5,154 matches
-
suferă de pe urma unei grave deficiențe neurocognitive determinată de renunțarea la Substanța M. Deși este considerat de supraveghetorii săi doar un corp umblător, "Bruce" reușește să zărească rânduri de flori albastre ascunse în lanurile de porumb, realizând că acestea sunt "Mors ontologica", sursa Substanței M. Sfârșitul cărții ni-l prezintă pe Bruce ascunzând o floare în pantof pentru a o da "prietenilor" săi - agenți de poliție sub acoperire care pozează în dependenți veniți la reabilitare la sediul Noii-Căi din Los Angeles - de
Substanța M () [Corola-website/Science/320782_a_322111]
-
care au ca element comun covingerea că fenomenele există independent de conștiința oamenilor, acționează asupra oamenilor și pot fi denumite prin cuvinte. În cazul admiterii existenței unei realități independentă de gândire, se vorbește despre un așa numit realism metafizic sau ontologic. Opus acestuia este realismul ce rezultă din cunoaștere, realismul epistemologic, care admite că lumea este într-adevăr conoscibilă, că opiniile noastre rezultă în mod principial din observația independentă a obiectelor existente, obiecte ale unei lumi identice tuturor observatorilor, a cărei
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
La acestea se adaugă noțiuni generale (roșeață, frumusețe), legi naturale, stări mentale (gânduri, reprezentări), valori morale și norme estetice. În luările de poziție filozofice pot fi combinate diverse puncte de vedere realistice. Astfel unele cazuri sunt interpretate de pe poziția realismului ontologic, refuzându-se punctul de vedere al realismului epistemologic, cum procedează unii filozofi ca John Searle sau Michael Devitt, pentru care realismul este o temă exclusiv de domeniul ontologiei. Existența lucrurilor în afara conștiinței oamenilor este în mare măsură necontestată. Realismul ontologic
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
ontologic, refuzându-se punctul de vedere al realismului epistemologic, cum procedează unii filozofi ca John Searle sau Michael Devitt, pentru care realismul este o temă exclusiv de domeniul ontologiei. Existența lucrurilor în afara conștiinței oamenilor este în mare măsură necontestată. Realismul ontologic admite că aceste lucruri ar exista chiar în absența oamenilor. Omul nu exercită nicio influența asupra existenței și structurii realității. Fără această aserțiune orice cercetare a naturii tuturor celor existente ar fi lipsită de sens. O poziție contrară în această
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
filozofia modernă, părerea cea mai răspândită asupra universaliior este exprimată de curentul denumit conceptualism, care admite că noțiunile generale sunt construite în conștiință, dar sunt în legătură nemijlocită cu lucrurile cărora corespund. În teoria cunoașterii, realismul pornește de la premizele realismului ontologic. Lucrurile și faptele existente sunt pentru realismul epistemologic cognosibile. Există o gamă largă de opinii privitoare la gradul sau măsura în care poate fi cunoscută lumea reală. O primă deosebire fundamentală constă în chestiunea, dacă obiectele cognoscibile sunt independente de
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
în raport cu regulile după care se recunoaște adevărul unei asemenea aserțiuni: Pornind de la filozofia valorilor de la începutul secolului al XX-lea (Heinrich Rickert, Robert Reininger), unii reprezentanți ai realismului etic consideră că valorile, ca entități cu particularități deosebite, au o existență ontologică proprie. După Max Scheler, există "calități valorice adevărate apriorice" independente de modificările produse în lumea binelui sau a răului, care se confirmă prin însăși evidența lor ("intuiționism moral"). Thomas Nagel consideră că, pentru evaluarea unei aserțiuni morale, este nevoie să
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
de faptul că realismul etic postulează tocmai condiția normativă a necesității logice de apreciere a unei conduite conform criteriilor morale. Neokantienii, ca John Rawls, admit că există maxime morale care sunt universal valabile pentru rațiunea practică. Această afirmație presupune existența ontologică a unor normative morale fundamentale. Rudolf Carnap consideră că discuția filozofică privind antagonismul dintre realism și idealsm reprezintă o problemă aparentă. Ținând seama de premizele metafizice în legătură atât cu tezele realismului, cât și cu cele ale idealismului, răspunsul la
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
culturii, p. 262). În urmare, poate fi majoră sau minoră după cum se construiește, ca un „cosmoid” sau, altfel spus, după șansele pe care singură și le dă sau și le descoperă de a face, dacă se poate spune așa, concurența ontologica lumii în sine. Intrând mai târziu în istorie și, încă, în prelungirea celei grecești, daca nu, mai degrabă, în analogie cu ea, filosofia română nu era, prin condiție, sortită precarității. Pentru că venea mai târziu și se va fi construit după
