7,269 matches
-
și asta face să-i fie foarte greu să țină pasul cu cei din fața lui. Aruncă îndărăt o privire scurtă și vede cum acesta sare greoi peste o groapă după care, fără să se oprească din mers, scoate o batistă murdară cu ajutorul căreia își șterge fruntea asudată. Revine cu ochi încețoșați de oboseală la spinarea ușor gheboșată a sergentului care-i conduce. Pas după pas, acesta se mișcă precaut, atent unde pune piciorul, în timp ce de sub căciula trasă până peste sprâncenele groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el bucăți de pământ înghețat, diferite resturi carbonizate și zăpadă murdară. Un nor uriaș de fum și flăcări îl ascund vederii. Cu încărcătura epuizată, avionul se înalță apoi se pierde imediat înghițit de norii cenușii. Fără să țină seama de instinctul care-l avertizase că undeva există un pericol, sergentul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
șampanie și se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă sub focul ucigător al artileriei sau cu inumana așteptare a unui glonț cu numele tău scris pe el. Va putea umbla fără cască, fără mantaua asta murdară, ori vestonul care-l rănește la subsuori, întărit fiind de cristalele sărate ale transpirației. Putea redeveni din nou studentul de la Belle-Arte care, îmbrăcat într-un costum ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi à la Humphrey Bogart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
al unei ciori. Darie se oprește un moment ca să scruteze atent fațada imobilului, distrusă parțial de explozia unei bombe, dovadă craterul larg care se cască în apropiere. Majoritatea ferestrelor sunt sparte iar cele care mai rezistă în cercevelele zbârcite sunt murdare și crăpate. Tencuiala căzută lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde în locuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și trage. Arma rămâne mută. Imediat izbucnesc exclamații, strigăte, o agitație frenetică cuprinde mulțimea gălăgioasă. Amatorii de pariuri mizează cu glasuri gâtuite de adrenalină pe cota de supraviețuire a celor care participă la acest joc nebunesc, fluturând în aer bancnote murdare și mototolite. Ce rost are s-o mai lungim atâta? Hai să facem jocul și mai interesant, pentru noi, dar și pentru cei din jur care cred că sau plictisit deja, spune Marius. Introduce un cartuș. La fel de calm, mai adaugă încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu mai era același. Cu ei nu știi niciodată. Ce gândesc, vorbesc și fac sunt lucruri total diferite. Se oprește schimonosindu-și ușor fața. Trage aer în piept și strănută cu putere. Sănătate! Mulțumesc. Își suflă nasul într-o batistă murdară apoi continuă: Să vină că am nevoie de ea. Oricum, tot de la comandament am venit să-ți comunic că tu și căpitanul Apostol sunteți chemați urgent la domnul colonel. Hm...înainte de atac. Nu stă deloc în obișnuința șefului. Interesant. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru înfrângerea Reich-ului, cu sprijinul și alături de marea armată sovietică. Lucru care va cimenta și va ridica pe o treaptă superioară prietenia și colaborarea dintre poporul român și popoarele sovietice în drumul glorios spre victoria finală. Depune hârtia pe lemnul murdar al biroului și dintr-o tabacheră aflată pe masă extrage o altă țigară. Se lasă pe spătarul scaunului, trage un fum apoi privește fix la căpitanul Apostol. Unul dintre acești ofițeri va fi detașat companiei dumneavoastră. Ne-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să mențină la putere o bandă de nebuni și criminali vinovați de orori fără precedent. Foarte puțini au avut curajul generalului Ludwig Beck, șeful Statului Major al Armatei, care prin demisia lui din 1939 și-a arătat dezacordul față de cauza murdară a național-socialismului. Un ciocănit ușor în ușă îi întrerupe șirul gândurilor, dar înainte ca el să deschidă gura, Schultz strigă autoritar: Intră! Imediat, în cameră își face apariția Menzel, însoțit de Scharführer. În spatele lor, doi soldați. Între ei, Dussek. