a. Inițial, noul comandant a fost generalul locotenent William Gott, dar acesta a murit în avionul care îl transporta spre noul post, în timpul unei lupte aeriene cu avioanele de vânătoare germane. La comanda Armatei a 8-a a fost numit apoi generalul Montgomery. Rommel a decis să atace
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
30 de minute, iar brigada s-a regrupat sub comanda lui John Cecil Currie. La 6:15, cu o jumătate de oră mai înainte de răsăritul soarelui, trei regimente ale brigăzii au înaintat spre liniile inamice. După cum avea să noteze generalul locotenent Bernard Freyberg, acest atac ar fi fost mai potrivit pentru infanterie, atacul blindatelor împotriva pozițiilot bine fortificate inamice, bine dotate cu armament antitanc, părând să fie precum șarja brigăzii de cavalerie ușoare de la Balaclava, din timpul Războiului Crimeii. John Cecil
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
și a primit 7 decorații. La terminarea războiului i s-a dat o scrisoare de recomandare pentru a fi menținut în cadrul armatei. A fost trecut în rezervă pentru scurt timp, iar în martie 1919 a fost reîncadrat în armată, ca locotenent în rezervă. Din mai până în septembrie 1919 a participat în luptele împotriva Republicii Sovietice Ungaria. În cusul acestui conflict a câștigat experiență, astfel că în noiembrie 1921 a fost primit în rândul cadrelor militare active, cu gradul de căpitan. După ce
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
partizanii au fost avertizați din vreme să se retragă din zonă. În data de 29 august 1944, în timp ce se deplasa de la Trenčianske Biskupíce spre baza aeriană Tri Duby, Jozef Turanec a fost arestat și predat partizanilor de către soldații conduși de locotenentul Śtefan Hríb, la ordinul locotenent-colonelului Ján Golian. Partizanii l-au predat, împreună cu Ferdinand Čatloš, forțelor sovietice, care l-au dus în URSS, unde a stat închis trei ani. A fost eliberat din captivitate în februarie 1947 și, s-a întors
Jozef Turanec () [Corola-website/Science/312334_a_313663]
-
din „Garda Constituțională” a regelui Ludovic al XVI-lea al Franței, care încearcă să apere palatul Tuilleries contra revoluționarilor. Decide însă să se alăture Revoluției și servește în Garda Națională din Paris, apoi în armata „Pirineilor”, unde câștigă gradele de locotenent și căpitan. Trece apoi în rândurile armatei din Italia și se remarcă în prima campanie din peninsulă, la comanda „ghizilor” generalului Bonaparte. Este citat de mai multe ori pentru vitejie, ceea ce îi câștigă stima lui Bonaparte, astfel că Bessières participă
Jean-Baptiste Bessières () [Corola-website/Science/312370_a_313699]
-
să pornească din deșert și să cucerească cea mai mare parte a vechii lumi greco-romane, înființând un imperiu mai mare decât cel al lui Alexandru. Era de asemenea neverosimil ca într-o Europă foarte bătrână și foarte ierarhizată, un simplu locotenent de artilerie, numit Buonaparte, să reușească să domnească peste o multitudine de popoare și de regi" El definește viața unui popor ca evolutiv în urmărirea unui vis, a unui ideal, urmată de o fază de declin și apoi de dispariție
Gustave Le Bon () [Corola-website/Science/312365_a_313694]
-
Etienne-Jacques-Joseph-Alexandre MacDonald, Duce de Taranto (n. 17 noiembrie 1765; d. 25 septembrie 1840) a fost un militar francez, Mareșal al Franței (din 1809), care a jucat un rol important în timpul perioadei napoleoniene. Locotenent în serviciul Provinciilor-Unite în 1785, MacDonald este din 1792 aghiotant al generalului Beurnoville, apoi Dumouriez și participă astfel la Războiul Primei Coaliții. Se remarcă la bătălia de la Jemmapes, unde câștigă gradul de locotenent-colonel. În 1793 devine general de brigadă și
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
a lungul părții de sud a pădurii Bossu. O baterie a fost poziționată pe un teren mai înalt. Două companii ale Batalionului 2 din Regimentul 2 Nassau au fost trimise în recunoaștere împreună cu 50 de husari prusaci silezieni sub comanda locotenentului Zehelin, care fuseseră separați de armata prusacă în luptele din ziua anterioară. Husarii s-au angajat în schimburi de focuri cu cavaleriști trimiși de către Lăncierii Roșii ai diviziei lui Lefevbre-Desnouettes. Bateria lui Bijleveld a deschis focul asupra Lăncierilor Roșii. Lupta
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
