13,698 matches
-
Foto: Guliver Getty Images - Ia-mă de mână și trage-mă mai aproape. - De ce? - De mână. Avea ochi albaștri ca un cer dezbrăcat de iunie și buzele îi erau cireșii, așa goale, neascunse sub vreun ruj aiuritor. Îi picaseră obrajii de boală și totuși era atât de frumoasă. Părul pieptănat atent, cu cărare pe mijloc, era des și alb. Semăna cu doamna din Titanic, cea care, în tălpile goale, s-a suit pe barele de la pupa vaporului de cercetare și
Inima doamnei Maria () [Corola-blog/BlogPost/337792_a_339121]
-
copt în ultimul timp artiviștii de la Cluj (artiști + activiști). Doamnelor și domnilor: Mihnea Blidariu Delia: Au trecut 12 ani de la primul album (Asfalt, 2004). Despre albumul ăla se scria atunci că e „un album dureros, incitant, incomod, o palmă peste obrazul prostiei tihnite". Descrierea asta ar putea rămâne valabilă și pentru actualul album? (Dacă da - în opinia mea - rămâneți cea mai consecventă formație alternativ-românească.) Dacă nu, atunci despre ce “vorbește poetul” în albumul Aproape? Mihnea: Nu, “Aproape” e cât se poate
Rockerii ăia supărați, dar supărați fain! Interviu () [Corola-blog/BlogPost/337828_a_339157]
-
Încep și să râd, amintindu-mi de copilă și de crema de cacao, un râs zguduitor, epuizant, Doamne, ce bine e să râzi! Așa adorm, ghemuit, așa îi pun punct zilei ăsteia nebune, palide, cu o atingere de roșu în obraji. Acum nu mai exist, acum dispar. De departe, din piețele de Crăciun, se aud colinde.
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
Plângea amar. Auzisem seara trecută, la magazin, că moșul își va vinde oile. De ce plângea? Era ceva mirific dincolo de lacrimi, de poveștile ciobanilor, dincolo de puterea de înțelegere a oricărui profan? Un fior mi-a străbătut pielea și mi-a înfierbântat obrajii. Foto: Arhiva personală a autorului Am știut atunci, cu toată ființa, că vreau să fiu cioban. Un „vreau” care nu e simplă alegere, ci e necesitate, destin asumat. Că viața mea de până atunci nu fusese decât o continuă trântire
Povestea ca viață. Confesiunile omului-bufniță () [Corola-blog/BlogPost/337879_a_339208]
-
ceartă sunt nepotrivite. Copiii se împacă adeseori foarte repede și fără urmă de ranchiună. Nu seamănă cu adulții, care țin la supărare, deși noi, românii, suntem destul de renumiți pentru „pupat toți piața endependenți” - capacitatea de a ne pupa pe amândoi obrajii după ce ne-am bălăcărit grav. Totuși, la un copil supărarea poate să țină doar câteva secunde, în vreme ce la un adult se poate întinde semnificativ. La un moment dat, scriitorul Zaharia Stancu a rostit: „Hai să ne împăcăm, că suntem prea
Copii umiliți la școală. Ce puteți face dvs., ca părinți, și ce pot face eu, ca profesor, în cazul în care un copil este agresat de un coleg () [Corola-blog/BlogPost/337893_a_339222]
-
vapor și efectele speciale, de pe catarg. Trișez, mă ghemuiesc într‑un colț, ferită de furia elementelor. Număr rafturile cu ouă, 12 coloane, 15 rânduri, o matrice de ouă, de‑o parte și de alta a grozavei cabine. Bonetele femeilor flutură, obrajii lucesc. Se întunecă atunci când trec sitele peste masa de foosball, singura sursă de lumină, și se văd doar ouăle roșii, trei‑patru pe fiecare. Le scot și le pun în cofrajele de carton pregătite într‑un colț. Mă ofer să
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
hârțogăraia specifică, cu foile indescifrabile și întortocheate pe care trebuie să le completez, ajustându-mi scrisul de mână folosit atât de rar și aproape uitat în țăcănitul tastelor de calculator. Când o femeie zâmbește, noi, bărbații, prindem altă culoare în obraji. Când nu, ne ia cu galben verzui. Mai ales dacă dăm nas în nas cu o funcționară fără verighetă pusă pe torturat masculi. Dar în ziua aceea, coada nu mai trăia tensiunea așteptării. Ne minunam cu toții de comportamentul zglobiu al
Zâmbetul se asortează la orice [Corola-blog/BlogPost/100860_a_102152]
-
iubirea ascunsă în lăcașul inimii uitat de vreme, este candoare, lumină, este simfonia cuvintelor la lumina lumânării, Femeia, o divinitate un simbol greu de înțeles, greu de parcurs, un val care nu se va sparge niciodată, O lacrimă pe un obraz îmbătrânit de vreme, O mâna întinsă și deseori respinsă, O mamă o iubită, o puritate în viața oricui dar greu prețuită. O femeie uitată de toți de copii de nepoți. O femeie chinuită pe drumul vieți. O femeie care se
INTERVIU CU ALINA ARBAJTER, REALIZATOR LA ATHENAISRADIO, GERMANIA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344282_a_345611]
-
