KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...205 206 207 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

că În această ciudată poveste care-l făcea să rămînă blocat În acel colț pierdut de țară, Fersen nu ignora faptul că familia tinerei OPJ era dublu implicată. - Ce părere ai despre menhirul acela din care picură sînge? Întrebă el. Marie oftă, cercetase monolitul pe toate părțile, sondase crestăturile adînci care desenau semnul păsării, nu dăduse de nimic anormal În afară de urmele de sînge. - A Început să curgă cam pe la 8:30... La cîteva ore după moartea lui Gildas. - Unde e șmecheria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
ore după moartea lui Gildas. - Unde e șmecheria? - Nu există nici o șmecherie. Lucas accentuă cuvintele: - Nu e vorba decît de o punere În scenă, ea trimite un mesaj precis, vreau să știu care e și cui anume i se adresează. Marie șovăi o clipă, bruschețea lui Fersen n-o Încuraja să vorbească, dar, mai devreme sau mai tîrziu, va face și el legătura. - Legenda jefuitorilor de corăbii, murmură ea. - O legendă, acum... O cuprinse mînia. - Legenda asta face parte din istoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
deja peste menhirii de la Ty Kern. Dacă nu ții seama de ea, n-ai să-i Înțelegi niciodată pe oamenii de aici și n-ai să descoperi nimic! - Uau. Mergi la țintă, așa e? Nemaisuportînd tonul ironic al lui Fersen, Marie se ridică și Începu să se plimbe prin birou. Gata-gata să se Împiedice În valiza pe rotile pe care acesta o lăsase În mijlocul Încăperii. În mod vizibil, se instalase la jandarmerie ca la el acasă, fără să Întrebe pe nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Valuri Înalte, monstruoase, un vas cu trei catarge, cu chila spintecată de stînci, trupuri dislocate azvîrlite pe plajă... Gravura În fața căreia stătea Fersen era absolut sinistră. - Vasul Mary Morgan era unicul vas de pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a mai Întors niciodată. Foametea s-a instalat la Lands’en, așa că, pentru ca toți să poată supraviețui, șase insulari au decis să facă să naufragieze bricurile care navigau În largul coastei. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cumplită În care jefuitorii au făcut să naifragieze al nu știu cîtelea vas și au ucis marinarii... Fără să știe că aceia erau pescarii de pe Mary Morgan care se Întorceau În sfîrșit acasă. Lucas dădu drumul unui rîs scurt, sarcastic. Marie preferă să nu-i dea atenție și trecu mai departe, la o machetă mare care reproducea monoliții de la Ty Kern. Niște personaje micuțe și naiv reprezentate Întruchipau șase oameni supuși la suplicii pe menhirii Însîngerați. Pe un ton neutru, ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
duse să deschidă tabloul electric, cînd ceva strălucitor Îi atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de secundă. Uluită, recunoscu imediat fraza În dialect breton: Pentru Marie, Cel-de-Sus va judeca Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. TÎnăra polițistă se făcu lividă: și de data asta mesajul Îi era adresat tot ei, personal. Simți aceeași neliniște surdă ca atunci cînd se trezea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Își bătea cumva joc de el, dar observă că tînăra femeie Își pierduse obișnuita ei siguranță. Cercetă Încăperea, căutînd ceva care ar fi putut reprezenta sursa unei proiecții. Nimic. Nu se putu Împiedica să nu zîmbească. - Și... ce zicea inscripția? Marie Îi povesti de scrisoarea găsită asupra corpului lui Gildas și care fusese brusc reprodusă pe perete, la lumina unui fulger. În fața aerului batjocoritor al interlocutorului ei, renunță să mai continue. - De fapt, nu mai știu, nu era nimic... Lumina furtunii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Lucas. Cine știe dacă nu cumva Își acoperea familia sau pe niște insulari. Încă de la venire, Îi simțise atît de Închiși și de solidari În neîncrederea lor față de străinul care era el... Adoptă un aer amabil. - Îți mulțumesc pentru vizită. Marie făcu imediat stînga-mprejur spre ieșire. Lucas se ținu după ea, continuînd pe un ton ușor: - În orice caz, am să te regret... Ea se Întoarse spre el. - Ce vrei să spui? - Eu sînt cel Însărcinat cu ancheta și am de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
obstrucționezi ancheta, va trebui să dai socoteală... - Puțin Îmi pasă mie de amenințările dumitale! N-am să părăsesc insula pînă ce nu-l descopăr pe asasinul fratelui meu! - Ai să-ți pui În joc toată cariera! Cu un gest furios, Marie Își scoase atunci plăcuța de polițist, arma din dotare și i le puse În brațe. - Demisionez. Așa Îți convine? Deschise ușa, Îi azvîrli din prag cheile muzeului și se făcu nevăzută În vijelia de afară. El ridică de pe jos mănunchiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Rafalele se tînguiau pierzîndu-se printre monoliții sitului, acum sinistru de pustiu. Furios, lipăind fără voia lui prin clisa drumului desfundat, care parcă Încerca să-i aspire cu zgomot frumoșii lui pantofi marca Weston, Înaintă cu dificultate, tîrÎndu-și anevoie valiza. Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Marie Își stoarse pletele Încă umede. Ploaia izbea În rafale ușile cu geam ale apartamentului. Furtuna părea să se Întețească, iar Christian tot nu se Întorsese. CÎnd coborî În holul hotelului, Loïc tocmai dădea pe gît un pahar la recepție. Marie nu-și putu reține o privire de reproș pe care el o prinse din zbor și o rezolvă printr-un ridicat din umeri enervat. Simți neliniștea de pe chipul surorii lui, dar nu veni s-o Îmbărbăteze, cum ar fi făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
