12,882 matches
-
Mi-amintesc că odată mậncam un măr, în timp ce îi conjugam în grabă un verb pe un poster lipit aiurea de un perete. Deodată l-am văzut agitat și a izbucnit amenințător :Șarpele, Luminița, șarpele ! Am izbucnit în rậs, aruncậnd imediat mărul viermănos la coș, dar am rămas foarte mirată și mậndră în același timp de mobilitatea gậndirii lui și de rapiditatea cu care substituise cuvậntul “vierme” printr-unul din același cậmp semantic. Gậndirea arabilor mi s-a părut întotdeauna construită din
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
și ca urmare a efortului făcut cu deplasarea la Bârlad. Îmi admiră grădina cu roșiile în coacere accentuată, îl rog să primească o sacoșă cu roșii deja pregătită din primele ore ale dimineții, roșii aspectuoase pe care le-am denumit „mere roșii”. Cu intenția de a ajunge la Iași înainte de orele caniculare, puțin după ora 10:30 a luat calea întoarsă spre Iași. După plecarea bunului meu prieten, desfac un prim pachet. Volumul are un aspect deosebit și mi-e mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
septembrie 2009. Tot matinal și astăzi... și citesc cu o deosebită plăcere și bucurie din revistele dăruite de prof. Gruia Novac. E o liniște profundă, încât aud căderea fâlfâindă a unor frunze prematur îmbătrânite. Stau cu ușa larg deschisă spre mărul dulce din fața bucătăriei, acum despovărat de rod. Și o plăcută surpriză. Primesc vizita inopinată a fraților Gabriela și Adrian C., foști elevi acum aproape o jumătate de veac. Ambii frați cu dizabilități - cum se spune. Urmau să fie trimiși la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
la Gil. În gând mă adresez spunându-i „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță” și las să se scurgă pe marginea farfurioarei câteva picături de cafea. În urma dispariției lui Mircea Paiu în iunie 2008 am păstrat la vedere un măr frumos, care s-a menținut un an și care încă nu s-a descompus în totul și-l văd și pe el aproape zilnic. După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți prefăcuți m-am descotorosit eu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
viața noastră. Au dat cu toții din cap în semn de aprobare, cu acele luminate de flăcările lumânărilor. —E totodată momentul, a zis Rachel, să ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi. A înălțat paharul cu suc de mere strălucitor și a spus: Pentru prieteni dispăruți. A făcut o pauză, de parcă încerca să-și stăpânească lacrimile, și a zis: —Pentru Aidan. —Pentru Aidan. Toți și-au ridicat paharele. Toți în afară de mine. Eu m-am sprijinit de spătarul scaunului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la ea numai călare pe vulturi. Aici domnea Hasan, iar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
trei. Prima regulă, conceptele se leagă prin analogie. Nu există reguli pentru a decide de la Început dacă o analogie e bună sau rea, pentru că orice lucru se aseamănă cu oricare altul sub un anumit raport. Exemplu. Cartof se Întâlnește cu măr, pentru că amândouă sunt vegetale și de formă aproape rotundă. De la măr la șarpe, prin conexiune biblică. De la șarpe la covrig, prin similitudine formală, de la covrig la colac de salvare și de acolo la costumul de baie, de la baie la hartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pentru a decide de la Început dacă o analogie e bună sau rea, pentru că orice lucru se aseamănă cu oricare altul sub un anumit raport. Exemplu. Cartof se Întâlnește cu măr, pentru că amândouă sunt vegetale și de formă aproape rotundă. De la măr la șarpe, prin conexiune biblică. De la șarpe la covrig, prin similitudine formală, de la covrig la colac de salvare și de acolo la costumul de baie, de la baie la hartă de navigație, de la hartă de navigație la hârtie igienică, de la igienă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
