5,446 matches
-
și germani. În ciuda confuzie îngrozitoare cauzate de mobilizare s-au grăbit și a lipsei disperată de ofițeri, forța Slovace în Michalovce au coagulat suficient pentru a încerca un contraatac de ziua următoare. Acest lucru a fost datorat în mare măsură maiorul Kubícek, care a preluat comanda de la Haššik și au început pentru a obține o aderenta mai bună asupra situației. Pentru că ei s-au bazat pe un camion disponibile pe scară largă civile, piese de schimb au fost găsite în curând
Războiul slovaco-ungar () [Corola-website/Science/323181_a_324510]
-
local al CCSRB. Reprezentanții Comitetului au fost trimiși în mai multe orașed in provincie, unde aveau sarcina de a aduna grupuri de rebeli pe care să le trimită la Plovdiv, capitala Rumeliei Orientale, unde urmau să fie puse sub comanda maiorului . Între timp, la marginea Plovdivului se efectuau manevre militare. Maiorul Danail Nikolaev, care le conducea, știa de acțiunile unioniștilor și le susținea. La 18 septembrie 1885, miliția Rumeliei (armata provinciei) împreună cu grupările unioniste înarmate au pătruns în Plovdiv și au
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
multe orașed in provincie, unde aveau sarcina de a aduna grupuri de rebeli pe care să le trimită la Plovdiv, capitala Rumeliei Orientale, unde urmau să fie puse sub comanda maiorului . Între timp, la marginea Plovdivului se efectuau manevre militare. Maiorul Danail Nikolaev, care le conducea, știa de acțiunile unioniștilor și le susținea. La 18 septembrie 1885, miliția Rumeliei (armata provinciei) împreună cu grupările unioniste înarmate au pătruns în Plovdiv și au ocupat reședința guvernatorului , unionist bulgar care nu a opus nicio
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
le susținea. La 18 septembrie 1885, miliția Rumeliei (armata provinciei) împreună cu grupările unioniste înarmate au pătruns în Plovdiv și au ocupat reședința guvernatorului , unionist bulgar care nu a opus nicio rezistență. S-a format imediat un guvern provizoriu, condus de . Maiorul Danail Nikolaev a fost numit comandant al forțelor armate. Cu ajutorul ofițerilor ruși, el a creat planul strategic de apărare împotriva așteptatei intervenții otomane. În Rumelia Orientală s-a declarat mobilizarea. Imediat după ce a preluat puterea, guvernul provizoriu a transmis o
Unificarea Bulgariei () [Corola-website/Science/323240_a_324569]
-
de infanterie ca locotenent. Curând a fost promovat "Oberleutnant" și a fost transferat la regimentul 72 infanterie în 1893. În 1894 a fost transferat la regimentul 6 de dragoni, apoi la regimentul 1 de husari și promovat la rang de maior. A preluat comanda acestui regiment în 1904, a continuat la comanda brigăzii infanterie 79 Honvéd în 1908 și în cele din urmă a comandat divizia de infanterie 31 de la Budapesta în 1911. În plus față de funcțiile sale în armată, arhiducele
Arhiducele Joseph August de Austria () [Corola-website/Science/324040_a_325369]
-
sarcini al comenzii a fost redactat începând cu luna ianuarie a anului 1936 de către Direcția Tehnică și Inspectoratul General Tehnic al Armatei, în colaborare cu reprezentanții uzinelor Vickers. Reprezentanții Ministerului Apărării erau generalii Gelu Petrescu, Aristide Tănăsescu, Vasile Negrei și maiorul Valerian Nestorescu, comandamentului Apărării Antiaeriene a Țării era implicat prin generalul Gheorghe Popescu, iar Uzinele Reșița au trimis directorul general și conducătorul secției de armament. Lucrările începute în luna ianuarie 1936 au fost finalizate în august, când caietul de sarcini
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
