6,058 matches
-
Iași. În anul 2003 a editat volumul Magia lumii de spectacol (Editura Junimea, Iași), care a contribuit la dezvoltarea teoriei teatrale în domeniul păpușăresc și care constituie o încununare a unei vieți dăruită lumii ca teatru. În 2008, la Teatrul „Luceafărul“, a realizat un ultim spectacol, Căsuța din valiză, în care își sintetiza, de fapt, preocupările de-o viață și credința ei în teatru. După o viață activă și prolifică, copleșită de o grea suferință, prof. univ. dr. Natalia Dănăilă a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Tribuna“, „Convorbiri literare“, „Răboj năsăudean“ (din 1939 a condus publicația). Din 1953, la sărbătorirea lui Dimitrie Cantemir, prof. dr. Alexandru Husar își reia activitatea publicistică, după zece ani de tăcere. Traduceri de poezie i-au apărut în „Scrisul bănățean“ și „Luceafărul de ziuă“ (1956-1957). Dea lungul timpului a colaborat la diverse reviste de specialitate, literare și culturale: „Limba și literatura română“, „Revista de filosofie“, „Revista de istorie și teorie literară“, „România literară“, „Convorbiri literare“, „Manuscriptum“, „Revista română“, „Dacia literară“, „Astra“, „Ateneu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Dea lungul timpului a colaborat la diverse reviste de specialitate, literare și culturale: „Limba și literatura română“, „Revista de filosofie“, „Revista de istorie și teorie literară“, „România literară“, „Convorbiri literare“, „Manuscriptum“, „Revista română“, „Dacia literară“, „Astra“, „Ateneu“, „Cronica“, „Iașul literar“, „Luceafărul“, „Secolul 20“, „Viața românească“, „Steaua“ și altele. După evocarea cetăților medievale din Dincolo de ruine - debutul său din 1959, a publicat volume de istorie, critică literară și teorie a artei: Întoarcerea la literatură. Printre clasici (1978), Ars longa (1980), Metapoetica. Prolegomene
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
deputat și senator de Soroca. A debutat, în 1910, în „Universul literar“, sub pseudonimul Solferino, cu versuri lirice (Cântec de toamnă, Iubire, Cantilene etc.). A colaborat la numeroase ziare și reviste: „Ramuri“, „Convorbiri literare“, „Adevărul literar și artistic“, „România literară“, „Luceafărul“, „Freamăt“, „Opinia“, „Cetatea Moldovei“ etc. În răstimpul petrecut în Basarabia a scris și la alte periodice din zonă („Răsăritul“, „Glasul Bucovinei“, „Viața Basarabiei“, „Gazeta Basarabiei“, „Pagini basarabene“) sau din vechiul Regat („Țara noastră“, „Universul“, „Gorjanul“, „Curentul magazin“ etc.). În 1940
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
I. Cuza“ din Iași (1960-1966), obținând licența în 1968. Între 1969-1971 a fost, pe rând, profesor de limba și literatura română în Transilvania și Moldova, redactor la „Almanahul literar“ al Uniunii Scriitorilor, la revista „Argeș“ din Pitești și la revista „Luceafărul“ (1974-1990). În anii 1980 a creat și îndrumat cenaclul „Numele poetului“. A înființat revista „Euchronia“ și editura cu același nume. În perioada 2000-2008 a fost director al Editurii „Junimea“ din Iași. A debutat în revista „Luceafărul“ (1959). În teatru a
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Pitești și la revista „Luceafărul“ (1974-1990). În anii 1980 a creat și îndrumat cenaclul „Numele poetului“. A înființat revista „Euchronia“ și editura cu același nume. În perioada 2000-2008 a fost director al Editurii „Junimea“ din Iași. A debutat în revista „Luceafărul“ (1959). În teatru a debutat în 1969, cu piesa Mică dramă, care s-a jucat la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești. În anul 1968 i-a apărut volumul de debut Rod, eveniment editorial de excepție despre care distinsul critic literar
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
teatru, cu piesa Mică dramă, care s-a jucat la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești. În vremea cenzurii, poetul avea obiceiul să transcrie de mână, pe volumele dăruite cu dedicație, versurile cenzurate. A fost laureat cu: Premiul special al revistei „Luceafărul“ (1983); Premiul de poezie „Mihai Eminescu“ al Academiei Române (1983); Premiul Uniunii Scriitorilor (1992); Premiul Serilor de Poezie de la Vânători-Neamț (1995); Premiul „Frontiera Poesis“ (1996); Premiul național de poezie „Mihai Eminescu“ (2000); titlul de onoare al municipiului Bârlad (1999). În anul
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
a prof. univ. dr. Vasile Arvinte. În perioada 1993-2001 a fost profesor doctor asociat la Universitatea din Bacău. A desfășurat o intensă activitate de cercetare și colaborare la revistele de specialitate și literare: „Iașul literar“, „Cronica“, „Convorbiri literare“, „România literară“, „Luceafărul“, „Limba română“, „Limbă și literatură“, „Ateneu“, „Revista de lingvistică și știință literară“ (Chișinău) etc. Prof. dr. Ioan Nuță este autorul și coautorul studiilor și volumelor: Chestionar dialectal (1969), Noul Atlas lingvistic al României. Date despre localități (vol. I - 1987, vol