plină de energie Amanda. Ne-am gândit la viața de familie de la țară. Viața adevărată. La timpul de calitate. Din partea celorlalți s-a auzit un murmur de aprobare. —Să te joci cu îngerașii tăi în lumina soarelui, sub florile de măr. Chestii de genul ăsta, a adăugat Amanda expunându-și din nou grimasa cea roșie. Murmurul s-a încheiat cu o lejeră bâlbâială. Unii dintre participanți i-au aruncat priviri surprinse. Așa că amândoi suntem încântați să fim aici, a concluzionat Amanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rău, le-ar fi plăcut să se și pocnească. Prima vizită a doamnei Duffield la Combe nu a fost un succes. Primul ei șoc a fost să descopere că numele căsuței lui Jake nu era nici Caprifoi, nici Floare de Măr, nici altul la fel de pitoresc, ci unul cu mult mai frapant: Vechea Morgă. —Vrei să spui... că aici se depozitau cadavrele? i-a suflat ea fiică-sii. Alice a ridicat din umeri. —Și ce-i cu asta? Refolosim o clădire veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în jos exemplarul din The Times. —Ce faci? a întrebat-o el pe Amanda. Doar nu muncești, nu-i așa? Abia ai născut. Cum rămâne cu săltatul pe genunchi al copiilor angelici în lumina soarelui care pătrunde printre florile de măr? —Of, pentru numele lui Dumnezeu! Vremea de-afară nu se pretează la așa ceva, a zis Amanda ridicând un braț nerăbdător în direcția geamului acoperit cu dâre de zăpadă aproape topită. Nu fac decât să-mi verific e-mail-ul, OK? I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fie o lecție pentru ei. În foaierul hotelului din Bath, unde se opriseră pentru o pauză din cursa cumpărăturilor de Crăciun, Hugo și Amanda stăteau și sorbeau câte-un cappuccino. Fără să vadă nimic, amândoi se uitau în depărtare, la merele aurite așezate morman într-o fructieră aurită și care reprezentau contribuția hotelului la sezonul sărbătorilor. Amândoi erau pierduți în propriile gânduri. Amanda se gândea că viața era mult mai bună atunci când Theo era acasă, în siguranță, cu asistenta Harris. Noutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajuns destul de-aproape. — Ce vreți să spuneți? a întrebat-o Hugo prudent. — Azi-noapte am avut un vis. Casa pe care trebuie s-o avem e micuță, izolată, cu ușa de la intrare roșie. Are numărul patruzeci și doi și un măr în grădină. V-ar plăcea să știți. Ne-am gândit că v-ar ușura foarte mult munca. Închizând telefonul, Hugo a încercat, plin de curaj, să se concentreze pe singurul lucru îmbucurător care se profila momentan la orizont. Adică întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
miros de șosete fierbinți sau la „Floreasca“, unde se rupea rola după un sfert de oră și lumea răcnea: „Filmuu’!!!“. La „Miorița“, printre țiganii care te-așteptau la coadă să te buzunărească sau la „Capitol“, ferindu-te de cotoarele de măr aruncate de la balcon. În toate îl admirai pe Sergiu Nicolaescu în mărime naturală și, pe deasupra, policolor. Comuniștii păreau băieți buni (deși cam tâmpiți, după cum zicea Mihnea), se vedea că-și iubesc țara, familia și meseria; ceilalți, burghezii și legionarii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oboseală. Nimeni nu i-a întrebat vreodată ce motiv temeinic și rațional au să-și risipească 204 400 de ore, adică 8 516 zile, adică 23,3 ani din viață tăcând și sforăind. Patru miliarde și jumătate de inși bătuți măr, aduși la stadiul de legumă sau anemonă, plonjând seară de seară sănătos - nici ei nu știau unde. Șaptezeci de ani împărțiți ca un tort mare, cu-o felie lipsă. Am căutat întotdeauna să aflu ce se întâmpla în mintea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îl observam uneori pe balcon, cu basca albă de pionier încă îndesată pe urechi, balansându-se de bucurie; putea să cadă oricând. Noi, copiii, ne imaginam că adună provizii în cocoașă; arăta ca o fructieră enormă, gata să arunce cu mere și pere în toate părțile. Râdeam ca proștii, fete și băieți, ca oricine. Între timp, noi crescusem, iar el se-oprise pe la 14 ani. O cunoșteam și pe mama lui, o bătrânică adorabilă, cu trandafiri în ghiveci și borcane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
hidrateze și să catifeleze pielea, eliminând ridurile odată pentru totdeauna. N-avea încredere în cremele de pe piață, fie ele nemțești, franțuzești sau autohtone: de la Clarins la Boots, și de la Juvena la Bodyshop, nimic nu i se părea în regulă. Cu măr, cu mușețel, cu kiwi, cu aromă de chianti sau miere de pădure. Îmi explica iritată că sunt trucate, diluate în mod intenționat, pentru a te obliga să le folosești și mai mult, doar-doar vei reuși să-ți înmoi pe vecie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
