KorAP: Find »[drukola/base=mătușă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...205 206 207 ...269 >

6,722 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655

ziua eliberării păcatelor, Yom Kipur, și toți copiii din orfelinat au fost invitați la câte o familie de evrei mai Înstăriți din oraș. Și atunci acest unchi al meu m-a luat la ei - aveau o familie numeroasă, respectiv fratele mătușii care mai avea doi băieți și mai locuia la ei și un copil orfan... Și am petrecut sărbătorile la ei... Așa am știut eu cum să mă duc la ei acasă: ei stăteau cu chirie În casa unui preot și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
mai locuia la ei și un copil orfan... Și am petrecut sărbătorile la ei... Așa am știut eu cum să mă duc la ei acasă: ei stăteau cu chirie În casa unui preot și așa am fost noi la adăpost. Mătușa era singură, deci soția unchiului meu... Și când s-au Întâmplat acele Împușcături În Fălticeni m-am dus la ei, fiindcă nu mai aveam unde să mă duc. Unchiul era bolnav, țin minte că-i punea mătușa comprese cu apă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
noi la adăpost. Mătușa era singură, deci soția unchiului meu... Și când s-au Întâmplat acele Împușcături În Fălticeni m-am dus la ei, fiindcă nu mai aveam unde să mă duc. Unchiul era bolnav, țin minte că-i punea mătușa comprese cu apă rece și de atunci a fost toată viața bolnav. Ulterior Îi puneam și eu comprese - Îi făceam comprese pe un prosop de in mare, pe care-l mai am și acum - l-am păstrat printre cele câteva

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pleci... Și acolo, pe culoar, am Întâlnit o familie Înrudită cu a noastră, cărora le murise mama. Atunci am văzut pentru prima dată că rudele plângeau și i-am Întrebat pe părinți ce s-a Întâmplat: mi-au spus că mătușa, nu știu cum o chema, a murit și, probabil, va fi scoasă de acolo, dar așteaptă... Și după câteva zile am reușit să plecăm din Moghilău spre Djurin, o localitate la vreo 20-25 km de Moghilău... Ați plecat pe jos? — Pe jos

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
foarte puțini, că acolo era sfârșitul lumii... Dacă se Întorceau acasă jandarmii nu-i trimiteau Înapoi? — Trimiterea evreilor la lucru se făcea prin comunitate: era o conducere și trebuia să trimită un număr de oameni - iar când aflai, te ascundeai. Mătușă-mea se ocupa tot de vinderea lucrurilor. Lucrurile noastre se terminaseră și atunci oamenii bătrâni, adică cei care nu puteau să meargă să vândă, având Încredere În tata, Îi Încredințau niște lucruri și tata primea partea lui că le-a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și atunci oamenii bătrâni, adică cei care nu puteau să meargă să vândă, având Încredere În tata, Îi Încredințau niște lucruri și tata primea partea lui că le-a vândut și le-a adus mâncare, bani... Și așa făcea și mătușă-mea, și unchiu-meu, și bunicul meu. Bunicii din partea tatălui, au murit după un an, dar În chinuri groaznice: cu răni puternice și mirosea foarte-foarte urât, din cauza rănilor care puroiau, slăbiseră foarte tare... Primul an a fost cel mai greu. După

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
puternice și mirosea foarte-foarte urât, din cauza rănilor care puroiau, slăbiseră foarte tare... Primul an a fost cel mai greu. După aceea parcă iernile nu au mai fost chiar așa de aprige. Tata se mai ducea să strângă cartofi la ucraineni, mătușă-mea la fel... Mama nu era În stare de nimic: era foarte afectată din punct de vedere psihic, nu putea să muncească... - mai fierbea ceva, mai spăla, dar nu putea să se descurce cu alte lucruri; norocul ei a fost

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
fim activi, ca să fim și noi folositori părinților și ne Întorceam seara. Nimeni nu ne cerea socoteală, să ne Întrebe unde am fost, ce am făcut, dacă am mâncat sau nu, fiecare era preocupat, totuși, să aducă ceva mâncare acasă. Mătușa mai cârpea, că lucrurile se rupeau, mama tot mai cosea și noi, copiii, umblam. O vecină de-a noastră, o familie tot din Rădăuți, Carp, a adus vreo două covoare românești cu flori pe care a reușit să le deșire

