6,179 matches
-
de invenție sau memorii, se pare că, așijderea, nu comunicau, ci scriau, având Îndrăzneala, inconștiența sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a dori să intre „În contact” cu alții
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
inconștiența sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a fost marea prietenă și apăsătoarea lespede a tuturor celor, din secolele trecute și faimoase, poate Înainte de a dori să intre „În contact” cu alții, cunoscuți sau necunoscuți, trăiau reflexul de a se „exprima”, de a „ieși din ei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și contra sa Însuși, Își scoate din sine, așa cum, miraculos, păianjenul se aruncă În gol, având o smintită Încredere În firul aproape invizibil pe care-l secretă, orb și fanatic, creând plase În care se va prinde o victimă Încă nevăzută și improbabilă. Victima noastră - viitorul, improbabilul cititor care ne va salva din acea singurătate, fals inamic, redutabil complice al devastatoarei dorințe de „trădare a sinelui” și a trivialității tiranice În care acesta e scufundat. Vorbind de „comunicare” și instalând acest
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În adorarea acelui vițel de aur pe care Aaron a reușit să-l re-Înalțe pe piedestalul credinței mulțimii rătăcite În deșertul oricărei credințe, În timp ce fratele său, Moise, iluminatul, „aventurierul”, Întârzia nepermis pe piscuri, crezând că-l aude pe cel Nenumit, Nevăzut, Teribil? Dar, o vedem azi, „vițelul de aur” e mai mult decât o formă, chiar și simbolică, a unei priorități esențiale; vițelul de aur, azi, dar probabil și „atunci” și oricând, la marile intersecții ale istoriei omului, Înseamnă mai mult
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mirat, amuzat, sfântul. Dar bine, dragul meu, acest lucru este imposibil, este peste puterile omenești. - Ei bine, răspunde decis „copilașul”, este la fel de imposibil, de absurd, ca și străduința ta de a Înțelege misterul Sfintei Treimi... Și, zicând acestea, se făcu nevăzut; copilașul nu era altcineva decât un Înger, unul dintre acei sublimi mesageri pe care-i trimitea divinitatea, mai ales În timpurile „vechi”, dar și mai „noi”, pentru a ne Întări credința sau pentru a ne asista În momentele de ezitare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de filozoful nostru. Neînțelegerea, care În ochii multor oameni „deștepți” pare a fi semnul „prostiei”, al „Întârzierii mentale”, poate chiar al imbecilității, neînțelegerea este adesea, după noi, momentul revelației, precursor al unui „dar al destinului” și al acelor forțe ascunse, nevăzute, pe care le-am uitat sau le-am dat la o parte, Îngâmfați de atâtea victorii ale științei și ale rațiunii, „forțe” pe care le mai observă sau de care se servesc doar inșii marginali, umili sau disprețuiți precum cerșetorii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de Întreaga omenire, numită fericire?... Din tinerețe, m-a frapat această ciudată „asemănare” a celor pe care-i numim „psihotici”, În gestică, „retragere” din cercul necesităților și al tuturor intereselor și, mai ales, acea concentrare „inumană” asupra unui scop - adeseori „nevăzut” pentru un ochi de bun-simț! -, un fel de maximă economicitate a energiei pentru a atinge, pentru a „sparge misterul” unei idei Încă neîncercate de o altă minte, o idee, o stare, o viziune, o soluție a unei probleme celebre prin
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de care suntem mândri sau bolnavi!, aceste insule și crâmpeie de amintiri sunt, de fapt, unica noastră noblețe. Noi, cufundați În secole burgheze, având banul ca deviză trivială, noi visăm, nu-i așa, la o aristocrație a inimii, a sângelui nevăzut al candorii, dacă nu al „celui vizibil”, al sângelui feudal, al unei familii ce curge din secole vechi, dintr-o genetică „scrisă”, cunoscută și afirmată ca o flamură. Da, acolo unde „nebunii se opresc”, acolo trebuie să Înceapă propria noastră
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
viață”. („Hrana noastră reală, spuneam, este candoarea, rechini ai candorii ce suntem, aliment care, ca și caviarul beluga, e scump și rarisim și, când Îl găsim purtat de-un „oarecare”, ne afundăm cu botul invizibil și lacom În vintrele lui nevăzute - nevăzute ca și sufletul! - și „halim”, halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Hrana noastră reală, spuneam, este candoarea, rechini ai candorii ce suntem, aliment care, ca și caviarul beluga, e scump și rarisim și, când Îl găsim purtat de-un „oarecare”, ne afundăm cu botul invizibil și lacom În vintrele lui nevăzute - nevăzute ca și sufletul! - și „halim”, halim cu o poftă absolut dizgrațioasă, nu rareori uităm să ne ștergem la gură... adică: ne „Îndrăgostim”, ne „Împrietenim”, ne „emoționăm realmente” și ne este dor de „cineva”, lăsăm toate treburile urgente la o parte
