5,403 matches
-
spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> a avut o extindere formidabilă, în întreg spațiul U.R.S.S., din Kamceatka până în Georgia și Ucraina, punând accent pe specificul local al grupurilor muncitorești, si a fost reprimata brutal de către stat în 1933, prin desființarea și discreditarea organizației și arestarea liderului (Crane 2013). </spân></spân></spân></p> Din păcate informațiile despre aceste experimente radicale de la începuturile Uniunii Sovietice, inclusiv despre mișcarea extraordinar de amplă
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
corectă etic și politic” și canonul estetic universalist nu se exclud reciproc. Astfel de prejudecăți sunt prezente în multe descrieri vestice despre arta socialistă și lasă multe semne de întrebare și probleme neacoperite - inclusiv problemă dizidentei în interiorul acestor manifestări artistice muncitorești. În context local, românesc, lucrurile sunt și mai obscure - practic nu există studii aplicate despre istoria, dinamica socială, mizele politice și estetică artei proletare din perioada socialistă. Recuperarea forței de exprimare și bogăției mijloacelor estetice ale artei proletare socialiste rămâne
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
avut loc un proces de migrație masivă, în special a muncitorilor și intelectualilor militanți de stânga, din Spania și Italia în Argentina, Chile, Mexic și Uruguay. Trecerea de la sistemul colonial semifeudal, la industrializarea capitalista, a constituit cadrul pentru dezvoltarea mișcărilor muncitorești, de factură anarhista și socialistă (Grez Toso 2011). Atmosferă era dominată de greve generale sau spontane, proteste în fața condițiilor precare de muncă și împotriva represiunii. În paralel cu organizarea muncitorilor, aveau loc și răscoale țărănești împotriva latifundiilor și marilor deținători
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
2013, Guevara Mesa 2015) teatrul a avut un rol foarte important. În acest context, colective de munictori au făcut țările latino-americane activitate de pionierat în ceea ce privește teatrul politic popular. Conform principiilor anarhiste de auto-organizare, au avut loc primele experimente de teatru muncitoresc realizat de muncitori, pentru muncitori, dublate de un proces de autoeducare, în care artiști profesioniști și muncitori s-au educat unii pe alții în ateliere de dramaturgie sau actorie. „Diversele mișcări și organizații anarhiste au reușit să construiască, în câteva
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
lt;sensibili> pentru a surprinde <sublimul rafinament> al unor <creații inefabile>; ci cultură că opera colectivă, a tuturor, pentru toți”. (Guevara Mesa 2015)1</p> Mișcările cele mai ample și bine documentate în privința auto-organizării atelierelor muncitorești anarhiste sunt cele argentiniene. În cele mai multe provincii din nord, în Buenos Aires, Rosario sau Entre Rios, uneori încă dinainte de 1900, au apărut în cadrul sindicatelor anarhiste grupuri de teatru de propagandă revoluționar, pe principii socialist-libertare - anticapitaliste și anti-stat, care au funcționat sporadic
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
în jurul anilor 1909-1910. Piesele puse în scenă erau de cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu o structură dramaturgica simplă, care tratau subiecte revoluționare: greve și relația cu autoritățile patronale; problemă spărgătorilor de greve și conflictele în interiorul colectivelor muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate de mișcările muncitorești din Spania și alte țari; mai rar, opere clasice modificate cu mesaje revoluționare. Structura era de multe ori bazată pe binomul protagonist-antagonist, în care eroului sau eroinei, muncitor-revoluționar li se opunea
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
cele mai multe ori monoloage, succesiuni de monoloage, sau piese cu o structură dramaturgica simplă, care tratau subiecte revoluționare: greve și relația cu autoritățile patronale; problemă spărgătorilor de greve și conflictele în interiorul colectivelor muncitorești; subiecte istorice relevante, inclusiv internaționale, legate de mișcările muncitorești din Spania și alte țari; mai rar, opere clasice modificate cu mesaje revoluționare. Structura era de multe ori bazată pe binomul protagonist-antagonist, în care eroului sau eroinei, muncitor-revoluționar li se opunea patronul, polițistul sau spărgătorul de grevă. În multe cazuri
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
ar fi putut servi mizelor lor.” (Fos în Arrecha et al. 2013, 45). Piesele erau scrise și jucate în cadrul unor ateliere de teatru, uneori coordonate de un artist profesionist, alteori de artiști autodidacți. Spectacolele erau prezentate în fața unui public exclusiv muncitoresc, alcătuit din membri ai sindicatului sau organizației anarhiste respective, în număr foarte mare, ajungând uneori la 500 de persoane per-reprezentație (Joffe 2009). Condițiile de productie erau foarte modeste, decorul era minimal - de obicei un fundal pictat, spectacolul se concentra pe