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
au venit rușii să ne elibereze nu s-a putut. Noi am fost eliberați la Începutul lui 1944, nu mai aveam nimic, nici ce să vindem, și tata a hotărât să ne Întoarcem: eu am mers cu tata și cu mătușă-mea, iar mama cu unchiul; unchiul a fost mobilizat de ruși, a fost dus la Odessa și i-au condiționat eliberarea dacă pune În funcțiune centrala electrică din Odessa - și coincidența a fost că mașinăria de acolo era una cehă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
o casă de țărani basarabeni, români basarabeni. Am stat acolo, Însă eu eram grav bolnavă, iar degetele de la mâini și de la picioare Îmi erau degerate - am și acum semne de la răni, că aveam răni cu puroi și dureri foarte puternice. Mătușă-mea, când am ajuns la Briceni, s-a dus la un medic militar rus, iar acesta, când m-a văzut cu rănile alea și cu picioarele și mâinile umflate, i s-a făcut milă de mine. Era și el evreu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
aprobarea. Au venit niște trenuri care ne-au dus până la Ungheni, iar acolo ne-am Întâlnit cu rudele noastre care au venit din partea cealaltă, de unde era și soțul meu: dintr-o familie de 5 persoane au venit numai verișoara cu mătușa. Ne-am Întâlnit acolo, pe platforma aceea, parcă o văd și acum, din câți am plecat din Rădăuți - noi am avut rude foarte multe - ne-am Întors doar câțiva. Și de la Ungheni ne-am urcat Într-un tren de persoane

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
sau 18 ore, trebuia să ne luăm valizele și să mergem la gară - evident că fiecare a Încercat să mai lase la vecini, să-i convingă... Și dacă la noi nu am găsit nimic... Anticipez puțin - În ceea ce privește pe bunica și mătușa mea, care stăteau Într-o parte a orașului mai puțin modernă, au găsit la Întoarcere totul; bineînțeles, casa era devastată, dar mobila și toate alea erau - adică, cum să spun, unde există omenie... Dumneavoastră aveați cunoștință despre pogromuri evreiești În

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
bine gândit acest lucru... Din familia dumneavoastră câți au plecat? Deci familia mea În sens direct era tata, mama, eu și sora mea, care la data când am plecat avea un an; mai era bunica, Încă un unchi și o mătușă și o serie de rude mai Îndepărtate. Familia era alcătuită din câteva zeci de persoane, dacă nu chiar o sută - am avut o familie care provine de prin Galiția și era destul de numeroasă. Și ați Încercat să stați cât mai

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
de nedescris, adică ne rugam s-o scape Dumnezeu de chinuri, că era clar că de salvat nu o mai puteam salva... Cred că deja Își pierduse rațiunea... Nu, să știți, vorbea Încă, era fată tânără... În Iampol, dimineața, o mătușă care era cu noi, o părăsiseră puterile și a zis că ea rămâne să moară acolo; zicea că să n-o mănânce animalele pe drum. Noi Încă nu bănuiam soarta groaznică ce ne aștepta, Încă nu-mi puteam imagina că

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și i-au dus pe front, și unchiul a avut noroc că eșalonul În care a ajuns el a fost bombardat și făcut praf, și toți cei care au rămas În viață s-au Întors, tot așa, pe ascuns... Și mătușa cu el s-a Întors ulterior din Moghilev. Cu un tren sovietic ne-am dus la Cernăuți - aveam acces la vagoane, că noi eram bejențî, deportați. De la Cernăuți am vrut să venim acasă, dar Între timp s-a Închis granița

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
Odată, Îmi aduc aminte, s-au rătăcit doi soldați germani. Aveau motocicletă și efectiv s-au rătăcit - nu țin minte cum au nimerit la casa În care stăteam noi... Și ei, foarte impresionați de faptul că se vorbește nemțește - o mătușă de a mea fusese la Berlin și știa povești despre Berlin -, s-au așezat la noi de parcă ar fi fost musafirii noștri. Invitați și bineveniți... Ne-a fost plăcut să vorbim cu ei, dar ne era și frică, fiindcă nu

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
pe bunica, vă dați seama... Sora dumneavoastră câți ani avea? Era mică - avea, cred, 4 sau 5 ani, da, 5 ani... Țin minte că eu am mers pe jos... Vă Închipuiți că nu puteau Încăpea toți În căruță, bunica, niște mătuși mai În vârstă, și am pornit spre Prut, spre Noua Sulița... Ce vi s-a spus că se va Întâmpla cu dumneavoastră? Nimic, nici nu ne-au spus unde ne duc, vreun indicator sau altceva... Sub pază și a Început