dar numărul pe care-l știam nu mai era valabil. Nici la fostul serviciu nu te-am găsit. Condoleanțe! Am auzit și de tatăl tău. Îmi pare tare rău.” Tremuram ca și cuprinsă de friguri. Lacrimile mi se scurgeau de pe obraz, pe bărbie și picurau în decolteul bluzei. Îmi mușcam buzele să nu se simtă reacția mea. “E atât de cărunt! îmi spunea sora mea. Acum vreo doi ani era doar ușor grizonat. Ce-o fi cu el?” Nu știu ce-
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
se-adună-n destrămare ... ”( Sunt, pag. 32). Am regăsit între paginile cărții o autobiografie a unui suflet. A unui suflet pentru care poezia este singura legătură cu viața. Pentru care poezia este singura arteră pulsând, prin care roșul se scurge, colorându-i obrajii cu valuri de emoție. Conștient de impactul pe care poezia sa o are asupra cititorului, de picăturile de sânge vărsat, din care se nasc neprețuitele grădini inflorescente ale cuvintelor, poetul este convins că timpul îi va transforma opera în mit
„GEOMETRIA FUMULUI” SAU „REPERELE AUTOBIOGRAFICE ALE POEZIEI” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344340_a_345669]
-
ferește de reaua uitătura) , scuipatul unui obiect sau aliment care devine astfel impropriu utilizării deci, eliminat din grup, “dat deoparte”, si scuipatul “între ochi” (adică acolo unde se gaseste cel de-al treilea ochi aflat în legătură cu divinul!), ori scuipatul pe obraz, ca o supremă dezaprobare (a se vedea “nu îți este rușine obrazului?”) a celui care prin actele sale negative este identificat probabil mental cu însuși “ducă-se pe puștii”, adică necuratul ! Există și un, l-aș numi eu, scuipat pozitiv
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
impropriu utilizării deci, eliminat din grup, “dat deoparte”, si scuipatul “între ochi” (adică acolo unde se gaseste cel de-al treilea ochi aflat în legătură cu divinul!), ori scuipatul pe obraz, ca o supremă dezaprobare (a se vedea “nu îți este rușine obrazului?”) a celui care prin actele sale negative este identificat probabil mental cu însuși “ducă-se pe puștii”, adică necuratul ! Există și un, l-aș numi eu, scuipat pozitiv , prin care românii se întăreau în vederea începerii unei acțiuni (spre exemplu scuipatul
ORIGINEA, TRADIŢIA ṢI PRACTICA SCUIPÃRII LA ROMÂNI de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344347_a_345676]
-
că Pândele mă are la mâna și vrea să-mi pună lațul de gât definitiv. - Pandelică, Brândușa este un boboc de față, ea merită să meargă în fața altarului cu cununița albă nepătata, eu nu pot, nu mă lasă inima și obrazul să fiu primul ei bărbat. Eu sunt însurat, am doi copii, pe care îi iubesc că pe ochii din cap, am o poziție care s-ar alege praful de ea. Treaba asta nu o fac nici în ruptul capului. Eu
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
bruma de pe tălpi. Feți frumoși și Zâne bune aduc zilele înapoi, Când din muguri Primăvara se uita frumos la noi! Ștrengărește un copil umple casa cu lumină Și-nfloresc în geam petunii, pentru iarna ce-o să vină! Au roșit ușor obrajii când îmi dai sărut pe gene Și în brațe mă cuprinde mult iubitul Moșul Ene! Îngerii aprind făclii și din harfe curge ruga, Cel umil se înaltă acum chiar de alții îl cred sluga! Stelele roiesc cu foc pe al
VREMEA... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344399_a_345728]
-
tărie, Când noaptea-ncepe, el e singur astru. Rătăcitor prin timp, de-o veșnicie, Spre zori se-mbracă-n trup de alabastru, E Venus, ce vestește vreun dezastru, În dragostea ce e sau ce-o să fie: Dezamăgiri cumplite și regrete, Obraji spălați de lacrimi și durere, Dorințe nerostite și secrete Și renunțări la clipe de plăcere. Dar marile iubiri rămân discrete, Sub ocrotirea stelei, în tăcere. ( Leonte Petre ) Referință Bibliografică: VENUS / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1758, Anul
VENUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344403_a_345732]
-
să știi că-mi faci vise senine, Că-mi umpli nopțile cu gânduri line, Că-mi dai curaj să pot merge-nainte. Aș vrea să-mi dai privirea să ți-o scald În lacrima iubirii ce se prelinge ne-ncetat Pe-obrazul cald și-nfrigurat Ce parcă de durere e-necat. Aș vrea în nopți cu lună plină Să vii alăturea să-mi fii Să nu mai pleci... să mi te-alături... Să nu-mi mai lași calea pustie Și drumul făr-de-ntoarcere-n priviri
AŞ VREA...! de NELIA VIULEŢ în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343737_a_345066]
-
anișori, așezată în iarbă, mângâia cu mânuțele ei mici și gingașe firele de iarbă crude și mătăsoase. E o mogâldeața de om ! Părul ,de culoarea grâului copt scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși ,verzi că nemărginita câmpie, obrajii albi că spumă laptelui dau chipului ei aură unui înger. Micuța și bondoaca, se ridică și alerga spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici. -Tăticule, ce este asta? întreba în timp ce întindea mâna în care erau câteva fire de