Filosofia antică () [Corola-website/Science/326143_a_327472]
-
rodnicie fără precedent. I-a mai apărut o carte bilingvă („Cosmologia finită și chestiuni de teosofie și de axiomatică”), o minunată „Introducere în aletheutică”, un volum de „Teatru”, cuprinzător a șapte piese, cu conținut istoric și de actualitate. Prin studiul ontologic „Leviathan”, conceput în 1992, Leon Birnbaum realizează o deschidere menită a depăși lumea gândirii „bipolare” (a lui „da” și „nu” sau a lui „bun” și „rău”) și deschide o nouă fereastră spre cunoașterea lumii reale, „n-polare”. Considerația de care
Leon Birnbaum () [Corola-website/Science/328038_a_329367]
-
urmat apoi, la studii fără frecvență, Facultatea de limba franceză (1970-1974), fără a o termina printr-o lucrare de licență. A luat doctoratul în Litere la Universitatea din București, cu "magna cum laude", în 2001, cu lucrarea "Miorița. O hermeneutică ontologică". A început să lucreze ca profesoară de limba română și franceză la Liceul agricol Poarta Albă (1967-1974), apoi, prin concurs, ca profesoară la Liceul de Construcții nr. 18 (devenit după 1989 Liceul Teoretic „Decebal”) din București (1974-2001) și la Liceul
Ștefania Mincu () [Corola-website/Science/328246_a_329575]
-
și este, de asemenea, descris ca o dezbatere între "raționaliști" și "reflectiviști". dezbaterea a fost începută de către Robert Keohane în dezbaterile Asociația Studilor Internaționale în 1988 și poate fi considerată o dezbatere epistemologica, despre cum putem ști "lucruri" decât una ontologica, care este o dezbatere cu privire la ceea ce putem pretinde să știm. A cincea ”Mare Dezbatere” Brown remarcând cu privire la posibilitatea acesteia, dar asugerat că dezbaterea s-ar putea referi la realismului critic, dar continuă să spună "Să sperăm că nu, pentru că primele
Marile Dezbateri () [Corola-website/Science/329349_a_330678]
-
11 și mijlocul secolului 14 este cunoscută ca 'medievală mijlocie' sau perioada 'scolastică'. În general, există un acord că aceasta a început cu Sfântul Anselm de Canterbury (1033-1109), filosof italian, teolog și oficial bisericesc, care este cunoscut ca autorul argumentului ontologic în favoarea existenței lui Dumnezeu. Secolul 13 și începutul secolului 14 sunt în general văzute ca perioada de apogeu a scolasticii. Începutul secolului 13 a fost martorul culmii recuperării filosofiei grecești. În Italia și Sicilia și, în cele din urmă, în
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
hierofanii. În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub formă de modele ideale (acțiuni și porunci date de zei, eroi etc.). Manifestându-se ca un model ideal, sacrul conferă lumii o valoare, o direcție și un sens: „manifestarea sacrului înalță ontologic lumea”. Potrivit acestui punct de vedere, toate lucrurile trebuie să imite sau să se conformeze modelelor sacre stabilite prin hierofanii pentru a avea o realitate adevărată: pentru omul tradițional, lucrurile „își dobândesc realitatea și identitatea numai în măsura participării lor
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
practica religioasă, Nursi afirma că urmează sunna, îndeplinește toate acțiunile religioase care se impun ("ferâiz"), evită de marile păcate ("kebâir"), concomitent cu efectuarea, în mod corect, a rugăciunilor zilnice. Viziunea lui Nursi asupra sufismului este prezenta din șase perspective: epistemologică, ontologică, antropologică, psihologică, teleologică și metodologică, pentru a facilita înțelegerea acesteia. Din aceasă perspectivă, Nursi consideră ca fiind surse valide de cunoaștere, printre altele, revelația, inspirația spirituală, "sunna", cunoașterea derivată din inimă și stări spirituale și cunoașterea directă a lui Dumnezeu
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
Pentru Nursi, principalele surse ale gnosisului pe care Dumnezeu le prezintă umanității, dovezi ale unității și unicității lui Sale ("tawhid"), sunt Profetul Muhammad, universul, Coranul și conștiința ("vicdan"). Din perspectivă teologică musulmană în general și sufită în particular, Dumnezeu este, ontologic vorbind, realitatea supremă, iar Nursi vorbește despre El ca fiind "Existentul în mod necesar" ("wâjib al-wujud"). În plus, teologic, Dumnezeu are nume și atribute divine care sunt reale, iar printre acestea Nursi se referă la El cu numele de Creatorul
Mișcarea Nurcu din Turcia () [Corola-website/Science/331075_a_332404]
-