300 în total, organizate la rândul lor în ansambluri), determinarea parametrilor reperelor (desen tehnic pentru fiecare piesă care să indice forma, dimensiunile și toleranțele) și stabilirea, în laborator, a compoziției chimice și a caracteristicilor fizice ale pieselor. Echipa condusă de maiorul Valerian Nestorescu a trebuit să determine, tot prin probe de laborator, materialele substituibile, tehnologia de fabricație a acestora și etapele asamblării. Uzinele Reșița trebuiau să producă și prototipul muniției de calibrul 120 mm. Aceasta era de două feluri: bombă scurtă
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
vreme, indemnizația unui elev străin la prestigioasa școală era la nivelul soldei unui general francez... feb. 1929 - Revine din Afghanistan Aristeea Vorobchievici, mama lui Octav. 10 mai 1929 - Prin Decretul nr. 1451 din din 7 mai, Octav Vorobchievici este numit maior. 19-31 mai 1929 - Octav Vorobchievici face o călătorie pentru tactica generală - Stat Major - pe timpul studiilor în Franța. (În 1931 își va publica impresiile în volumul "Între Verdun și luminișul Armistițiului") 2 august 1930 - O.V. primește Brevetul de la Ecole Militaire
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
primul război mondial, într-o fortăreață de pe malul Nistrului, la hotarul cu Rusia Sovietică. Se încheie odată cu sfârșitul războiului, cu trecerea refugiaților și statornicirea hotarului. Trebuia să urmeze și un volum al II-lea. 5 dec. 1935 - I se acordă maiorului Octav Vorobchievici din Marele Stat Major Semnul Onorific pentru pentru serviciul militar de 25 de ani sub drapel românesc. 1935 (de cercetat când a apărut revista) - Fondator și redactor al revistei Lumea militară ilustrată, organ al Asociației scriitorilor și autorilor
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
rămas intacte între cei doi. 11 apr. 1944 - Octav Vorobchievici este numit Comandant de Brigadă, în fruntea celor 3 regimente de infanterie ale Diviziei a 8-a, aflată pe frontul Moldovei (sector Oancea, pe Prut). după 23 august 1944 - Alături de maiorul sovietic Serafimovici, pe lângă mari unități roșii, acționează pentru obținerea de drumuri libere, din Munții Vrancei spre părțile sedentare, de unde, reorganizate, să poată trece la operațiunile de eliberare împotriva zvasticii. Astfel s-a grăbit recuperarea câtorva mari divizii române. (Aceasta este
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
acea victorie, Bethod s-a autoproclamat Rege al Oamenilor Nordului și a pretins ca Uniunea să îi cedeze Englia. În urma refuzului Uniunii, trupele Nordului au invadat Englia, iar Uniunea a fost nevoită să își trimită împotriva lor armata, sub conducerea maiorului Collem West. Armata lui Bethod a fost înfrântă, iar la conducerea Nordului a fost pus Logen Nouădegete, detronat foarte curând de Dow cel Negru. Moartea regelui Guslav al Cincilea, ultimlâul din dinastia lui Arnault, a adus un vid de putere
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]
-
art.32, alin.5), care stipula că „în funcția de șef al Statului Major General poate fi numit locțiitorul acestuia sau unul dintre șefii categoriilor de forțe ale Armatei”. La 1 decembrie 2010, a fost avansat la gradul de general maior (cu două stele). În urma trecerii în rezervă a amiralului Marin, generalul-maior Ștefan Dănilă a fost numit șef al Statului Major General, începând cu data de 1 ianuarie 2011. Ceremonia de predare-primire a Drapelului de Luptă al Statului Major General și
Ștefan Dănilă () [Corola-website/Science/324171_a_325500]
-