DUIOŞIE de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343746_a_345075]
-
temă comună; literatura și cititul. Pe banca noastră nu mai stătea nimeni, însă tot drumul nu am îndrăznit nici să ridic mâna spre doamna Minica. În anumite momente dumneaei mă atingea ușor cu mâna fie pe genunchi, fie îmi mângâia obrazul cu gingășie, ceea ce mă făcea să roșesc. A sesizat acest lucru. Eu o priveam parcă pentru prima dată, descoperind în privirea de femeie un fel de dorință, pe care însă nu reușeam să o înțeleg, nici ceea ce era ascuns în
CĂLĂTORIA CU MOCĂNIŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343769_a_345098]
-
singur la masă îi făcea semn să se apropie. Parcă îi cunoștea chipul. Se apropie și așeză tava pe masă. Bărbatul se ridică și îi așeză scaunul, poftind-o să ia loc, nu înainte de a-i săruta mâna și pe obraji. - Bună, ce mai faci? Nu te-am văzut de un car de ani! Nu mă mai cunoști? - Gicu, o, Doamne, cum să nu îmi amintesc de tine? Ei, la așa o întâlnire nu mă așteptam! Ce faci? Ești singur? - Da
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( IV ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343794_a_345123]
-
-n fir de iarbă degetul mi-l legi/ Să am, asemeni ție, un inel./ Ridici sprîncenele și nu-nțelegi/ Ce dor mi-a odrăslit în gînd din el,/ Că-n ochii mei te uiți adînc, deodată,/ Și cum îmi prinzi obrazul tulburat/ Te depărtezi de mine bujorată/ Cu capul greu către pămînt plecat." ("Poeme simple", 1927) Sau: „Și dulci treceau zilele toate și-arar dureri dădeau ocoale.../ Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!" ("În grădină", 1905, Dimitrie
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
ca în prima parte, apoi ne-am luat rămas bun. Eu i-am sărutat mâna, dar ea m-a tras de braț aproape de trupul ei, m-a privit în ochi cu oarece doză de înflăcărare și m-a sărutat pe obraji. „Mda! Are dreptate. Așa trebuia să procedez eu, mai ales după ce a fost de acord cu „locul de producție”. Putea să mă repeadă, să se simtă jignită... Ei, după atâția ani de singurătate duce și ea dorul, omenește vorbind”, gândeam
DUBLUL SENS AL UNEI ÎNTREBĂRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 615 din 06 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343786_a_345115]
-
icoana nu este o reproducere după natură sau o redare a frumuseții carnale sau trupești. Ci, pur și simplu, este o pictură stilizată, o pictură spiritualizată, dacă putem spune așa. Chipul apare transfigurat. Nu urmărim să reprezentăm frumusețea carnală - un obraz frumos, ochi frumoși, ci chipul interiorizat al omului care privește și înăuntrul lui și spre Dumnezeu. De aceea, sfinții în pictura ortodoxă apar cu fețele trase de post, de rugăciune, de meditație. Nu sunt asemenea sfinților lui Rafael sau Michelangelo
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
fie frumoasă... Când voi fi destul de mare o să am propria casă. Atunci vom fi doar noi doi. O să am grijă de tine, mamă! O să mă fac doctor! Voi fi om mare! Ce e racul mamă? și-și sterse lacrimile de pe obraz cu dosul palmei. Mama îl ia în brațe, se leagănă odată cu el. Brațele sunt moi, palmele ei aspre. Stomacul o doare, dar mama zâmbește: - Nu plânge puiule! Hai dormi! Mâine ai să mergi la Bădești la mama tatălui tău, eu
CHIP ASCUNS de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 623 din 14 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343822_a_345151]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > BLITZ-URI DE TOAMNĂ (HAIKU) Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 638 din 29 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului 1. Palme crăpate Și obrajii copți la soare - Răsplata-n hambare. 2. Ciori în gâlceavă Îi răpesc omului roada - Nucul își zornăie darul. 3. Strugurii trași pe roată Varsă-n ciubere lacrimi rubinii - Buze dulci, în răsfăț. 4. Cer zugrăvit în pepit Spre orizonturi văratice
BLITZ-URI DE TOAMNĂ (HAIKU) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 638 din 29 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343863_a_345192]
-
pricepute ale lui Marian Covache, iar șansele vieții l-au prins adeseori în îmbrățișări din care a știut să adune multe reușite. Îmi ascut cu răbdare întrebările (ce i le adresez) în privirea sa și încerc să-i simt pe obraji aromele desculțe ale meseriei de aviator, dar și parfumul încă proaspăt al unui jurnalist consacrat. În privința fizicului, este un bărbat de o înălțime medie, care a reușit să privească și chiar să atingă lucruri mărețe. Îmi amintește de zicala aceea
INTERVIU CU UN AVIATOR, MARIAN COVACHE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343873_a_345202]