5,657 matches
-
Politehnică pentru a face doctoratul și pentru a se pregăti ca specialist. A fost exploatat de partidul comunist, care ducea lipsă de oameni inteligenți, serioși și bine pregătiți profesional. S-a căsătorit cu o ardeleancă pe care o scăpase de nenorocirile invaziei ungurești, care a absolvit Facultatea de Fizică și a fost profesoară de fizică la un liceu din Iași. Ca asistent universitar, l-am regăsit stabilit pe o străduță din Copou, l-am vizitat la laboratorul de la Facultate care-i
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de specialitate. Mă întreb dacă suferințele, lacrimile, sudoarea bunicilor Vasile și Iordana, dacă puritatea sufletului și a credinței strămoșești, dacă veacul în care ei ne-au adus flacăra vieții, nu ar fi meritat să-i cinstim respectându-le credința. !?! Din nenorocire, într-un an, unchiul a dus pe Măriuca și pe fiica Sabinei, Liliana, la Vatra Dornei pentru tratament balnear. La cantina stabilimentului fetița a consumat un salam pe care l-a înghițit nemestecat, care i-a rămas pe trahee, și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
a propus ca teză de doctorat subiectul „Jertfa, -sublimul iubirii-”. Păritele Milan Șesan mi-a propus „Istoria Bisericii creștine din Iliric”. Părintele Profesor Petru Procopovici mi-a propus „Predica, de la Sfântul Ioan Gură de Aur la Ilie Miniat”. Din nenorocire, cu desființarea Facultății toate planurile au căzut. Am absolvit totuși cursurile post universitare la Seminarul Pedagogic de pe lângă Facultatea de Teologie. Am obținut titlul de profesor pentru religie și pentru limba română. Episcopul Emilian Antal, locotenent de Mitropolit m-a folosit
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
spui unei mame că fiul ei este rău? O, Doamne, ce mare, neînchipuit de mare noroc am avut de mamă. Mamă cu adevărat. Mamă cu suflet de mamă. Sunt mame fără suflet de mamă. Sunt mame cu suflet criminal. Ce nenorocire pentru acei copilași. Sunt femei care au mai puțin simț matern decât câinii, porcii sau păsările. Cred că aceasta este cea mai mare monstruozitate a veacului nostru. Sâmbătă 12 august. (1950). După masă am cercetat Sfânta Scriptură cu privire la căsătorie. Am
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sânul comitetului Nobel și mai ales Artur Lundkvist mi-au spus că se vor bate pentru Stancu în 1975, pentru că România n-a avut niciodată acest premiu pentru literatură, dar și pentru că sănătatea domnului Stancu e șubredă. În caz de nenorocire, au spus chiar că-i vor da premiul postum! O să vedem! În orice caz, lupta continuă! Am primit azi o scrisoare de la mama, pentru aniversarea mea. A scris-o la mașina de scris: ca o muncă de școlar studios. A
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nimic nici măcar gramatical și nici altfel. Pe Fenea am întâlnit-o mai târziu la Ismail. Lucra la serviciul sanitar ca dactilografă. Nu mi-a spus nimic dar din privire am înțeles că mă acuza pentru intrarea în viața ei a nenorocirii cu numele Vasea. Gata. Două femei erau tare frumoase în Jibrieni. Una era soție de cârciumar care în timp ce servea clienții s-a nimerit lângă un medic. Acesta a observat că frumoasa femeie avea ceva lângă nas, ceva care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ordin de la revizoratul școlar să se reducă o clasă I-a. Care? Sigur că a mea. Atunci Iancu Antoniu a făcut un raport din care, după atâta timp, spicuiesc: "Numai o inimă de piatră n-ar putea înțelege durerea și nenorocirea acestui tânăr atât de harnic, de muncitor și care se pregătește să devină învățător calificat". Am plecat la gazdă amărât însă directorul mi-a spus să nu disper și să merg înainte cu clasa mea, a I-a C, și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
noi? Dar doamna Săvescu și sora sa Agripina Ionescu sau Agripinoasa, cum i se mai spunea, sau Elena Munteanu, fiica lui moș Ioniță Meran? Cine-l poate uita pe moș Petrache Rău, om de o bunătate nemaiînâlnită? Doamne, în toată nenorocirea vieții noastre mare leac de supraviețuire ne-a fost bunătatea oamenilor! Aveam locuință dar altceva nimic. Totul era dincolo, la Câșlița. Biata mamă ne-a dat de pomană o pernă, un preș și ce-a mai putut ea da; nana
