6,144 matches
-
Bruno și al lui Galilei sunt cele mai celebre. Giordano Bruno e un călugăr dominican fugit din ordin, revoltat împotriva filosofiei lui Aristotel, susținând în contradicție cu ea pluralitatea lumilor, și autor al unui sistem panteist, incoerent ca o bâlbâială metafizică. Pentru toate acestea a fost ars pe rug. Galilei e un savant de mare prestigiu al timpului său, care, tot împotriva sistemului aristotelic, susține că pământul se învârtește împrejurul soarelui. A stat pentru aceasta, bătrân cum era, zece ani la
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
s-a lăsat anexată fie de metafizică, fie de psihologie și n-a știut să fie o știință de sine stătătoare. „Misticismul estetic”, pe care îl resping din principiu teoreticienii contemporani, se referă îndeosebi la acel frumos și înălțător capitol metafizic al esteticii tradiționale, care se străduia să lămurească filosofic ce este frumosul în sine și care socotea inspirația artistică drept un fenomen sufletesc cu origini oarecum sacre. Estetica modernă a eliminat acest capitol metafizic, găsindu-l nedemn de o metodă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la acel frumos și înălțător capitol metafizic al esteticii tradiționale, care se străduia să lămurească filosofic ce este frumosul în sine și care socotea inspirația artistică drept un fenomen sufletesc cu origini oarecum sacre. Estetica modernă a eliminat acest capitol metafizic, găsindu-l nedemn de o metodă științifică. Ea manifestă o ciudată aversiune fața de filosofia frumosului și declarând că el nu se poate defini, sau, chiar dacă s-ar putea, e o trudă inutilă, părăsește terenul metafizic și își îndreaptă cercetările
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a eliminat acest capitol metafizic, găsindu-l nedemn de o metodă științifică. Ea manifestă o ciudată aversiune fața de filosofia frumosului și declarând că el nu se poate defini, sau, chiar dacă s-ar putea, e o trudă inutilă, părăsește terenul metafizic și își îndreaptă cercetările numai asupra valorii imanente a artei. Procedeul acestei amputări descrie o linie coborâtoare de la metafizică la fizică, impusă de metoda experimentală care vorbește cu insistență de o fizică a artei. Aceeași atitudine se manifestă față de problema
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu numai aceste principii eliminate sau degradate ne interesează în confruntarea lor cu doctrina teologică. Ideea de frumos se înțelege în trei feluri deosebite: frumosul în sine, sau frumosul transcendent, frumosul natural și frumosul artistic. Dacă estetica mai veche formula metafizic frumosul în sine într-un mod foarte înrudit cu cel teologic, estetica modernă, după cum am spus, a renunțat la el ca la un concept gol de sens, care n-o ajută cu nimic. În ce privește frumosul natural și frumosul artistic, estetica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu putem s-o desăvârșim decât întorcându-ne în același punct de unde am plecat. Ceva în felul acesta e cauza primă și cauza finală, către care raportăm tot ve există și evoluează în timp și în spațiu. Dacă obiectul gândirii metafizice e ființa ca ființa sau ființa în sine, toate ideile ființelor din lume se raportează ca idei relative la ideea absolută a ființei. Pentru gândirea teologică, ființa, care e obiectul metafizicii, se numește Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu spune despre sine, în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
metafizică, frumusețea în sine e o concluzie dialectică a operației de simplificare și absolutizare a frumuseții relative, adică e ideea tuturor ideilor de frumos. În teologie însă frumusețea nu e o idee, ci însăși existența revelată a lui Dumnezeu. Ideea metafizică de frumos e un simplu extract logic; ea nu e gândită ca având putere intrinsecă de comunicare către frumusețile relative, pe când în teologie frumusețea absolută fiind Dumnezeu însuși, ea se comunică de la sine frumuseților relative din lume, precum se comunică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu e gândită ca având putere intrinsecă de comunicare către frumusețile relative, pe când în teologie frumusețea absolută fiind Dumnezeu însuși, ea se comunică de la sine frumuseților relative din lume, precum se comunică existența, viața sau bunătatea și iubirea. în estetica metafizică a lui Schopenhauer bunăoară, care e sinteza celei platonice și a celei kantiene, frumusețea e o idee veșnică, dar impersonală. Gândirea lui Schopenhauer e ateistă și exclude atributul de personalitate vie a ideii veșnice. În consecință, această idee veșnică nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Cu alte cuvinte, el e absolut și independent, el e realitatea obiectivă, suficientă sieși. Dar, absolut și transcendent, frumosul divin se caracterizează prin comunicabilitate față de toate lucrurile din lumea creată. El nu se concepe static și impersonal ca ideea frumosului metafizic al filosofiei, pentm că frumosul divin e „cauza creatoare care pe toate le mișcă”. Frumusețe primordială conține în sine cu anticipație toate lucrurile frumoase din lume, modelate apoi în timp și în spațiu. „Căci toată frumusețea, continuă Dionisie și tot
