5,217 matches
-
întemeierilor saxone scris în 967. Principala sursă pentru această perioadă este cronica lui Grigore din Tours, care însă prezintă punctul de vedere al francilor. Cronica lui Widukind este scrisă mult mai târziu și are în mod clar încorporată o componentă mitică. Procopius din Cezareea menționează evenimentele doar în treacăt și doar în măsura în care se referă la Italia.
Hermanfrid de Thuringia () [Corola-website/Science/328544_a_329873]
-
Universitatea din Zürich, numirea a provocat atât scandal încât autoritățile au decis să-l pensioneze înainte de a-și începe funcția. Ceea ce făcea "Das Leben Jesu" să fie atât de controversată era caracterizarea de către Strauss a elementelor miraculoase din evanghelii drept „mitice”. Cartea lui Strauss a încheiat o perioadă în care cercetătorii s-au luptat cu natura miraculoasă a Noului Testament în conformitate cu vederile raționale ale Epocii Luminilor. Un grup consta din „raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
raționaliști”, care găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și le citește doar la nivel mitic. Prin „mitic” voia să spună că ele nu sunt nici adevărate, nici false din punct de vedere istoric, ci transmit învățături teologice. Mergând din miracol în miracol, el le considera drept produsul folosirii surselor evreiești referitoare la Mesia de către biserica
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
găseau explicații logice și raționale pentru evenimentele aparent miraculoase; celălalt grup, „supranaturaliștii”, apărau acuratețea istorică a povestirilor biblice și a elementului de intervenție divină directă. Strauss a destrămat caracterul istoric al „întâmplărilor” și le citește doar la nivel mitic. Prin „mitic” voia să spună că ele nu sunt nici adevărate, nici false din punct de vedere istoric, ci transmit învățături teologice. Mergând din miracol în miracol, el le considera drept produsul folosirii surselor evreiești referitoare la Mesia de către biserica primară, pentru
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
de după ”. Marcus Borg susținea că „detaliile argumentelor lui Strauss, folosirea de către el a filosofiei hegeliene și chiar definirea de către el a mitului nu au avut un impact durabil. Dar susținerile sale de bază — că multe narațiuni din evanghelice au caracter mitic și că 'mitul' nu poate fi pur și simplu echivalat cu 'falsul' — au devenit parte din cercetarea standard. Ceea ce era extrem de controversat în vremea lui Strauss a devenit azi o unealtă care e parte integrantă din aparatul cercetătorilor biblici.”
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]
-
popularului roman fantasy scris de Bradley, Negurile. Personajele cărții au apărut anterior în cele două romane ale lui Bradley care formează volumul "The Fall of Atlantis": "Web of Light" și "Web of Darkness". "" reprezintă veriga lipsă în presupusa legătură dintre mitica Atlantidă și seria Avalon. Diana L. Paxson i-a propus lui Marion Zimmer Bradley să scrie împreună o poveste despre călătoria în Britania a celor doi copii născuți la sfârșitul volumului "The Fall of Atlantis". Ideea a fost prezentată editorului
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
transmisă posterității. "New England Science Fiction Association" este de părere că "Străbunii Avalonului" reprezintă "o lectură interesantă și plăcută", considerând incitant "firul narativ care o urmărește pe Tiriki". De asemenea, apreciază atenția acordată detaliilor legate de astronomie, deoarece în vremea miticei Atlantida "nu numai numele constelațiilor ar fi fost altele, ci însuși cerul ar fi arătat diferit, deoarece stelele nu s-ar fi aflat în aceleași zone ale cerului ca acum. Acest aspect ar fi fost important pentru astrologie și navigație
Străbunii Avalonului () [Corola-website/Science/328730_a_330059]
-
tot atât de bine de Coran și de profet, cât și de binefacerile și serviciile loiale pe care acest animal le-a adus armatelor musulmane, prinților și filfizonilor din dinastiile abassizilor și fatimizilor care-I foloseau în jocurile lor ecvestre. Doi bidivii mitici ocupă tot spațiul imaginar care îl leagă pe om de divinitate, căci ei sunt prezentați în tradiție ca cei care facilitează contactele: calul fabulos al-Buraq și bidiviul Duldul, numele calului dăruit de profet ginerului său Ali. , reminiscență a lui Pegas
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
administrativă a Poloniei. Acesta este acum capitala voievodatului Polonia Mică. Cea mai veche cunoscută așezare pe locul actual al Cracoviei a fost stabilit pe Dealul Wawel și datează din secolul al IV-lea. Legenda atribuie crearea orașului lui Krakus domnitor mitic, care a construit orașul peste o peșteră ocupată de un dragon, Dragonul Wawel ("Smok Wawelski"). Mulți cavaleri au încercat fără succes să ucidă balaurul, dar Krakus i-a dat un miel otrăvit, care a ucis balaurul. Orașul a fost liber
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
sine, afirma Constantin Ciopraga, ci „poezia, fascinația clipei, fiorul existențial cu reverberații unice”. Originalitatea creației sadoveniene se datorează combinației incomparabile de lirism și reflecție, fiecare secundă părând a se înscrie pe o curbă a eternității. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a proveni dintr-un trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
a născut, mama sa l-a așezat la umbra unui copac, dar picioarele i-au rămas descoperite și i-au fost arse de soare, de unde și culoarea lor negricioasă. În această explicație se regăsește și un ecou vag al schemei mitice mai larg răspândite conform căreia puterile cognitive speciale ale unui prezicător sunt contrabalansate de o infirmitate fizică. Tatăl lui Melampus a fost Amythaon, fiul lui Cretheus și al lui Tyro. Cretheus a fost regele întemeietor al cetății Iolcos din Thesalia
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
identitatea mamei lui Melampus. Uneori, chiar în cadrul aceluiași text sunt prezente mai multe variante diferite. Astfel, în "Biblioteca" lui Apollodor, Eidomene este descrisă fie ca fiica lui Pheres (și deci nepoata lui Amythaon), fie ca fiica lui Abas, probabil regele mitic din Argos. După alte versiuni, numele soției lui Amythaon ar fi fost Aglaia sau Rhodope.
