60,569 matches
-
el știuse tot timpul? Bineînțeles că da! Nu era de mirare că fusese atât de relaxat În ziua aceea când ea nu apăruse la atelier. Apoi m-am uitat la chipul lui Lauren: ochii Îi erau ireproșabil conturați cu creion negru În stilul anilor ’60, iar părul Îi cădea liber În valuri mătăsoase În jurul feței. Părea să poarte În jurul gâtului o bijuterie imensă, deși era greu de văzut ce anume era exact. Într-o mână ținea un buchet de camelii albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
deranjeze, dar suficient de aproape ca să poată fi observată prin binoclu. Pe bărci, a-ți petrece ore Întregi uitându-te prin binoclu pe puntea altcuiva este considerat un sport acceptabil. Să faci speculații În legătură cu cine sunt și ce fac punctele negre de pe o punte din depărtare constituie o fascinație fără margini. Alte activități includeau mâncatul exagerat, partide frecvente de sex „de lună de miere“ după-amiaza, care, pot să confirm, este mult mai plăcut decât sexul de orice alt fel și, - Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
după cinci minute după ce ai intrat În el, golful devine, Într-un fel, proprietatea ta privată. — Este un vas minunat, remarcă Hunter, luând un binoclu și privind prin el. Ia privește. Mi-l trecu și mie. Încadrat de marile cercuri negre ale binoclului, vasul se vedea foarte bine: cu siguranță avea vreo 45 de metri lungime și două catarge În partea din față. Era super-elegant, cu coca lucioasă ca oglinda, care reflecta oceanul sclipitor. — Nu mă deranjează să Împart golful nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
arată incredibil de bine... e Îmbrăcată cu un caftan mini superb, cu broderie aurie... mamăăă! picioarele sunt foarte bronzate și are un fund perfect. Am mutat binoclul pe partea de sus a corpului tipei. Purta niște enormi ochelari de soare negri, care Îi ascundeau aproape În Întregime fața, iar În jurul capului avea Înfășurată strâns, ca un turban, o eșarfă turcoaz. Arăta chiar mai bine decât Lee Radziwill În vacanță În Capri, În anii ’60. Mi-am continuat comentariul de modă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
împinge falca în față, scoate un oftat din rărunchi, care-i ridică părul de pe frunte, și spune: — E o energie pe care am simțit-o foarte bine. O prezență subtilă. Dar casa e foarte bine împărțită. Un șnur de mătase neagră i se înfășoară în jurul gâtului și dispare în colțul gurii. Și eroina noastră zice: — Dă-o dracului de împărțire. Aici nu-i vorba de case de vis pe care le vinzi doar o dată la jumătate de secol. Nu-i vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
curățătorie, zice. Și să cumperi niște cafea ca lumea. Își îndreaptă stiloul spre Mona și spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de vindecări, viziuni și miracole care nu apar niciodată în presa serioasă. Săptămâna asta e vorba despre Sfânta Fecioară din Welburn, New Mexico. A apărut în zbor deasupra străzii principale, săptămâna trecută. Avea părul lung, împletit în șuvițe roșcate și negre fluturând în bătaia vântului, picioarele desculțe și murdare și era îmbrăcată cu o fustă indiană de bumbac, vopsită în două nuanțe de maro, și cu o vestă de denim. Materialul a apărut în World Miracles Report, numărul de săptămâna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mobilă. După ce a terminat de scris pe cer, Fecioara Zburătoare a făcut bezele spre mulțime. A făcut semnul păcii cu două degete. A planat până deasupra copacilor, strângându-și fusta în pumn, și-a smucit pe spate șuvițele roșcate și negre, a făcut cu mâna - și amin. A dispărut peste munți, dincolo de linia orizontului. Și dusă a fost. Nu poți totuși să crezi tot ce citești în ziar. Madona Zburătoare nu a fost o minune. A fost o vrajă. Aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și numele pediatrului, figurează, evident, în notele mele. Și Duncan zice: — Ești bun, dom’le, ce să mai! Scuipatul lui mi se usucă pe piele și pe buze. Podeaua bucătăriei era acoperită cu linoleum cenușiu. Blaturile erau roz, cu urme negre de țigară insinuându-se dinspre margini. Pe blatul de lângă chiuvetă era o carte luată de la bibliotecă. Versuri și poezii din lumea-ntreagă. Cartea era închisă și, când am așezat-o pe cotor, când am lăsat-o să se deschidă singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Streator. Îmi arată dosul mâinii libere, cu ceasul mititel și sclipitor pe care-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice, zâmbind și măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pot ajuta. Cu agentul imobiliar trebuie să vorbiți“. Pe plăcuța de la numărul 3465 de pe Walker Ridge Drive scrie „Agenția Imobiliară Boyle. Vizionare numai cu programare prealabilă“. La altă casă a deschis ușa o femeie în uniformă de menajeră; din spatele fustei negre se ițea o fetiță de cinci-șase ani. Menajera a clătinat din cap, spunând că nu știe nimic. — Trebuie să sunați la agentul autorizat, a zis. Helen Boyle. E pe plăcuță. Iar fetița a zis: — E o vrăjitoare. Iar menajera a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