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
se zice atât de elegant, inautentică. Pozam, adică, și, grobian, provincial cum eram (Încă!Ă În acei ani, n-am avut eleganța să „mă joc” cu acest „gând” măcar o noapte, l-am dat jos, cum se zice, de pe piedestalul nevăzut și destul de trainic pe care Îmi așezam suita de refleții și de bizare (sau nuă proiecte sau amintiri și am reintrat În pielea mea de băiat viguros, puțin cam nesărat - așa mă vedeau cu siguranță congenerii mei metropolitani! - și penibil
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al creației umane. Aceasta și explică faptul că azi, În senectute, Îmi Închin și concentrez forțele asupra unui model, o „temă obsesivă”, cum o numesc -, maestru și ucenic, publicând tetralogia romanescă Ziua și noaptea, ajunsă la volumul al treilea, Puterea nevăzută, după cel de-al doilea - Voința de putere. Tipul meu de a gândi, reflexul meu mental, forma mentis, este ierarhia reală și implacabilă care domnește În lumea, În realitatea istorică, socială și valorică. Această relație esențială - deviată În planul operei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
descoperit” și a făcut „Legământul”?! Extirpând din mentalul Încă păgân al Evreilor - atunci, În zorii civilizației, la anul 1900 Î.Cr.! - multitudinea de zei concreți și „firești”, diverse reprezentări ale unor necesități comune, Înlocuindu-i cu Unul singur! Și acesta nevăzut, fără altare (sau cu unele „improvizate”, cum, ne amintim, a fost „piatra” pe care a dormit cu capul Iacob, visând scara ce urcă la cerul din care a auzit vocea care i-a dat numele - Israel - și promisiunea, formidabilă, unică
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
reprezinte” sau să vorbească În numele altora. O „impostură” e drept, de care nu suntem vinovați decât pe jumătate: cealaltă „jumătate” ține, probabil, de vasta confuzie În care plutesc adevărurile sau scopurile acestei lumi! Eul meu, care, deși neauzit - de alții! -, „nevăzut” de nimeni, este mai „audibil”, mai „sonor” decât multe voci din jur, mai concret uneori decât Întreaga și uriașa lume materială din jur. La fel de concret ca și Ideea sau ideile - În sensul hegelian și nu platonic - „apte de existență”, În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de acel copil nemuritor pe care-l purtăm În „marsupiul” nostru fantastic, numit când „suflet”, când „hipotalamus”, calitate - această „invizibilitate” - care ne expune Însă, ca și pe omul invizibil al lui H.G. Wells, la unele accidente, ce pot fi necruțătoare!... Nevăzut, te poți strecura printre oameni, e drept, ascultându-le părerile, chiar și cele despre tine, poți asista la scene unice fără să deranjezi, dar ce te faci când ți-ai pierdut acel drept pe care-l au „corpurile solide” de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ni le ocazionează viața, de fapt propria noastră fire Înclinată, ca’ntr-un joc hipnotic, să „mai facă o dată ce făcuse!”, dincolo de bine și de rău, am mai descoperit apoi, uimit, fermecat, stupefiat alteori, și alte simetrii, de parcă, așa cum spuneam, un pedagog nevăzut și răbdător ne ajută nu numai să ne Înțelegem firea, dar ne ajută mai ales să ieșim mai mult sau mai puțin din reala, dar și din aparenta moară haotică a lucrurilor, a istoriei, a viului social sau biologic. Sigur
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
programatice. Din a doua categorie face parte și Mihail Diaconescu, care și-a extras materia epică din spațiul dacoromân al ultimelor două milenii. Fascinația unor asemenea construcții epice este indusă de continua descoperire a fluidului viu care circulă prin arterele nevăzute ale unei națiuni cu istorie proprie. Mihail Diaconescu este, probabil, singurul prozator român care a simțit, după Eminescu, pulsația din străfunduri a elementelor arhetipale ce ne definesc genetic. Și-o face, cum recunoaște Theodor Codreanu, cu umilință, ca scribul antic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