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
și au făcut un prici pe care dormeam 11 persoane - dar eram fericiți că aveam unde să stăm, pentru că Începuse iarna... Și am avut mare noroc că nu departe de Hrumiuca era un câmp de pelin, și mama și cu mătușile se duceau și culegeau pelinul; era pelin uscat și parcă le și văd cum veneau cu pelinul grămadă pe spinare, ca să aveam cu ce face focul În cameră și să nu murim de frig... Dumneavoastră nu vă duceați după pelin

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
adevărată, biologică. Așa că am trăit o viață fericită toată lumea, toată familia asta mare. Noi eram mai tineri decât copiii copiilor tatălui meu din prima căsătorie, așa că de multe ori treceau pe stradă, cei mai mari, și ne salutau: „Săru’ mâna, mătușă” - și colegii râdeau. Toată lumea locuia În preajma casei noastre - fiecare avea casa foarte aproape și ne Întâlneam foarte des, iar noi eram mici și toată lumea ne alinta. La ce vârstă ați simțit mișcarea antisemită? În ’40, când s-a produs schimbarea

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
despre care povesteați la Început? Trăiește În Israel. Da, dar atunci? Ea n-a fost la „Union”. Ea Încă de la Început, de la prima selecție, Împreună cu câteva rude... Dar cum eram noi rude: ele erau mai În vârstă, iar noi eram mătușile acestor fete, care au fost duse să lucreze la bucătărie. Era un foarte mare noroc. Pentru noi, că pentru ele era foarte greu, că dacă le prindea era moarte de om - dar ele mai furau din când În când câte

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
simțeam un miros groaznic de carne arsă. Eu am sperat că mama mea, fiind tânără... mi-au spus că merge la muncă ușoară. Eu până am ajuns acasă am sperat că am s-o Întâlnesc. Dar nu era așa. Că mătușa-mea, care avea 36 de ani și i s-a umflat piciorul din cauza avitaminozei și malnutriției, a fost și ea arsă - la 36 de ani. Când ne-am Întors la Auschwitz am stat acolo Încă o lună de zile - de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
va Întâmpla cu noi, unde să mergem, pe cine găsim...? Cele 10 persoane am pornit la drum, să venim acasă. Am mers vreo două săptămâni, neorganizate, pe cont propriu. Eu m-am dus la Arad, că știam că am o mătușă la Arad. Cu ce ați ajuns, cu trenul? Cum am putut, cu trenul, În vagoane deschise, Închise... Cum am putut, cum era pe atunci, că nu era organizat CFR-ul... Am venit și pe jos. Ne grăbeam acasă. Toată lumea voia

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
deja de asta? Știam deja că cine s-a dus la stânga fusese exterminat. Ați văzut cum au separat și femeile? Da, da... Păi, mergeau Într-un rând femeile, Într-un rând bărbații. Cineva Îmi spune: „Du-te, Întreab-o și pe mătușa ta, că au fost Împreună”. O Întreb și mătușă-mea a Început să plângă. Zice: „Când eram În Polonia, când se apropiau rușii ne-au dus de acolo, pe cei care puteam merge. Stăteam Într-un cort din ăsta, finlandez

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
dus la stânga fusese exterminat. Ați văzut cum au separat și femeile? Da, da... Păi, mergeau Într-un rând femeile, Într-un rând bărbații. Cineva Îmi spune: „Du-te, Întreab-o și pe mătușa ta, că au fost Împreună”. O Întreb și mătușă-mea a Început să plângă. Zice: „Când eram În Polonia, când se apropiau rușii ne-au dus de acolo, pe cei care puteam merge. Stăteam Într-un cort din ăsta, finlandez, și soră-ta n-a putut să meargă și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
gazat. Nu știu dacă mai erau În funcțiune crematoriile, mi se pare că În decembrie mai erau... Soră-mea a fost În nord, În Prusia Orientală sau În Estonia, nu știu precis. Dar știu că a fost evacuată Împreună cu o mătușă și două verișoare, care au murit Înaintea evacuării. Ea, soră-mea, a rezistat până la evacuare - au fost evacuați pe Marea Baltică, iarna, În fața trupelor sovietice care Înaintau -, dar a murit În timpul evacuării. Am aflat nu demult că vasele n-au intrat

[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]