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
domenii, care se antrenează împreună pentru diversele activități revoluționare. Pe langă monoloage și scene jucate de actori, a existat și o importanță mișcare de artiști mânuitori de păpuși și marionete, care mergeau din oraș în oraș, se lipeau de mișcările muncitorești și sindicale locale și își organizau spectacolele, de cele mai multe ori pe subiecte revoluționare sau istorice. Unul dintre cei mai cunoscuți păpușari, Severo Blásquez, de asemenea imigrant catalan, muncitor și artist autodidact, a realizat chiar o adaptare după Romeo și Julieta
Teatru muncitoresc anarhist în America Latină. Atelierele de teatru auto-organizate din Argentina () [Corola-website/Science/296105_a_297434]
-
1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948). A publicat romanul "Desculț" în anul 1948, opera sa angajată fiind inclusă în toate programele școlare din perioada comunistă. A fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, apoi reprimit. A fost descris ca „intelectual de servici” al regimului din cauza faptului că s-a manifestat oportun la adresa unor scriitori ca Howard Fast sau Boris Pasternak. În 1955 a devenit membru titular al Academiei Republicii Populare Române, după ce
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
sutele de ferestre luminate, întrebându-te: dincolo de care din ele, la acea oră de noapte, când întunericul atârnă ca un ciorchine uriaș deasupra orașului, lucrează tovarășul Iosif Vissarionovici Stalin?”, nota, în alte pagini, scriitorul. Stancu a fost exclus din Partidul Muncitoresc Român, în timpul verificărilor membrilor de partid (1950). A facut întruna cereri să fie reprimit. Gheorghiu-Dej și-a dat acordul, însă mai tinerii membri ai Biroului Politic s-au opus. Cel mai virulent a fost Nicolae Ceaușescu. „Primul secretar al Partidului
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
a citit cu aviditate tot ce i-a căzut în mână. Hoinărelile l-au purtat prin diferite orașe: București, Constantinopol, Alexandria din Egipt, Cairo, Napoli, Paris și Lausanne. Primele încercări literare datează din 1906, cu preponderenta făcând publicistica în presa muncitoreasca din România, debutul fiindu-i articolul "Hotel Regina" în revistă "România muncitoare". Între 1910-1912 își publică, în aceeași revista, primele povestiri: "Mântuitorul", "Calul lui Bălan", "Familia noastră", "1 Mai". Colaborează și la alte ziare: "Viața socială", "Dimineață", "Adevărul" etc. Se
Panait Istrati () [Corola-website/Science/297617_a_298946]
-
luate de dimineață de la Hôtel des Invalides. De Launay a fost forțat să se predea, fiind ucis și decapitat. Cei care au participat la atacul asupra Bastiliei nu aparțineau clasei mijlocii bogate, ci erau sanculoți-meșteșugari, muncitori și salahori din cartierele muncitorești. În momentul culminant al rebeliunii, un sfert de milion de parizieni erau înarmați. Regele a pierdut controlul asupra Parisului, unde electorii au instituit o Comună care să conducă orașul și l-au numit pe La Fayette comandantul Gărzii Naționale. Adunarea ce
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
au plătit o pensie, iar el îl sfătuia pe rege prin corespondență și îl apăra la Adunare. Mirabeau a murit în aprilie 1791, iar moderații câștigau influență în Adunare. Se temeau că noile cluburi vor duce la apariția unei mișcări muncitorești organizate. Voiau să pună capăt revoluției, fiind necesar un compromis cu regele, însă erau acuzați de trădare. Ludovic al XVI-lea a fugit însa la Motmedy, în Lorena, la granița cu Luxemburg, punându-se sub protecția comandantului militar din regiune
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
privea marina comercială, care era condusă de compania norvegiană de transport naval "Nortraship", aflată atunci sub controlul Aliaților, și care a luat parte la toate operațiunile militare, de la evacuarea orașului Dunkirk până la debarcarea în Normandia. Din 1945 până în 1961 Partidul Muncitoresc Norvegian a deținut o majoritate absolută în parlament. Guvernul, condus de prim-ministrul Einar Gerhardsen, a pus în practică un program bazat pe ideile economice ale lui Keynes, punând accent pe industrializare finanțată, cooperare între sindicatele de comerț și organizațiile
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
i-a înlocuit pe laburiști, încercând să stimuleze economia prin reduceri de taxe, liberalizarea economiei, deregularizarea piețelor, și măsuri de reducere a inflației (13,6 % în 1981). Prima femeie care a ajuns prim-ministru al Norvegiei, Gro Harlem Brundtland (Partidul Muncitoresc Norvegian), a continuat multe dintre reformele conservatorilor, susținând însă și preocupări tradiționale ale laburiștilor precum securitatea socială, ecologismul și egalitatea sexelor. Spre sfârșitul anilor 1990 Norvegia își plătise datoria externă, și începuse să acumuleze un fond bugetar suveran. De atunci
Norvegia () [Corola-website/Science/297678_a_299007]
-