nevoia de pregătire militară pentru soldați, subofițeri și cadeți astfel că organizează în Batalionul 2 Infanterie din Regimentul 2 , primele cursuri de cultură generală. Se remarcă prin pregătirea sa și este cooptat ca un colaborator apropiat al generalului Gheorghe Magheru, Maiorului Cristian Tell (Comandantul Batalionului 1 din Regimentul 2 ), colonelului Voinescu și în special al camaradului său din perioada 1830-1840, marele patriot român Nicolae Bălcescu. La izbucnirea revoluției de la 1848, căpitanul este avansat la gradul de maior și numit comandant al
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
al generalului Gheorghe Magheru, Maiorului Cristian Tell (Comandantul Batalionului 1 din Regimentul 2 ), colonelului Voinescu și în special al camaradului său din perioada 1830-1840, marele patriot român Nicolae Bălcescu. La izbucnirea revoluției de la 1848, căpitanul este avansat la gradul de maior și numit comandant al Batalionului 2 Infanterie din Regimentul 2 în garnizoana Brăila. Unitățile Regimentul 2 își exprima totala adeziune la idealurile revoluției și încă din 3 Iunie 1848 în marea lor majoritate se deplasează la Islaz pentru a fi
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
nu mai are sprijinul armatei, prințul Bibescu a fost nevoit să accepte formarea Guvernului Provizoriu din care vor face parte pe lângă Radu Golescu și Alexandru și Nicolae Golescu. Prin Ordinul de Zi pe Oștire numărul 30 din 22 Iunie 1848, maiorul Radu Golescu este avansat la gradul de colonel și este numit comandantul Regimentului 2 . La 13 Septembrie 1848, Colonelul Radu Golescu - Comandantul Regimentului 2 și comandant al garnizoanei București, primește ordin să concentreze forțele din subordine (Batalionul 1 din Regimentul
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
turci, eveniment cunoscut în istorie ca Bătălia din Dealul Spirii. În lupta inegală dintre militarii revoluționari români și turci (raport de forțe 1 la 5) Colonelul Radu Golescu este rănit grav și luat prizonier iar conducerea forțelor este preluată de Maiorul Nicolae Greceanu. Colonelul Radu Golescu a rămas prizonier la turci, la Brussa, până în 1853. Între 1853-1856 se alătură, în Franța, grupului format din Nicolae Bălcescu, C. A. Rosetti, Dumitru Brătianu, Ion Ghica, Ion Eliade Rădulescu ș.a. și, împreună, dau un
Radu Golescu () [Corola-website/Science/324290_a_325619]
-
Mark Mazower aduce dovezi că tatăl viitorului pașă a fost un podar turc, iar mama o țărancă albaneză. Tânărul Enver a studiat în diferite școli militare ale imperiului și a absolvit în final "Harp Akademisi" în 1903. Avea să ajungă maior în 1906. În timpul serviciului militar în cadrul Armatei a III-a staționate în Salonic, el a devenit membru al Comitetului Unității și Progresului (CUP) În 1908 a izbucnit în Salonic Revoluția Junilor Turci, iar tânărul Enver a ajuns rapid unul dintre
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
dar ostașul este grav rănit de o schijă în luptele grele de pe malul râului Jiu. Fata îl însoțește pe bătrânul Bădeață la Spitalul de campanie nr. 9 unde fusese repartizată ca soră medicală categoria I. Spitalul este condus de medicul maior Liviu Mureșan (Ion Caramitru), un ardelean de la Blaj care trecuse pe ascuns granița în România și se înrolase în Armata Română. Din cauza faptului că își pierduse ochelarii în luptele de pe Jiu și nu avea bani să-și cumpere alții, Cătălina
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
Militară. Cei doi se plimbă împreună prin Parcul Copou și pe la Teiul lui Eminescu. Fiind vindecată, Ecaterina vrea să plece din nou pe front, dar Mănoiu refuză să o primească, nedorind ca ea să-și riște viața. Fata insistă ca maiorul Mureșan să-i semneze externarea pentru a se putea întoarce în unitate, dar medicul refuză. Ea fuge din spital, dar este prinsă și arestată ca spioană. Maiorul o scoate de acolo și îi dă un bilet de tren pentru a