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Florenski și îndeosebi ca Sergiu Bulgakov. Dacă ținem s-o simplificăm, ea se poate reduce la problema raportului în veșnicie dintre Sfânta Treime și creatura îndumnezeită, a cărei culminație filosofia rusă o vede în Fecioara Măria. încercarea de a lămuri metafizic acest raport al Fecioarei îndumnezeite, socotită ca „mama omenirii” față de Sfânta Treime, e chestiunea care a stârnit protestele și discuțiile recente în teologia rusă, silind pe părintele Bulgakov la atenuarea punctului său de vedere. Ideea sofianică, așa cum am schițat-o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
urât; adică e indiferentă. Ca atare, noi suntem cei care o valorificăm într-un fel sau altul prin proiecția în afară a preferințelor subiective. Pentru estetica tradițională există, dimpotrivă, două izvoare obiective ale frumosului: natura și arta. Fie în ordinea metafizica, fie în ordinea psihologică, frumosul natural și frumosul artistic stau pe același plan al atenției(Tudor Vianu: Arta și Frumosul, p. 122-128). Pentru filosofic, atât lucrurile naturii cât și plăsmuirile artei fac parte din „sfera obiectelor frumoase”. Ar exista deci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
p. 122-128). Pentru filosofic, atât lucrurile naturii cât și plăsmuirile artei fac parte din „sfera obiectelor frumoase”. Ar exista deci o unitate a frumosului natural și artistic, unitate care justifică înglobarea lor în aceeași disciplină. E indiferent dacă o idee metafizică se revelează în formele sensibile ale naturii sau în formele sensibile ale artei; faptul trăit în contemplație este de aceeași valoare estetică. Principiul tradițional al acestui punct de vedere este că natura ar fi marele magistru al artei. De la filosofii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ca unul care caută un fundament comun contemplării estetice atât a naturii cât și a artei(Tudor Vianu: op. cit. p. 124). Ce obiectează estetica modernă acestei concepții tradiționale? Mai întâi, ca știință experimentală, cum năzuiește să devină, ea elimină considerațiile metafizice asupra frumosului, fiindcă ele nu intră în sfera științifică și deci n-o interesează. Unitatea frumosului natural și a frumosului artistic pe temeiul ideii transcendente, pe care ar revela-o, cade de la sine acoperită de dispreț. Al doilea, aserțiunea repetată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a-i nega frumusețea tocmai în numele esteticii e una din aberațiile cele mai bizare ale mentalității moderne. Ținem să spunem că nu suntem întru totul de acord cu punctele de vedere ale esteticii tradiționale, care își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul ei, după care atât natura cât și arta revelează deopotrivă invizibilul în vizibil sau inteligibilul în sensibil, e mai aproape de sensul teologic al frumosului. Dar, după cum am observat, inteligibilul acesta conceput ca o idee
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de principiu universal în religie, se repercutează în artă prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în cele mai seducătoare forme estetice. Dacă filosofia platonică reprezintă culmea idealismului grec, tocmai acest idealism ne apare mai profanat de josnicia patimii justificate metafizic, în realitate, Elada păgână n-a cunoscut niciodată estetismul pur, cum îl concep și cum îl pretind teoreticienii moderni. Arta ei, în mare parte, e apoteoza viciului, a monstruozității morale. Când o judecă altfel, cu scopul de a o da
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al culturii moderne, lipsită de o directivă supremă, nimicește necontenit condițiile prielnice marii arte. Arta nu e o adaptare la o asemenea realitate, ci dimpotrivă, o reacție pe planul ideal. Ca să se dezvolte, ei îi trebuie luminișul înalt al largurilor metafizice. Romanticii germani îi văd salvarea în mitologie. Când gândesc astfel, ei au prezent în minte exemplul Greciei, unde poesia, tragedia însoțită de muzică, statuia și templul, toate s-au hrănit și s-au dezvoltat din carnea fabuloasă a miturilor religioase
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transfigureze la rândul lui. Mai mult decât mitul etnic, misterul religios salvează arta din dezordinea, din rătăcirea și din pipernicirea condiției moderne. Căci dacă e adevărat ce susțineau romanticii germani că arta nu se poate dezvolta decât într-un climat metafizic, ce climat mai înalt i se poate oferi decât nemărginirea cerului creștin, populat de îngeri și de oameni îndumnezeiți, adică de „forme finite, ce închid în ele infinitul?” în nu mai știu care din Pretextele sale, Andre Gide crede că