și cincisprezece dintre ei (inclusiv majoritatea liderilor) au fost executați pentru trădarea Regatului Unit. Între aceștia s-au numărat , astăzi recunoscut ca primul președinte al Irlandei și părinte fondator al Irlandei moderne, precum și , socialist și fondator al sindicatului și mișcărilor muncitorești irlandeză și scoțiană, care a fost general în timpul răscoalei și rănit. Acest eveniment a avut un efect profund asupra opiniei publice din Irlanda. În ianuarie 1919, după alegerile generale din 1918, 73 dintre cele 105 de locuri de parlamentari din
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
electricianul Lech Wałęsa, au semnat un acord de 21 de puncte cu guvernul, după care și-au încetat greva. Acorduri similare au fost semnate și cu muncitorii din Szczecin și din provincia Silezia. Principala clauză a acordurilor prevedea garantarea drepturlor muncitorești de a înființa sindicate libere și dreptul la grevă. După semnarea acordului de la Gdańsk, noua mișcare sindicală „Solidaritatea” ("Solidarność") s-a extins în toată Polonia. Nemulțumirea exprimată în greve a crescut în urma știrilor despre acte grave de corupție și erori
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
trecut de partea Aliaților. La mai puțin de 3 ani de la ocuparea României de către sovietici, în 1947, regele Mihai I este forțat să abdice și a fost proclamată Republica Populară Română - stat al "democrației populare". Regimul instaurat, condus de Partidul Muncitoresc Român, își întărește poziția printr-o politică de tip stalinist de descurajare a oricărei opoziții politice și de schimbare a structurilor economico-sociale ale vechiului regim burghez. La începutul anilor 1960, guvernul român a început să-și afirme o anumită independență
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
și actualul parc Petőfi, care a făcut parte din marele spațiu verde din jurul Complexului Baroc. La începutul secolului XX, pe un teren mlăștinos de pe malul drept al Crișului Repede până sub dealuri, s-a construit Parcul Orășenesc, numit ulterior Parcul Muncitoresc, iar în prezent Parcul Ion C. Brătianu. Este cel mai mare parc al orașului, sub care există câteva izvoare de apă termală care alimentează ștrandul municipal din apropiere. Pe același mal, la sfârșitul secolului XIX, pe lângă strada Libertății s-a
Oradea () [Corola-website/Science/296593_a_297922]
-
drept țintă principală abolirea capitalismului în favoarea unui "Räterepublik". Cu toate acestea, nemulțumirea față de noul guvern de la Weimar a provocat creșterea Partidul Comunist din Germania. Mulți conservatori au fost atrași de revoluționarea în spirit revanșard a dreptei politice, în special Partidul Muncitoresc German Național-Socialist - Partidul nazist. Până în 1932, aceste două partide au controlat majoritatea parlamentului, (296 de scaune parlamentare până în iulie 1932). După câteva serii de cabinete de scurtă durată, președintele Paul von Hindenburg a luat o decizie crucială: având puține alternative
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
electricianul Lech Wałęsa, au semnat un acord de 21 de puncte cu guvernul, după care și-au încetat greva. Acorduri similare au fost semnate și cu muncitorii din Szczecin și din provincia Silezia. Principala clauză a acordurilor prevedea garantarea drepturlor muncitorești de a înființa sindicate libere și dreptul la grevă. După semnarea acordului de la Gdańsk, noua mișcare sindicală „Solidaritatea” ("Solidarność") s-a extins în toată Polonia. Nemulțumirea exprimată în greve a crescut în urma știrilor despre acte grave de corupție și erori
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
aproximativ o treime din producția industrială a țării și reprezintă cel mai mare complex pentru japonezi, cu un trafic ce depășeste 80 milioane tone anual. Tokyo este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine și construcții urbane, cartiere muncitorești. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi și fabrici al căror fum și gaze nocive acoperă cerul orașului și face deseori imposibilă privirea siluetei muntelui Fuji.
Tōkyō () [Corola-website/Science/296902_a_298231]
-
Sindicatelor, un cinematograf „Dacia”, situat în orașul nou, reabilitat de către Consiliul Local al Municipiului Reșița și modernizat, putând fi vizionate filme 3D pe unul din cele mai mari ecrane din tară. În trecut a existat și un alt cinematograf "Casa Muncitorească", clădire în care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă. Din cauze necunoscute, în anul 2002 (14/15 august) clădirea
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
nou, reabilitat de către Consiliul Local al Municipiului Reșița și modernizat, putând fi vizionate filme 3D pe unul din cele mai mari ecrane din tară. În trecut a existat și un alt cinematograf "Casa Muncitorească", clădire în care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă. Din cauze necunoscute, în anul 2002 (14/15 august) clădirea a ars, în prezent ea fiind demolată
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]