nimeni și nimic! Nu pricepi că ai face mai bine să mă ajuți? - Lasă-mă-n pace! - Ajută-mă, Loïc, Încearcă să convingi consiliul municipal să fie de partea mea! - N-ai decît s-o faci singură! E adunare mîine... Marie era gata să replice cînd se deschise ușa dinspre hol, lăsînd să apară În prag silueta lui Lucas Fersen. Șiroia de apă și părea extenuat, nemaidîndu-și nici măcar osteneala să adopte o atitudine cît de cît demnă. TÎnăra femeie nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru mine, fratele meu Îți va găsi cu siguranță o cameră... Loïc aruncă o privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre lift, lăsînd În urma lui, ca un melc, o dîră umedă și noroioasă. CÎnd ușile cabinei se Închiseră, Marie se aplecă spre Loïc. - Prefer să nu-l slăbesc din ochi. Și să mai arunc cîte o privire și prin lucrurile lui dacă e necesar... Fratele ei o privi cu neîncredere, ca pe o străină și avu pentru ea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
priceapă. Își goli paharul dintr-o sorbitură, Își Înșfăcă impermeabilul, luă cheile mașinii și trecu fără o vorbă pe dinaintea ei, Îndreptîndu-se spre ieșire. - Unde te duci? - Să iau aer, zise el laconic Înainte de a pleca, fără să se mai Întoarcă. Marie rămase perplexă. Hotărît lucru, ei doi nu se mai Înțelegeau, tandrețea care Îi legase Întotdeauna făcuse loc unei agresivități reci. De ce era atît de ostil Încercării ei de a afla adevărul În legătură cu moartea lui Gildas? Avea cumva ceva de ascuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
lui Gildas? Avea cumva ceva de ascuns? Cu cine urma să se Întîlnească? Unde se ducea la ora aceea și pe asemenea vreme? O evidență care-i sări În ochi o făcu să simtă că Îi Îngheață sîngele În vine. Marie era pe cale să-și bănuiască propriul frate. O cuprinse ciuda pe sine Însăși. Și totuși, sentimentul că e neînțeleasă și respinsă de familie persista și o făcea să se Îndoiască de toți. De ce Loïc, Jeanne și chiar Christian se Încăpățînau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă Christian. Se ridică și aprinse lumina. Marie Își descoperi atunci logodnicul, ud, bărbos, cu un aer istovit, uluit Încă de violența reacției ei. - Iartă-mă... Aveam un coșmar, Îngăimă ea. Ușa camerei se dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dădu de perete. Lucas Fersen apăru În prag, cu pistolul În mînă. - Dă-i drumul! Nu mișca! Văzînd-o pe tînăra femeie pe jos și un bărbat Întors cu spatele care se apleca asupra ei, Își ațintise arma asupra lui Christian. Marie se ridică, skipperul se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
care se apleca asupra ei, Își ațintise arma asupra lui Christian. Marie se ridică, skipperul se Întoarse cu fața, amîndoi cătînd uluiți la Fersen. - Cine-i ăsta? Întrebă Christian fixîndu-l cu privirea de parcă avea de-a face cu un nebun. Marie făcu prezentările, adoptînd cu ironie un ușor ton monden. - Comandant Lucas Fersen... Christian Bréhat, logodnicul meu... Lucas Își vîrÎ arma la loc În teacă, ocărîndu-se În sinea lui, perfect conștient de ridicolul intervenției. Prestigiul i se dusese pe apa sîmbetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
dusese pe apa sîmbetei. Trebuia acum să se mai și piardă În scuze În fața acelui tip și să iasă plouat pe ușă, lăsîndu-l cu bomba aceea. - Îmi pare rău... zise el, adoptînd formula minimă, Înainte de a bate jalnic În retragere. Marie fu nevoită să explice cine era comandantul Fersen și de ce preluase ancheta. - Nu e chiar așa prost polițistul ăsta, dacă stau să mă gîndesc, nu-mi pare rău că preia el ștafeta, asta te va feri de pericole. Cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de cele petrecute la abație. Senzualitatea gesturilor ei nu-i mai dădu timp să abordeze subiectul, Christian o cuprinse În brațe. Mai tîrziu, Își spuse ea, rostogolindu-se pe pat. A doua zi dimineață, un soare strălucitor inunda camera cînd Marie se deșteptă. Îl privi Îndelung pe Christian, Încă adormit alături de ea. Avea, În somn, un aer preocupat, două cute verticale Între sprîncene. Moartea lui Gildas Îl făcea să se simtă orfan. În cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
cursul nopții, se strînseseră unul Într-altul, ca niște copii, și el avea senzația că Îi era brusc furată copilăria și toate visele: o Întreagă viață deja trasată Între dragostea pentru ea și pasiunea pentru mare... Acum o simțea pe Marie Îndepărtată și neliniștită. Inima Îi bătuse puternic cînd Îi lăsase biletul acela În mașină, o așteptase cîteva ceasuri la abație ca să Împartă cu ea vestea bună a achiziționării viitoarei lor case, se simțise abandonat. - Mi-e teamă că uiți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]