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și m-a urmat. Când am ajuns în Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a putut scoate o lacrimă. Oamenii, mai ales vecinii, plângeau alături de noi, de nenorocirea noastră. Cu ce am greșit ca să fim ruinați sufletește? Am înmormântat-o pe Cezărica în curtea bisericii din Coasta Lupii, pe Aleea Copiilor, alee pe care, cu o nesimțire inimaginabilă Clemansa Gerota a înglobat-o în moșia ei, pentru extinderea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prezența mea. A reușit să strecoare într-un proces verbal de inspecție, printre alte aiureli, și faptul că n-aș fi fost în stare să realizez un cor la școală. Când? În cele două trei săptămâni de activitate lovită de nenorociri? Am reușit să obțin anularea inspecției și în sine truda directorului de a opri posibilitatea prezentării la examenul de gradul II care urma să aibă loc în primăvara anului 1941. și noi care îi botezasem unul dintre copii! Nu știu ce am
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vorba de aceste două provincii, românii cred c-ar fi îndreptat armele împotriva guvernului Antonescu erodat ca imagine și vlagă de legionari. C-a fost mareșalul un mare patriot? Posibil. Asta e treaba istoriei și a politicii. Noi înotam în nenorocire. În dimineața de 22 iunie 1941 a început artileria grea să bată din spatele nostru malul stâng al Prutului. Se cutremura pământul. Bătea artileria românească dincolo, unde erau sate românești! Așa-i războiul. De dincolo nici un răspuns. Sovieticii nu se așteptau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
moment orice utilizare a lucrurilor din școală se consideră jaf și va fi pedepsit după legile stării de război”. și așa a rămas. Nu-mi propun să descriu nici întâmplări obișnuite, nici cele ieșite din comun. Războiul este o mare nenorocire pentru toți, indiferent de cauza pentru care se luptă. N-am să uit niciodată cum, după ce am trecut Nistrul pe la Vadul lui Vodă în Ucraina, am ajuns în comuna Criuleni, locuită de moldoveni în mare parte. Trecuseră alte trupe pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
să ne dăm seama, fără a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz ceva mai aparte era al unui tânăr rămas fără conștiință, poate de suflul exploziilor, poate din șocul nenorocirii. Greu, foarte greu, după nenumărate împachetări, încercări de contrașoc, frecții, băi cu plante am reușit să-l readucem în lumea reală. Era inginer și își avea originea într-un loc se pare mai retras de lume, un fel de ținut
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
liniște găsită aici parcă n-ar fi vrut să mai plece nicăieri. Dar cum ordinele de repartiție erau pentru Bichigi, la Bichigi trebuia să ajungem pentru a nu crea încurcături într-o perioadă și ea mai mult decât încărcată cu nenorociri. Ne-am mutat în locuința rechiziționată de la Ilie Hudulin care mai avea una în altă parte a satului.Am încropit paturi și saltele cu scândura și paiele cumpărate și, în urma telegramei trimise la Câșlița am pornit și eu. Aici trebuia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare rușii. - Cum? - Păi l-au aburcat pe cal, s-au uitat în stânga șin dreapta și duși au fost, sărăcuță doamnă. Floare de băiat. Vocile tremurate, spânzurate de cârligul lacrimii m-au copleșit. O mie de bocete adunate din toată nenorocirea lumii ropoteau în grinda creștetului. Le-o fi spus, că Petrișor știa bine rusește, le-o fi spus că-i născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ĂDoamne ferește! În starea asta
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
născut pe meleaguri basarabene, că are prieteni acolo și ăia, în joacă nejoacă l-au ĂDoamne ferește! În starea asta abia perecepeam mișcarea bărbaților. Care cum apuca luase un par, o coadă de furcă sau ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a fost cazul. Din șartul uliței, mândru și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna ridicată, palma
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu am putut să le ating. În ziua aceea, apropiindu-mă de casă, zgomotele pe care le făceau pichirile erau slabe. În schimb, o cucuvea, ce tocmai poposise pe coșul de fum, scotea sunete sinistre, prevestitoare de moarte și de nenorociri. Miki, câinele lup pe care l-am crescut de mic, m-a întâmpinat ca de fiecare dată, dând prietenos din coadă. M-am apropiat și l-am mângâiat pe cap. Ochii mi s-au umplut brusc și fără motiv de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cei de la deszăpezire înghețată. Pe partea cealaltă a șoselei, la mică distanță, era o fermă părăsită. Se povestea că locul ar fi bântuit de fantoma unei femei care s-a spânzurat. Bărbatul ei ar fi dat foc ca să șteargă urmele nenorocirii. Vecinătatea acelui loc mă umplea de spaimă mai tare decât animalele pe care le zărisem pe câmpul înzăpezit. Când aproape îmi pierdusem speranța, a oprit o Dacie neagră cu număr mic, chiar lângă mine. Eram acoperită de zăpadă și foarte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