Melampus () [Corola-website/Science/331968_a_333297]
-
specifice care dau naștere conștiinței imaginative. Dintre aceste forme amintim: formele inteligibile ("șuwar aqliyy"), formele imaginale ("șuwar miṯăliyy") și formele sensibile ("șuwar ḥissī") . Grație facultății cognitive, imaginația- o parte a lumii imaginale, secretă de fapt imaginarul, cu alte cuvinte irealul, miticul, miraculosul, ficțiunea. Pornind de la filosofia luminii în care îngerul este dublul celest al sufletului terestru, iar calitatea lui este aceea că transcende propria individualitate, și abordând teoria imaginației active inițiată de Mollă Sadră Shiīrăzī ( 1571-1640), Corbin interpretează imaginația ca fiind
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
aduce la lumină). Cuvântul "hierofanie" apare frecvent în lucrările istoricului religiilor Mircea Eliade, care l-a preferat cuvântului mai constrictiv "teofanie" (apariție a lui Dumnezeu). Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici etc.) și profan. Potrivit lui Eliade, pentru omul tradiționalist, miturile conțin „descoperiri ale sacrului (sau supranaturalui) în Lume” — acestea fiind, de fapt, hierofanii. În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub formă de modele ideale (acțiuni și porunci date de zei
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
Cruciada literară a ecumenistului Constantin Virgil Gheorghiu" (2005), o primă monografie dedicată lui Constantin Virgil Gheorghiu în care sunt analizate ecourile internaționale ale romanului " Ora 25" („o carte existențialistă și, în bună măsură, absurdă (poate mai mult în linia absurdului mitic al lui Ion Creangă)”, după cum o consideră criticul) și locul acestuia în literatura contemporană. Volumele "Eseuri" (1982), "Personalități culturale românești din străinătate" (1999), "Fețele rostirii" (2002) și "Eseuri" (2007) conțin eseuri și comentarii mai vechi sau mai noi pe teme
Fănuș Băileșteanu () [Corola-website/Science/337029_a_338358]
-
canalul Boomerang ca parte a programului "Boomerang Cinema". Yogi, Boo-Boo și mulți dintre prietenii săi (ca Huckleberry Hound, Quick Draw McGraw, Snagglepuss, Gorila Magilla, Leul Lippy, Hardy Har Har și Super motanul) decid să construiască o arcă pentru a căuta miticul "Loc Perfect" ("Perfect Place"), un loc liniștit ce nu a fost afectat vreodată de oameni și poluare. Ei îl angajează pe îngrijitorul parcului Jellystone, Noah Smith, pe post de căpitan ca să călătorească prin întreaga lume pentru a găsi astfel de
Arca lui Yogi () [Corola-website/Science/337496_a_338825]
-
al XX-lea și unul dintre ultimele hoteluri independente din această clasă. Fațadele sale au un aspect neoclasic, cu o ornamentație opulenta cvasi-barocă. El figurează că și hotelurile Sacher din Viena, Ritz din Paris sau Astoria din Bruxelles printre locurile mitice ale industriei hoteliere de lux. Pe 13 iunie 2003, fațadele și acoperișurile ansamblului de clădiri, precum și salonul central denumit „salonul regal” cu acoperiș de sticlă, au fost înscrise în lista de inventar a monumentelor istorice. La 1 martie 2001, el
Hotelul Negresco () [Corola-website/Science/336527_a_337856]
-
Svend I al Danemarcei și sora lui Knut cel Mare. Genealogii de mai târziu au urmărit familia de la liderul Styrbjörn, un descendent al familiei regale suedeze, care la rândul lor se coborau de la legendarul rege Sigurd Hring, considerat ca fiind mitic de către cei mai mulți istorici moderni. Svend s-a născut în Anglia, ca fiu al norvegianului Ulf Jarl și a soției sale, Estrid Svendsdatter, fiica regelui Svend I al Danemarcei și sora regelui Knut cel Mare. Svend a crescut ca un lider
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