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a unei grenade pe care o ține la centură. Privirea înregistrează un soldat mort, căzut într-o groapă la marginea drumului. Mă rog, ce mai rămăsese din el. Parcă se bătuseră lupii peste el. Fața zdrobită, pieptul zdrențuit arată albul murdar al coastelor, precum și niște fire subțiri, vene sau nervi. Fusese un suflet viu și toate lucrurile care le-ar fi putut face, au dispărut într-o secundă. Imaginea crudă, reală, a războiului, care niciodată nu va fi arătată la jurnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nicky. Se spune că aduce noroc! Privește în urmă, de-a lungul drumului pe care-l străbătuse. Plutoane stau cu fața la pământ, împrăștiate peste povârnișurile parcă nesfârșite. Cu o sonoritate aproape apocaliptică, nenumărate fulgere taie cerul. Acolo unde se prăbușesc, zăpadă murdară, stânci sparte și crengi retezate răbufnesc, gemând. Un mal uriaș de pământ îngroapă cu totul pe sublocotenentul Novăceanu. O mitralieră bate într-o cadență leneșă, dar precisă și nu dă voie companiilor să înainteze. Gloanțele mătură totul. Un vânător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care pronunțase ca un cântec numele, parcurge repede spațiul camerei și cea căreia i se adresase chemarea tainică deschide ochii. Privirea ei se oprește direct asupra lui Marius și atunci el se vede pe sine, așa cum arată acum. Cu uniforma murdară, pe alocuri ruptă, slab, palid, nebărbierit, cu ochii afundați în orbite și pielea obrazului drept tăiată de o cicatrice lată, hidoasă. Fusese împușcat în față din apropiere, glonțul ciupise din osul pometelui, dar scăpase cu viață. Dragostea mea... Smaranda încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oaselor, sprijinindu-și spatele de peretele craterului. Printre degetele încleștate pe burtă se strecoară un șuvoi de sânge cald. Odată cu el, din vene se scurge și viața lui. Caută prin buzunarul mantalei după o țigară. Găsește un pachet boțit și murdar. Le numără, în virtutea unui vechi obicei. Cinci țigări. În timp ce aprinde una își aduce aminte că nu mai departe de ieri gândise că sunt foarte puține. Acum, dacă mai are timp pentru încă una. Trage un fum, dar se îneacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Sergentul se întoarce către Marius. Nu avem apă, dar am topit puțină zăpadă. E la fel de bună. Arată cu degetul gaura neagră ce se cască sub fundația clădirii. Acolo am găsit asta, lângă un seif. Ridică o bucată de catifea maro murdară și zdrențuită, dezvăluind un patefon englezesc. Alături, câteva plăci cu binecunoscuta emblemă a câinelui care ascultă goarna unui gramofon și textul cu majuscule "His Master's Voice". Un seif? Ce naiba poate să caute acolo un seif? Chipul livid al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
caldă de Ajun ce vine-n miez de noapte..." Rezemat de perete, privește către Caftoi, care începe să horcăie. Respirația șuierătoare se oprește brusc, se mai aude odată la fel de chinuit, apoi liniște. Sufletul a plecat și în urma lui, pe pătura murdară, a rămas doar o carcasă de carne goală. A murit, spune încet Mâțu. Dumnezeu să-l ierte. Scoate un rest de lumânare și o cutie de chibrituri. Scapără unul dar nu se aprinde. Mai încearcă o dată, dar nu reușește. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
găsit prin buzunare. Nemții nu se grăbesc. Își fac apariția în pas de marș, linia lor strângându-se ca un cerc întunecat în jurul celor două siluete care stau cu mâinile la ceafă în bătaia vântului. Căpitanul luminează cu lanterna chipul murdar de noroi al sergentului Lazăr. Locotenentul Rădulescu? Este acolo. Neamțul urmărește mâna care arată către un trup întins la pământ, învelit într-o foaie de cort. Revine cu privirea la cel din fața lui. Cum te numești? Sergent Cristian Lazăr. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
apoi aruncă-ți cârpele de pe tine,/ Freacă-ți sânii și curul de carnea-mi putrezind./ E-n mine și un diavol, iubito și un sfânt./ De aceea în amurguri, ți-e-atât de drag și bine/ Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți rea/ De-a-mi fi Marea Putoare și Maica Precista!". Acesta este chiar un poem de dragoste. O relație în care erotismul face casă bună cu mizeria fiziologică, altruismul cu perversitatea. În aceleași trupuri, îngerul și diavolul își duc
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
fața purității. De la înălțimea experienței de viață a poetului, elevii sunt priviți cu simpatie, dar și cu un soi de melancolie dureroasă. Chiar dacă uneori cuvintele pot să șocheze, mesajul poemului este unul cât se poate de diafan: "Elevi cu unghiile murdare/ Și cu dezordini grave-n inemi,/ Ce desenați pe garduri pule/ Și pizde, ne'nțeleși de nimeni,// Voi, fumătorii din closete,/ Veșnic căzuți la matematici,/ Cu visurile -n debandadă/ Pe globii ochilor extatici,/ Înzăpeziți de vreo femeie/ În sâni rotunzi