peste uniforma albă; când ajung, e la bar, încălțat cu adidași albi. Stă cu coatele pe bar și mănâncă un un sendviș cu friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu adidași albi. Stă cu coatele pe bar și mănâncă un un sendviș cu friptură și kaiser din care ies, la capătul celălalt, muștarul și maioneza. Bea o ceașcă de cafea neagră. Își ține părul slinos legat într-un palmier negru, în creștet. Și atunci? zic. Apartamentul a fost jefuit? întreb. Nash continuă să mestece, rumegând cu falca masivă. Ține sendvișul cu amândouă mâinile, dar privește peste el, în farfuria plină de resturi, de murături și de cartofi prăjiți. Se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei, cum apărea în memoria ambelor celulare, se numește Helen Hoover Boyle. Ai scăpat, zice, de acțiuni, cum ți-am spus? Capitolul 9 E același birou în stil baroc. Potrivit fișei de însoțire dactilografiate, este din lemn de pin lăcuit negru, cu scene persane incrustate în argint aurit, picioare rontunjite la strung și tăblii laterale bogat ornamentate cu arabescuri și cochilii sculptate. N-are cum să nu fie același birou. Aici am luat-o spre dreapta, printr-un coridor strâmt, format
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Mă grăbesc să o ajung din urmă, negăsindu-mi drumul, zicându-mi că, dacă reușim până la urmă să nimerim ieșirea de-aici, cred că ar trebui să rămânem împreună. Chiar în fața noastră se află un birou baroc. Lemn de pin negru lăcuit, cu scene persane în incrustații de argint, cu picioare rotunjite și tăbliile laterale ornamentate cu bucle și cochilii sculptate. Și, pe când mă conduce și mai adânc în desișul de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu un chip mai uman. Mai devreme, în timp ce mă întorceam la redacție de la barul de pe Third Avenue, mi-am numărat pașii. Ca să-mi ocup mintea cu ceva, am numărat 276 de pași până ce un tip într-o haină de piele neagră m-a împins la o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o trecere de pietoni și mi-a zis: — Trezește-te, dobitocule. E verde. Cât ai clipi, în timp ce stau cu ochii ațintiți în spinarea tipului în haină de piele, blestemul mi se-nvârte-n cap. Și, traversând strada, tipul în haină neagră ridică piciorul ca să pășească peste bordura de pe trotuarul celălalt, dar nu reușește. Vârful pantofului se lovește de bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
bordură, în aer; se prăbușește pe caldarâm, izbindu-l cu fruntea. Se aude ca și cum ai scăpa un ou pe pardoseala bucătăriei, dar un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
face cu ochiul de sub balonul de păr roz. Îi dau șoferului adresa agenției și-i spun că poate să meargă cu ce viteză vrea, numai să nu mă calce pe nervi. În legătură cu taxiul, detaliile ar fi că pute. Bancheta e neagră și lipicioasă. E pur și simplu un taxi. Am o mică problemă cu agresivitatea, zic. Șoferul se uită la mine în oglinda retrovizoare și zice: — Poate că ar fi bine să vă duceți la niște ședințe de terapie pentru agresivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
puzderie de lănțișoare de argint, care dispar sub rochia portocalie. Pe piept, țesătura portocalie, creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar al biroului. Scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
creponată a rochiei formează o cocoașă peste grămada de pandantive de dedesubt. Părul îi este împletit în mii de șuvițe răsucite și de codițe ..................., roșii și negre, prinse peste cercei de argint filigranat. Ochii-i sunt ca de chihlimbar. Unghiile - negre. O întreb dacă lucrează aici de mult. Dacă ne luăm după timp pământesc zice? Și ia o ediție de buzunar dintr-un sertar al biroului. Scoate capacul unui marker galben și deschide cartea. O întreb dacă doamna Boyle discută despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul: Magia însemnă ajustarea energiei necesare pentru schimbările naturale. Parcurge poemul cu ochii ei de chihlimbar. Chiar deasupra decolteului portocaliu al rochiei, deasupra omoplatului drept, și-a tatuat trei steluțe negre. Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cromwell, placat cu fildeș, înseamnă că am ajuns prea departe. Am înțeles. Îmi zice: — Doamne, de ce i-oți fi zis Monei? Mona o să-i zică prietenului ei și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
poate să ți se oprească respirația și să mori de anoxie. În legătură cu femeia, cea din spatele baricadei de la filmări, care a venit în fugă cu mâna întinsă ca să mă oprească, cea cu walkie-talkie, detaliile ar fi că avea părul lung și negru și un tricou mulat peste niște țâțe ferme. Avea un curuleț destul de mișto și blugi strâmți. Se prea poate să fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală, zice. Nash plesnește flacăra lumânării cu șervețelul răsucit, iar flacăra tresaltă și scoate un fuior de fum negru. Flacăra revine la normal și Nash zice: — Dacă ai de gând să te ocupi de mine așa cum ai făcut-o și cu ăilalți, zice, vreau să-ți spun că am scris o scrisoare în care explic totul și am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]