prin T.V. are căile sale neuropsihice de a crea În subconștient fixații a căror efecte, un reputat gazetar le definește ca sindrom al irealității. „Cel ce vede pe ecran tot felul de violențe, crime etc. pierde treptat percepția adevărată a nenorocirii reale din apropierea sa. Ajunge la un moment dat să capete imunitate la agresiune, nu mai are tresărirea omului normal la o nedreptate comisă sub ochii lui.” Reacția diminuată În fața unei agresiuni din preajmă este efectul obișnuinței cu oroarea vizionată la
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
nepăsători În fața acestui fapt. Este necesar ca ungurii să-și schimbe atitudinea, căci relațiuni bune Între români și ei ar fi o stavilă reală În contra puternicei atracțiuni ce Împinge slavii de la nord spre Marea Mediterană. Șovinismul unguresc ar putea deveni o nenorocire imensă pentru centrul și orientul Europei”. În aceeași ordine de idei, Carp a căutat să arate că „nu există nici o simpatie pentru Rusia În România, care de mai multe ori a avut de suferit de pe urma ocupațiunilor armatelor rusești - răpirea Basarabiei
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
ideea că misiunea României este eliberarea Transilvaniei și alipirea ei la regat. Încercând să-și convingă interlocutorul, Bismarck a Încercat să-i prezinte „avantajele” acceptării unei misiuni a României În Orient, spre Balcani și Strâmtori, iar pe de altă parte „nenorocirea ce s-ar abate asupra echilibrului european” precum și „discordia” din interior, În cazul unirii Transilvaniei cu România. Argumentația dezvăluia previziunea ce-l Înspăimânta pe „cancelarul de fier”, anume aceea că pentru a se Înfăptui această alipire ar trebui să dispară
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
evreiești” declarând: „dintr-un capăt În altul al Europei se aruncă oprobriul asupra noastră, și cuvântul de barbar Întovărășește astăzi pe cel de român... lordul Stanley a zis niște cuvinte foarte aspre, pe care În numele națiunii le resping. A zis: Nenorocirea este pentru evrei, dezonoarea pentru România! În numele Națiunei resping aceasta, pentru că Națiunea, precum v-am demonstrat, totdeauna a fost impasibilă În această chestiune, și dacă s-a pronunțat a fost ca să respingă solidaritatea ei cu cei ce prigonesc”. Carp considera
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
să-l cucerească, și toate acestea sunt lucruri care ne ating atât de tare Încât zdruncină temelia acestui stat și că triumful Rusiei este un dezastru economic și un dezastru politic pentru noi iar a merge alături de Rusia ar Însemna nenorocirea țării”. În același context a atras atenția asupra apropierii de Germania, arătând că aceasta a sprijinit România În problema Dunării, În problema dezvoltării economice. Duca aprecia că „toate frazele lui erau tăioase ca o lovitură de spadă, nu a omis
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Tocmai din această perspectivă cerea intrarea În război alături de Puterile Centrale care ofereau Bucovina, declarând „ni se oferă să recâștigam ceea ce am pierdut și noi ... umblam după un ideal național care azi nu se poate realiza și care ar fi nenorocirea țării dacă s-ar realiza”, concluzionând că „singura noastră posibilitate de mărire nu e dincolo de Carpați, e dincolo de Prut”. Camera nu Împărtășea vederile lui Carp, dar discursul său fusese ascultat de toată lumea cu respect, cu un Întreit respect, cu respectul
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
al poporului”. Însăși Regina Maria avea să aprecieze pe cel care fusese Petre Carp, trimițând văduvei acestuia o scrisoare În care Își manifesta compasiunea, spunând: „știu că cel al cărui doliu Îl porți acum, ne-a privit cândva ca fiind nenorocirea țării sale. Eram foarte mâhniți că un vechi prieten de altădată să fi cerut surghiunul nostru, dar am știut Întotdeauna că bărbatul D-ale este credincios convingerilor sale. El era un luptător și noi Îi stăteam În cale. Avea de
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]