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Doina Moroșanu. A avut numeroase colaborări cu big-band-ul Radio (pentru care a și orchestrat, inclusiv la concertul omagial Sile Dinicu, pe care l-a prețuit enorm), Universitatea de Arte „George Enescu“, Filarmonica „Moldova“, Opera Română, Teatrul Național „Vasile Alecsandri“, Teatrul „Luceafărul“, în spectacole de divertisment muzical. Titel Popovici a reușit performanța de a propune publicului o orchestră de estradă „Univers“, alcătuită din 35 de instrumentiști, majoritatea studenți la Universitatea de Arte „George Enescu“ Iași, organizând două ediții ale Festivalului „Blues pentru
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
cât și bisericești, ambele dintre acestea fiind tipărite cu versiuni în limbi străine. A editat volumele Mănăstirea Zamca (1967), Curtea și biserica domnească din Piatra Neamț (1969). S-a manifestat pregnant și în plan publicistic, încredințând unor reviste de cultură („Cronica“, „Luceafărul“, „Făclia“ de la Chișinău ș.a.) texte referitoare la personalitățile marilor voievozi români (Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara și Mihai Viteazul) sau privind evenimente cheie din istoria românilor. A participat la numeroase reuniuni științifice interne și internaționale, prezentând cu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
și director (1982-1999) al Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iași. A debutat, în 1964, cu o proză, în „Iașul literar“, iar editorial cu volumul de nuvele Cercul de ochi (București, Editura pentru Literatură, 1968). A colaborat la „România literară“, „Luceafărul“, „Astra“, „Steaua“, „Vatra“, „Ateneu“, „Cronica“, „Tribuna“ etc. A publicat volumele: Zeii obosiți (București, Editura pentru Literatură, 1969); Dincolo (București, Editura Eminescu, 1970); Paralele (Iași, Editura Junimea, 1970); Ziua uitării (București, Editura Eminescu, 1972); Așteptarea aproapelui (Iași, Editura Junimea, 1974); Speranța
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
așa cum am fost în vacanța de după primul an de studenție. Voi primi o cameră la subsol ori la mansarda unei vile, voi găsi o ospătară cu care să mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un bărbat stă la fereastră și privește strada. Ce-i, tovarășe, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de la Iași au procedat la fel. La patru zile după 6 aprilie un șarpe (D. Costea) umbla prin redacția Cr[onicii]cu S[cînteia] și interpreta docomentul bucurîndu-se că bine mi-a făcut că „prea m-am lăfăit în paginile Luceafărului”. între cei care se amuzau și-i țineau hangul erau L. Ciobanu și unul dintre cei mai perverși dușmani ai mei - Al. Andriescu. Tot ce-ți spun aici este absolut confidențial... Alții s-au dat pe față mai puțin. Acum
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
aici se bănuiește că eu am făcut-o, iar criticul oral care împreună cu amicii săi îs înnebuniți și înspăimîntați că ar mai putea urma ceva. Mă bucur că părerile mele se verifică și altfel. Ai văzut nota contra oralului din Luceafărul de alaltăieri? Perfectă! Unii din amicii mei de aici care cunosc fiziologia spun că aș fi prea „crud”. Spune-mi drept care este părerea ta. În așteptarea scrisorii tale, te îmbrățișez cu toată prietenia și te rog să transmiți doamnei Ana
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
nu-mi aduceam aminte (situația mă alarmează!) e Lucian Boz. Studiul despre Eminescu a apărut întîi în revista lui Călinescu Capricon, apoi în broșură, Buc[urești] 1932. Una din ideile lui: atitudinile autohtone specifice sînt simbolurile Mioriței, Meșterului Manole și Luceafărului. Călinescu a scris despre broșură în Adevărul literar și artistic, nr. 617, 2 oct[ombrie] 1932, p.7. Acceptă asociația făcută de L. B. între M, M.M și L.: „o adopt și o voi utiliza eu însumi”, scrie Călinescu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
voiam s-o pun drept prefață. M-am gîndit însă că lucrarea mea va trece printre stîncile vieții și fără sprijinul unei autorități ca aceea a lui P. P. P[anaitescu]. Nu credeam că o revistă așa de serioasă ca Luceafărul se lasă indusă în eroare de oricine. Vă mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o mai acordați. I.D. Lăudat </citation> (13) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”30 sept[embrie] 1974”> Stimate domnule Călin, - Îți trimit pentru Ateneu acest