copilăria, direct la lada de gunoi. Nu tu bretele, nu tu savarine, nu tu minge de 35 de lei. Nu-ți mai rămâne nici un suport, nici măcar nu recunoști că ai fost vreodată copil. Amintirile nu se regenerează, nu cresc ca merele-n pom; sunt pur și simplu șterse și-nlocuite cu-altele noi. Deplasarea lor, oricât de infimă, alterează cursul memoriei, deteriorând realitatea, pentru că realitatea-i ce ne-amintim noi despre ea. Dacă cineva ar putea să controleze fluxul ăsta, alcătuindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în care rafinamentul și vulgaritatea, cumințenia și-obrăznicia, liniștea și pasiunea murdară se-amestecă în proporția perfectă. Abia în prima iarnă, când ne-am dezbrăcat în salonul de expoziție al „Hanului cu Tei“ și-am pătruns-o sub tablourile cu mere, fazani și îngeri grăsuți, mi-am dat seama că am în mâini și mintea, și carnea la care râvneam și căreia îi căutasem de-atâția ani împlinirea. Rămăsesem singuri, încuiați într-o operă de artă ferită de vânt și zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau le-ai confundat cu revista Cutezătorii. Iar pe Doamnei găsești doar niște Vaillant falsificate, trase-n xerox și prinse câte douăzeci în volume cartonate. Au steluțe pe cotor, ca pe vremea lui Stalin, și pete de suc sau de măr uscat pe coperta unu. Când deschizi, surpriză: parcă ai greșit revista! Dacă te uiți la dimensiuni, formatul nu corespunde: lipsesc doi centimetri de jos și-unul de sus; paginile au fost tăiate industrial, la o presă. Foița e prea subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
castronul adânc de porțelan, cu toarte înflorate. După ciorbă, se aducea friptura cu pureu și murături (vara, înlocuite de salata de roșii cu brânză), apoi iar o pauză și, la sfârșit, desertul și cafeaua. Se turna înghețată peste prăjiturile cu mere, se-aprindeau țigările, iar copiii primeau sirop de vișine în loc de cafea. „Ca pe vremuri“ devenise un obiect dispărut, o antichitate din care nostalgia curgea supărător și inutil, ca praful de pe-o medalie cu figura lui Lenin. Te întrebai doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
clănțănind din toate șuruburile și osiile; în curbe, vagonul din față părea că se smucește de rest, ca în desenele cu Placid și Muzo, când intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere. Circulam cu un soi de-ataș gigantic, care la cotituri se desprindea de corpul motocicletei și-o pornea în direcții aleatorii, împins de inerție: vatmanul o lua într-o parte, eu cu bunicu’ Vitalian într-alta. Tramvaiul trecea pe lângă Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
credință, alături de boieri. Era victoria totală. Linia Dunării era, din nou, stabilă. Granițele Europei erau din nou clare și bine apărate. - Erina mea e gânditoare... se auzi vocea căpitanului Oană, care tocmai intra În bucătărie. Hmmmm. Miroase a plăcinte cu mere... .și a sarmale la cuptor. - Plăcinta nu știu cum a ieșit, tatăl meu o făcea mult mai bine... n-am mai Încercat niciodată. - O fi venit vremea să Încerci. - O fi venit? Ce vrei să spui? Căpitanul se așeză pe unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
grăbiră să se apropie. - Noutăți? Întrebă Alexandru, parcă În treacăt. - Da! spuse căpitanul, cu un chip luminos. - Multe? - Două. - Ne faceți și nou cinstea de a ne informa... ? - Evident. Prima este oala cu sarmale, și a doua e plăcinta cu mere. Alexandru Îl privi pe Ștefănel, care ridică din umeri, spunând: - Mie mi se pare perfect. Se așezară cu toții la masă, În timp ce Erina scotea mâncarea din cuptor. Pe neașteptate, Cosmin spuse: - Nunta va fi de azi În trei săptămâni. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
naționale e una (în colecția Ispirescu ) de străveche origine desigur și de o mare adâncime. Un om primește de la ursite privilegiul "vieții fără moarte și tinereții fără îmbătrînire ". Acesta trece pe lângă un oraș și întreabă pe un târgoveț, ce culegea mere într-o grădină, de când sta orașul acela? - De când lumea, răspunse omul culegând mai departe. Peste cinci sute de ani omul pururea tânăr trece iar prin acel loc, dar de oraș nici urmă. Un cioban singur își păștea oile, cântând din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]