următoare, forțele lui Wellington au lăsat câmpul de luptă în mâinile francezilor și s-au retras. Gauthier, comandant al brigăzii 1 din divizia a 9a a Corpului II. „Pierdusem destul de mulți oameni din cauza gloanțelor, ghiulelelor și acestei șarje de cavalerie. Locotenentul Carondal era mort, Gérard prizonier și mai mulți ofițeri răniți. Eu încasasem un glonte în "shako"; îmi zgâriase țeasta, un centimentru mai jos și m-aș fi fript. Cred și sunt convins că, dacă francezii s-ar fi încolonat și
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
unitate avansată a blindatelor germane a intrat în Salonic în dimineața zilei de 9 aprilie. Cucerirea Salonicului s-a făcut fără luptă din cauza colapsului Armatei a 2-a elene. Linia Metaxas era apărată de trei divizii elene sub comanda generalului locotenent Konstantinos Bakopoulos. Linia defensivă se întindea pe aproximativ 170 de kilometri de-a lungul râului Nestos, după care urma frontiera bulgară până în apropierea frontierei iugoslave. Fortificațiile fuseseră proiectate să găzduiască peste 200.000 de soldați, dar în momentul declanșării războiului
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
a fost educat de profesori particulari. La vârsta de treisprezece ani s-a alăturat Marinei Regale și a fost prezent la Bătălia de la Capul St. Vincent în 1780. A servit la New York, în timpul Războiului de Independență american. William a devenit locotenent în 1785 și căpitanul navei HMS Pegasus anul următor. William a încercat să fie Duce ca frații lui mai mari și să primească un titlu parlamentar dar tatăl său a fost reticent. Pentru a pune presiune asupra lui, William a
William al IV-lea al Regatului Unit () [Corola-website/Science/312922_a_314251]
-
Spaniei, pe 1 noiembrie 1700, Rákóczi a scris câte o scrisoare lui Ludovic al XIV-lea și ministrului său de externe, în care erau evidențiate interesele comune ale Regatului Ungar și Regatului Francez. Scrisorile au fost încredințate lui Longueval, un locotenent imperial de origine valonă, pe care Rákóczi îl cunoștea de 3 ani. Acest locotenent pleca din Ungaria de Nord (azi Slovacia) acasă și avea posibilitate să ajungă ușor din Belgia la Paris, dar Longueval l-a trădat pe Rákóczi, informând
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
XIV-lea și ministrului său de externe, în care erau evidențiate interesele comune ale Regatului Ungar și Regatului Francez. Scrisorile au fost încredințate lui Longueval, un locotenent imperial de origine valonă, pe care Rákóczi îl cunoștea de 3 ani. Acest locotenent pleca din Ungaria de Nord (azi Slovacia) acasă și avea posibilitate să ajungă ușor din Belgia la Paris, dar Longueval l-a trădat pe Rákóczi, informând Curtea din Viena despre scrisori. Curtea imperială, vrând să afle mai multe, a lăsat
Răscoala lui Rákóczi () [Corola-website/Science/312953_a_314282]
-
în Racovița s-a născut cântăreața de operă Florine Călinescu și actorul Tony Vlaicu. Pe plan religios, alături de familia de preoți Florianu s-au remarcat preoții greco-catolici Leonte Opriș și Ioan Moldovan. Racovița a dat armatei austro-ungare o serie de locotenenți, căpitani și un general, Dionisie Florianu. În primul război mondial pentru faptele lor de vitejie, au fost decorați cu medalia „Ferdinand I” Bălan Gheorghe, Timar Gheorghe, Stoica David, Aleman Gheorghe, Murărescu Vasile, Brudar Lazăr, Suciu Chirilă și Popa Victor. Ca
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
trecut la Școala de artilerie din Cracovia unde a studiat trei ani. A frecventat mai apoi cursurile la Școala de cadeți de artilerie din Viena unde a primit gradul de cadet la data de 1 noiembrie 1873. Cu gradul de locotenent a participat la campania din Dalmația din 1878 în cadrul Batalionului de artilerie și fortificații nr.12, după care a fost decorat și avansat la gradul de locotenent-major. Dionisie Măierean a rămas în cadrele armatei austro-ungare până în anul 1884, după care
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
stins din viață la Baia de Criș, unde este înmormântat și are și astăzi urmași la București și Sibiu. Gheorghe Maxim (n. 18 mai 1832, Racovița - d. 25 octombrie 1901, Sibiu) a fost un maior român, frate mai mic al locotenentului Ioan Maxim. Studiile elementare le face la școala grănicerească din Racovița, iar pe cele normale la Orlat și Blaj. Încorporat în rândurile Regimentului de la Orlat, după anul 1849 el este trimis pentru a urma cursurile "Școlii de matematică" de pe lângă Regimentul
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]