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
să o primească, nedorind ca ea să-și riște viața. Fata insistă ca maiorul Mureșan să-i semneze externarea pentru a se putea întoarce în unitate, dar medicul refuză. Ea fuge din spital, dar este prinsă și arestată ca spioană. Maiorul o scoate de acolo și îi dă un bilet de tren pentru a pleca la Mărășești unde era linia frontului. Ea ajunge pe front la compania ei care se lupta cu gerul cumplit (-30 grade) și cu tifosul exantematic. Locotenentul
Ecaterina Teodoroiu (film din 1978) () [Corola-website/Science/326768_a_328097]
-
odihnesc în Mausoleul de la Valea Mare- Mateiaș. Mama, Maria Pârnuță, născută Simion(1891-1949), este îngropată în Cimitirul Bisericii Rucăr-Suseni. Soldatul Ion Mihai Pârnuță a fost înrolat în compania a 3-a, batalionul 1 din regimental 70 infanterie Muscel, comandat de maiorul Grecescu Grigore. Deșii soția, Maria, i-a presimțit moartea și a plecat spre câmpul de luptă pentru a-I arată pe ultimul născut, Gheorghe, nu l a apucat în viață și nu a putut să-l ia pentru a-l
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
noiembrie 1919 la Câmpulung Muscel. Tatăl său Ion Bărbulescu a fost preot la Biserică Domneasca din oraș și protoiereu al județului Muscel de la 1 iunie 1914. A decedat pe front participând la război că preot militar, confesor la Garnizoana Câmpulung. Maiorul preot Ion Bărbulescu a fost decorat post-mortem cu ordinele ‘’Coroană României’’ și ”Steaua României”. Mama, Elenă Bărbulescu, născută Angelescu, originară tot din Câmpulung, a rămas văduva la 32 de ani cu 6 fete: Virginia, Adelina, Țină, Meta, Aurica și Constantă
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
școli țărănești și directori de cămine culturale. În martie este concentrat cu gradul de sublocotenent de rezervă, la Regimentul 30 Dorobanți din Câmpulung, repartizat comandant de pluton la compania a III-a, sub comanda locotenentului Angelescu. Comandant de batalion era maiorul Ocrain de origine basarabean. Regimentul este deplasat pe linia strategică Tecuci- Nămoloasa- Galați. Răspunde apelului generalului Ion Antonescu și da examen la Școală pentru pregătirea de ofițeri observatori și bombardieri - Pipera, București. Este admis printre cei 20 din 100 înscriși
Gheorghe Pârnuță () [Corola-website/Science/326829_a_328158]
-
(în ) este un film de acțiune american din 1996, regizat de regizorul chinez John Woo, după scenariul lui Graham Yost. Rolurile principale sunt interpretate de John Travolta și Christian Slater. Subiectul filmului este furtul a două arme nucleare americane. Maiorul Vic "Deak" Deakins (John Travolta) și căpitanul Riley Hale (Christian Slater) sunt piloți în United States Air Force. După un meci de box între cei doi, piloților li se dă ca misiune să realizeze un exercițiu top secret pe un bombardier
Operațiunea Broken Arrow () [Corola-website/Science/325730_a_327059]
-
o întrunire a mai multor intelectuali de marcă și scriitori de limbă germană, în casa poetei Astrid Connerth-Wiesenmayer (conducătoarea cercului literar „Josef Marlin“ din Sibiu), Securitatea declarând adunarea ca fiind o conspirație potrivnică statului. Potrivit sentinței nr. 342, semnate de maiorul Dragoș Cojocaru, cei cinci scriitori ar fi redactat lucrări ce nu corespundeau cerințelor ideologice, lucrări cu caracter dușmănos și mistic, cu conținut apolitic și mesaj cu sens dublu. Motivația politică a procesului se baza pe decizia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej de
Procesul scriitorilor germani () [Corola-website/Science/325775_a_327104]