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
momentul în care încetează să mai servească intereselor corporatiste. Fost procuror provenind dintr-o familie modestă, Michael Clayton (George Clooney) reprezintă sistemul, Corporația "Kenner, Bach & Ledeen" în ceea ce are el mai respingător, mai nebulos, el se ocupă de spălarea rufelor murdare avînd grijă ca tărășeniile să rămînă în familie, iar respectabilitatea firmei să nu fie atinsă. Jack-of-all-trades, "the genitor" cum se și recomandă, Michael Clayton este la curent cu tot ce mișcă, reprezintă registrul contabil al tuturor poveștilor orduriere și repară
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
această rană s-a mai închis vreodată în sufletul ei. Astăzi sânt înclinat să cred că nu, fiindcă abia acum, în liniștea celulei mele, îmi dau seama cu adevărat că în sufletul ei cuvântul păcat însemna tot ceea ce era impur, murdar, abject, fără să fi bănuit vreodată că putem săvârși ceva abject rămânând curați, dacă, bineînțeles, curați sîntem și, dimpotrivă, putem fi puri în faptele noastre și murdari în noi înșine. Mișcarea sufletului ei, față de acest amestec dintre bine și rău
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu adevărat că în sufletul ei cuvântul păcat însemna tot ceea ce era impur, murdar, abject, fără să fi bănuit vreodată că putem săvârși ceva abject rămânând curați, dacă, bineînțeles, curați sîntem și, dimpotrivă, putem fi puri în faptele noastre și murdari în noi înșine. Mișcarea sufletului ei, față de acest amestec dintre bine și rău, pe care nu-l ghicea că poate coexista într-un om, avea ceva spectaculos, aș zice fatal, cum a fost hotărârea ei, a cărei cauză n-am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Brătienilor, partide numite "istorice", Petrică Nicolau o considera o adevărată prostie: vor sfârși într-o celulă, dacă nu și mai rău. Care va fi soarta intelectualilor, adică a noastră, profesori, medici, oameni de cultură ețetera, care considerăm, politica drept ceva murdar? Întâi că ni se va cere de-aici înainte, la început cu blândețe, mai apoi cu persuasiune s-o considerăm ceva curat. Apoi se va trece foarte rapid la faza următoare, a aderării. Și toți oportuniștii nu numai că vor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și anume despre politica sa, politica începutului, adică tocmai a acestor ani, 48-52, a primelor planuri economice după naționalizare. Scriitorul povesti întîmplarea, cu amănunte care nu puteau fi născocite, extraordinară istorie, depășind cu mult talentul său care excela în pitorescul murdar, nu avea adică acces imaginativ spre astfel de sfere politice amețitoare ca s-o poată inventa, cu toate că pasiunea politică și însușirile de a o face le avea; era membru în Comitetul Central al Partidului și de mulți ani deputat în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
arătai prietenos cu el, nu va deveni mușcător și nu-ți va insinua o măgărie sau chiar ți-o va formula direct, cu o brutalitate deșănțată de golan sătesc. Acceptai însă să plătești, distracția era mare. Ceea ce avem în noi murdar și abject, te pomeneai că se trezește și își cere drepturile și îți spuneai că decât să riști ca acest gust pentru ceea ce e urât și josnic să se manifeste în tine însuți fără să vrei și când te așteptai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părul bogat, castaniu, i se revărsase peste mâini. Taiorul negru i se mula pe corp, genunchii stăteau strânși unul lângă altul, și privirea mea piezișă întîrzie căutând frumoasele ei glezne. Ca un val care spală în câteva clipe o plajă murdară și îi redă frumusețea ei de la începuturi, amintirea primelor clipe când o zărisem pe Matilda prin ninsoare șterse această zi din prezent și o dorință vie mi se urcă în inimă să-i văd pleoapele clipind și surâsul înflorindu-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
îmi amintiră că eram prizonier, că fusesem ridicat de-acasă și că fusesem implicat în afacerea Sumanelor negre. Mă uitai la ceas: erau orele patru. Începui să mă plimb. Celula n-avea pat, ci doar această masă de un roșu murdar, pe care mă întinsesem cu paltonul pe mine. Mi-l scosei, mi-era cald, aruncai și căciula. Mă întinsei iar, îmi trosniră oasele. Da, oasele trosnesc, ele nu știu nimic, fac parte dintr-un întreg, căruia i se supun. Tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]