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
înalt și aristocratic aproape în tot ceea ce a scris cu excepția a trei drame din perioada freudistă, pe care a respins-o apoi cu puternice argumente filosofice. Lucian Blaga aduce în cugetarea românească un sistem magnific închegat, în care îndrăznețe idei metafizice ale timpului fuzionează, ca la nici un alt gânditor anterior, cu duhul nostru autohton și i dau dreptul, alături de d. I. Petrovici, la titlul de filosof român. În multe laturi ale cuprinzătoarei lui cugetări, noi teologii îl simțim aproape. De multe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
stilistic al plăsmuirilor poate foarte ușor să scape neștiut tocmai creatorilor”(Lucian Blaga: Geneza metaforei și sensul culturii, p. 123. ). Această afirmație a filosofului român nu e ceva izolat și aruncat la întâmplare, ci se razimă pe o amplă construcție metafizică a inconștientului. Chiar din citatul adus, se poate vedea că Lucian Blaga concepe sufletul ca fiind constituit din două etaje principale: unul, cel superior, care este emisfera luminoasă a conștiinței, e locuit de rațiunea cunoscătoare cu numeroasele ei categorii funcționale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
individuale; caracterul etnic se datorește categoriilor rasei. Formulând această frumoasă teorie, care în sistemul său de filosofie a culturii ocupă un loc de vaste proporții și de însemnătate centrală, Lucian Blaga știe perfect că e vorba numai de o ipoteză metafizică și o numește ca atare. Declarația aceasta o luăm așa cum e făcută de autor. Ipotezele nu sunt mai mult decât ipoteze și atâta vreme cât lipsește putința de a le verifica, ai toată libertatea să le îmbrățișezi cu simpatie ori să le
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne-a distanțat și ne-a înstrăinat de asemenea lucruri, pipernicindune capacitatea credinței sau admirației. în însăși iubirea noastră pentru copil, instinctul maternității, al paternității, al frăției, se luminează și se lărgește de un sens mai înalt, de un sens metafizic al vieții. În leagănul unde doarme sau gângurește un nou venit, se dezghioacă sub ochii noștri, din adâncimi pe care nu le stăpânim, un miracol de puritate și candoare din altă lume. Filosoful american Emerson, în minunata-i corespondență cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Creatorului. Totul atârnă aici de acel imponderabil al purității sufletești, al copilăriei ce persistă în geniul plăsmuitor. Fie că strălucește într-o temă religioasă, fie într-o temă cu totul indiferentă, puritatea, din moment ce există, are prin ea însăși o semnificație metafizică și un nimb spiritual de dincolo de timp. Aparținând numai esteticii, ea e totuși ca o paralelă sensibilă a sfințeniei. Firește, arta lui Dostoievski nu e sacră, dar nu e nici indiferentă ca ultima categorie de care am vorbit, ci una
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
androgin al ascetului. S-a obiectat nu o dată contradicția dintre aceste două soluții, pe motivul că una înseamnă afirmarea cărnii, iar cealaltă negarea ei. Între alții, D. Merejkowski(D.Merejkowski: Aufdem Wege nach Emmaus, p. 27) acuză creștinismul de inconsecvență metafizică, de parcă doctrina revelată n-ar fi altceva decât un sistem filosofic construit după logica omenească, în care soluțiile să nu iasă din schema silogismului. Iisus Hristos nu e nici Aristotel, nici Descartes sau Kant. El e rațiunea dumnezeiască a lumii
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
într-un singur trup, căci întâia minune s-a săvârșit la nunta de la Cana Galileii. Dar dacă cineva are o capacitate de virtute peste nivelul comun, ajunge prin asimilare creștină un înger în trup. Nu e vorba de o contradicție metafizică între căsătorie și ascetism, fiindcă, amândouă sunt trepte pe scara desăvârșirii, iar de la treapta de jos la cea de sus nu e contradicție, ci continuitate. Contradicția există între carnea păcătoasă și disciplina căsătoriei sau între carnea păcătoasă și disciplina ascetică
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un preț fără pereche e cunoașterea de sine, e vederea propriei obârșii cerești, e intuirea rădăcinii sale ontologice. Suntem făpturi concrete în timp și în spațiu, dar ca idee trăim din veșnicie în Dumnezeu. Adevărul acesta al existenței noastre ideale metafizice, al nemuririi noastre create, dă perspectivă infinită strofei ce urmează: îngemănând potrivnice silințe, Cobor zâmbind din alba-ntâietate, Din soiul uniefâră de semințe închis în pura mea deplinătate. În idealitatea ei de ființă pur inteligibilă, creatura e desăvârșită și fericită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]