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au curs ca o ploaie murdară... Tempora et mores! Mulțumesc pentru invitația la „colocviul” edițiilor critice. Nu am nici un material și apoi... ce să spun... Un articol în care priveam destul de aspru ediția cărții încercări filosofice de Blaga zace la Luceafărul de vreo șase luni, împreună cu altul despre școala ardeleană. Probabil sînt prea critice. îmi face impresia că mereu discutăm probleme ce rămîn neschimbate, cu toate observațiile ce se fac, fie în virtutea inerției, fie din pricină că nu-i cine să le facă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vedeam cum un minus în fața fracției răsturna sensurile, furii nebănuite mă cuprindeau. Sînt, de aceea, în căutarea unei căi proprii de rezolvare. Nu e tocmai ușor în armata de exploratori, însă e necesar. Am fost la Gazeta literară și [la] Luceafărul cu cîteva lucruri noi. La prima am fost acuzat de livresc, la a doua de absurd. La a doua mi s-a promis o pagină, la prima mi s-a plîns dl X de lipsa spațiului. (Vivat cel Cosmic. Că
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prietenii noștri cititori de ce anume se fereau activiștii PCR să nu apară unele materiale: „Aflăm din surse sigure că, prin plecarea lui Ștefan Bănulescu În SUA pentru 8 luni (bursă de studii moștenită de la poetul Adrian Păunescu), la conducerea revistei <<Luceafărul>> s-a creat o criză redacțională. Pentru desemnarea urmașului redactorului șef al revistei Uniunii Scriitorilor, s-a organizat un interesant vot internațional. Patru membri ai biroului U.S. aflați În străinătate: Zaharia Stancu, Marin Preda, Al. Balaci și George Macovescu, aflați
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lege între coarne canafuri roșii, ca nu cumva să fie deocheați de vreo babă răutăcioasă, știind că la întoarcerea sa de la poienile din pădure , târgoveții vor fi sculați și sunt gata de muncă și cleveteală. El se sculase odată cu răsăritul luceafărului de dimineață iar acum, când soarele se ridicase deasupra copacilor, juncanii lui erau sătui de iarba ce o păscuseră cu mare hărnicie. Costache se ridică de pe buturuga pe care șezuse, își scutură pantalonii cu palma dreaptă, apoi se apropie de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adăpostite pentru noapte apoi a urmat masa de seară, încheiată de cei mari cu un pahar de vin și mulțumiri aduse Domnului pentru ziua încheiată cu bine și treburi împlinite așa cum au fost ele rânduite. Capitolul II O femeie vrednică Luceafărul de dimineață răsărise iar ziua parcă aștepta de după dealul Măgura să se ivească peste lume. Dimineața frumoasă de primăvară se pregătea să-și înfățișeze întreaga strălucire. Gândindu-se că bărbatul ei, Costache a făcut deja drum lung cu căruța, căci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ce trebuiau scoase de la secția de învățământ de la Vaslui. Neavând nici un mijloc de transport, car sau căruță, în una din diminețile lunii septembrie a anului 1946, care fusese cel mai secetos an, Maria s-a sculat de dimineață, la răsăritul luceafărului de dimineață și a plecat împreună cu Elena Toloacă spre Vaslui, cu câteva turte coapte pe plită și câțiva lei dați de Emilia, să fie acolo. Când sătenii din Ivănești își duceau animalele la păscut, cele două femei străbătuseră cei 12
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Nicolae Filimon finaliza doar jumătate din proiectul său care-l recomandă ca un fiziolog modern al neamului ciocoiesc, adică funcționăresc. Cât de rău văzut era acest funcționar o știm prea bine din romanul său unde Dinu Păturică trece drept un „luceafăr al viciilor”, așa cum știm că ciocoiul modern „cu frac și cu mănuși albe” rămâne un proiect niciodată realizat. Cât de departe este această viziune de accepția modernă a funcționarului e ușor de decelat. Abia cu Caragiale, pentru prima oară în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu minunate modulații discrete. Din acel colț al casei, se zărea luceafărul de seară și se auzeau privighetorile; acolo mi-am compus mai târziu versurile de tinerețe, Închinate frumoaselor neîmbrățișate și acolo am urmărit morocănos, Într-o oglindă prost iluminată, Înălțarea spontană a unui straniu castel Într-o Spanie necunoscută. Când eram
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lupt cu Pământul. Pesemne, undeva, acolo sus, trebuie să fie și steaua mea... N-o cunosc. Și nici nu cred în stele. Stelele-s îndepărtate și-s reci, măcar că strălucesc. N-au ele habar de suferințele oamenilor. Cu siguranță, e "Luceafărul"! bate din palme cu bucurie Voichița. Ași... Măcar de n-ar fi una din cele "căzătoare"... O toacă prinde a bate repede-repede, apoi dangătul grav al clopotului Mirăuților ține isonul clopotelor vesele de la Sfântul Dumitru. Ce se mai aude cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]