seminarului] tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor..."). Urmează Hipermodernismul "o radicalizare a modernismului", "o formă de divizare în sânul postmodernismului" și Para-modernismul, care "nu pretinde o depășire a modernismului, ci are în vedere efectele văzute și nevăzute ale acestuia". Nașterea conceptului de transmodernism ar putea fi datată prin anii '80, când "a început să fie folosit, cu totul sporadic", substituit inadecvat postmodernismului (ex. Cristian Livescu, 1985). Însuși Theodor Codreanu, chiar dacă îl practică în a sa critică ontologică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
1973), teoreticianul Adrian Marino supunea analizei trei tipuri de biografie: documentar-istorică, de tip portretistic și de tip spiritual, genetic. În Numere în labirint, în obiectiv se situează nu atât biografia exterioară, atestabilă documentar, cât mai ales biografia interioară, anume cea nevăzută, a stărilor "secrete" de simțire și cugetare, de atitudine și interpretare a vieții, situații concomitente procesului de formare a personalității spirituale. Se subînțelege că în biografia autorului, ceea ce "se vedea" la suprafață banalul, convențiile, automatismele, monotonia nu corespundea afundului reflexiv-creator
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aici mai departe nu voi fi lipsit de această bunăvoință Divină. Aceasta a fost de multe ori singurul sprijin pe care s-a răzimat de multe ori existența mea. Numai trăind anumite momente de ordin sufletesc poți să simți puterea nevăzută ce lucrează asupra-ți, ori care acționează asupra celor de care depinzi. Am trecut în ultimul timp prin momente oarecum critice și am căutat să le trec cu bine și mulțumesc lui Dumnezeu că am trecut examenul cu bine. Acum
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sa din funcție. În 1939, un asemenea manifest, semnat „Un bun român”, care punea la îndoială performanțele capacităților informative ale Serviciului, a fost expediat oamenilor politici Gheorghe Tătărescu, Grigore Gafencu, Mihail Ghelmegeanu, general Ion Ilcuș și Victor Slăvescu. În războiul nevăzut purtat de către Serviciul Special de Informații au avut loc și pierderi, niciodată recunoscute sau dovedite în întregime. La 24 martie 1940, Solomonia Caușan din Chișinău a reclamat că soțul său, Vasile, lipsește de cinci luni de la domiciliu. Cercetarea întreprinsă de
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
ei, D.P.S. „trebuie să concentreze” toate resursele existente, inclusiv cele ale S.S.I. (zona de date nemilitare interne), I.G.J. și P.P.C. (serviciile de poliție judiciară și socială) pentru a stăpâni situația. Ca un corolar ale celor expuse, activitatea de siguranță devenea „nevăzută și fără să se știe prin ce elemente activează”. Valorificarea datelor primite avea „toată autoritatea cuvenită” numai în cazul când trei surse diferite confirmau acest lucru. D.P.S., I.G.J. și celelalte structuri de securitate au fost catalogate ca „lipsite de curaj
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
-n brazde, pietre, ape, flori și rouă, / Să renasc în timp și spațiu formă nouă: / Peste umeri spre vecii, spre slăvi aripe teferi, / Să-mi svâcnească-n ochi răsaduri de luceferi, / Sora inimă sămi fie șipot proaspăt de cișmea, / Sufletul o nevăzută, orbitoare stea, / Gândul curcubeu ce su[i]e limpede și pur, / Fruntea lună-nouă răsturnată-n visul de azur...// Uite, Doamne, toate ușile cerești mi sau deschis! / Vai, dar cine îmi rotește fruntea peste-abis?... Cine, Doamne?... Cine? ... / Cine-știe-cine / Își tălăzu[i
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
speriat încă de puterea Lui, m-am trezit cît să prind trenul! păcat e să te întrebi cum de se poate, păcat! bancheta din capăt în lungul vagonului, tineri băuți la Piciorul Lupului, buruienile pe margine, a tot plouat, picură nevăzut, lumina dinăuntru mă întoarce în mine, călător prin fapt, prin stare! gîze pe bec, s-a oprit ploaia, cum s-a refăcut lumea pe arcă? drumul cu lumea luată în tren, cea lăsată se pierde, de vei ști vreodată ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
educatoare? Miroslovești, tot din Miroslovești și el și Rodica, copii, băietul lui Nelu, a ajuns din urmă acceleratul București Vatra Dornei, dîră de gîndaci pe fierul lui spre cursa de Botoșani, rozul stins cărămiziu după plecare, în casă deplasarea astronomică nevăzută, botul elicei în cioară, zborul învîrtind-o în jurul mărului îngălbenit din clonț, nenea Sava e cam gata! cîți ani să aibă, are o vîrstă, 86 de ani are, dar nu cît are el, cît are ea, o fi mai în vîrstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]