Șuhan, Ion Cârdei, Eugen Maximovici, Ion Grigore, Virgil Neamțu etc. De asemenea, secția de artă se bucură de evenimentele prilejuite de găzduirea unor expoziții itinerante. Una din expoziții a fost cea în care au fost reprezentate în ceară bisericească personaje mitice, religioase și personaje din filme, aduse de la Sankt Petersburg. Figuri precum Moise, Buddha, personajele din trilogiile "„Stăpânul inelelor”" și "„Harry Potter”" au încântat privirile vizitatorilor. Piesa de rezistență a expoziției a fost reprezentarea în mărime naturală a tabloului "„Cina cea
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
(; ), este o entitate supranaturală mitică și protagonist al romanului epic clasic chinezesc "Călătorie spre Vest" (), scris în timpul Dinastiei Ming (1368 - 1644) și bazat pe evenimente din timpul Dinastiei Tang (618-907), povestiri și adaptări populare. În roman, maimuța născută dintr-o piatră, dobândește puteri supranaturale prin
Regele Maimuță () [Corola-website/Science/335178_a_336507]
-
fiică al lui Madai numită Milca (Aramaică: "Melkâ") ș-a căsătorit cu Cainan care este un strămoș al lui Avraam deasemenea menționat în unele versiuni ale Genezei. "Medos" (Μηδος), și mama sa Medea, sunt deasemenea numiți strămoși ai Mezilor în Mitica Istorie Grecească. Școlari creștini au propus conecția evreiescului "Madai" cu grecescul "Medos" până în timpul lui Isidor din Sevilla Madai este deasemnea numele strămoșului poporului Jingpo/Kakhin din Myanmar, după religia lor indigenă. Afirmația este falsă deoarece ei n-au nici o
Madai () [Corola-website/Science/335249_a_336578]
-
și voce), Dumitru Mihu zis Bilan (chitară), I. Baranc zis Bucătar (braci) și Grigore Strinu zis Cotoi (bas). Altă bandă a fost cea condusă de Gheorghe Mihu zis Luca (vioară), alături de care au cântat Margareta Goaie (voce), Alexandru Mihu zis Mitică (vioară) și Constantin Barancă zis Codin (chitară). Tot în prima jumătate a secolului al XX-lea, la Peșteana-Jiu a activat și taraful vioristului Grigore Mihu zis Costică al lui Ciucă (n. 1910 - d. 1982), care a cântat de la 13 ani
Lăutarii de pe Valea Jiului () [Corola-website/Science/335340_a_336669]
-
umanizată, dar însuflețește la rândul ei omul. Un exemplu în acest sens îl reprezintă descrierea antologică a ploii de la Nada Florilor, un recital de un lirism solemn de infinite mișcări abia-simțite și de zgomote abia-auzite. Oamenii care populează acest spațiu mitic (vânători și pescari) par a fi ei-înșiși elemente constitutive ale naturii, părând a proveni dintr-un trecut în care domnea un respect față de natură. Rămânând aproape de natură, ei au ajuns să-i cunoască tainele. Îndeletnicirile lor ancestrale și instinctul vânătoresc
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
îndoia spicele pe care le atingea. După Pausanias, Iphiclos ar fi câștigat cununa de lauri la alergări în celebrele întreceri panelenice organizate în cinstea lui Pelias (Ἄθλα ἐπί Πελία), la care au participat cei mai bravi eroi din acea epocă mitică. În "Odiseea", personajul este evocat ca fiind faimos pentru cirezile sale de boi, atât de bogate, încât au stârnit invidia lui Neleu, regele din Pylos. Acesta din urmă ar fi promis mâna fiicei sale Pero doar celui care îi va
Iphiclos (fiul lui Phylacos) () [Corola-website/Science/331625_a_332954]
-
Irish Uí Breasail" (însemnând "descendenți (de exemplu, ai clanului) Breasal"), unul dintre cele mai vechi clanuri din nord-estul Irlandei. cf. irlandezei vechi: "Í": insulă; "bres": frumusețe, valoare, mare, puternic. În ciuda asemănării, numele țării Brazilia nu are nicio legătură cu insulele mitice. Acesta a fost numită prima dată ca "Ilha de Vera Cruz" (Insula Sfintei Cruci) și mai târziu "Terra de Santa Cruz" (Țara Sfintei Cruci) de către navigatorii portughezi care au descoperit țara. După câteva decenii, a început să fie numită "Brazilia
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]