is that an essence perceives itself” În articolul ,Hyle , Psyché et pneuma ou les trois types d’hommes ʼʼ François Favré , conturează o antropologie ternară care, potrivit teoriei sale este caracteristică gnozei universale, așa cum și Henry Corbin teoretizează. Astfel dimensiunile ontologice sunt: carnală (hylique), spirituală (psychique) și morală (pneumatique) fiecare dintre aceasta având corespondent în planul corpului (ğism). Așadar această triplă realitate, cum el însuși o denumește, s-ar regăsi, și la ,filo-teosofulʼʼ iranian Suhrawardī, pentru care lumea ar fi împărțită
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
potrivit căruia există patru lumi posibile. În explicarea acestei aserțiuini aduce în discuție perspectiva lui Corbin care a menționat că fiecare lume are propria realitate si propria funcție noetică, iar realitatea care îi corespunde are la rândul ei o realitate ontologica. (Corbin, 2003 : 60). La rândul ei, spațiul materializat în teosofia suhrawardiană la nivel abstract în lume (‘ălam ) se distinge prin anumite particularități. Ceea ce este necesar a fi diferențiat este lumea imaginală (‘ălam almithăl) care, în ceea ce privește filosofia iluminativă, se confundă cu
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
la Claremont Graduate University, Claremont, California (Statele Unite). Aici și-a realizat studiile doctorale despre John B. Cobb Jr. și David Ray Griffin. În 1997, își susține teza doctorala redactată sub coordonarea științifică a lui Marcel Crabbé : "Intuiție presistematica și intuiție ontologica la Alfred North Whitehead. Euristica pancreativismului epocii Harvard". [A se vedea rezumatul publicat în Chronique de l’Institut supérieur de Philosophie, Revue philosophique de Louvain, novembre 1997, pp. 793-794.] Din 1997 până în 2002 este membru cooptat la Centre de Logique
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]
-
punând, în același timp, la lucru un idiom science-fiction care nu abuzează de ermetism scientist. Criticul mai afirmă că partea originală a imaginarului lui Ionuț Caragea constă în viziunea unui univers postapocaliptic, transmundan, transportat integral în virtualitate, ca supremă inconsistență ontologică.. În august 2015, Ionuț Caragea publică la editura eLiteratura din București, versiunea revizuită și extinsă cu două capitole a seriei Uezen, purtând titlul "Discipolii zeilor de altădată".. Despre romanul „Discipolii zeilor de altădată” se pronunță și criticul Cătălin Badea-Gheracostea în
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
a ceva imaterial. Din punct de vedere epistemologic, idealismul se manifestă ca scepticism cu privire la posibilitatea cunoașterii vreunui lucru independent de minte. În sens sociologic, idealismul încearcă să evidențieze cum ideile umane — în special convingerile și valorile — modelează societatea. Ca doctrină ontologică, idealismul merge mai departe, afirmând că toate entitățile sunt compuse din minte sau spirit. Așadar, idealismul respinge teoriile fizicaliste și dualiste care eșuează să dea prioritate minții. O versiune extremă a acestui idealism poate exista în noțiunea filosofică de solipsism
Filosofie modernă () [Corola-website/Science/335069_a_336398]
-
și mai convingător de existență, în cadrul statului, a unui pluralism normativ inspirat de pluralismul social. Practicile continue ale vendetei și ‘urf (obiceiurilor) consolidează eficacitatea și eficiența presiunii familiei, comunității și satului asupra membrilor grupului. Numai atunci când nu mai există nimic ontologic real în spatele unei persoane individuale, atunci noțiunea de lege nu se mai referă la o ordine socială și naturală, ci la o ființă particulară individuală, în sensul modern al cuvântului. Cu toate acestea, în Egiptul de Jos, ordinea socială și
Vendeta în spațiul islamic () [Corola-website/Science/331845_a_333174]
-
este ulterior prezentată drept rezultatul unor așteptări dezamăgitoare sau chiar a unui optimism naiv, Platon exprimă ideea că arta îl va ajuta pe mizantrop să recunoască faptul că majoritatea oamenilor se află între bine și rău. Artistotel urmează un plan ontologic: mizantropul, fiind un om solitar, nu este om, el trebuie să fie sau bestie sau zeu; această credință va redenumi mizantropul sub numele de „starea bestiei”. Este important să existe o distincție clară între pesimismul filosofic și mizantropie. Immanuel Kant
Mizantropie () [Corola-website/Science/332735_a_334064]
-
spus, predicat, declarat sau asociat cu ceva”. O categorie este un atribut, o proprietate, calitate sau caracteristică care poate fi predicată despre un obiect. „[...] Remarc privitor la categorii[...] utilitatea lor logică în calitate de predicate pentru obiecte”. Kant le numește apredicate ontologice”. În filozofia aristotelică era un termen tehnic folosit cu referire la zece clase care împreună „ar acoperi” toate modurile de a fi. Un predicat din una dintre categorii ar putea, în anumite condiții și din pricina apartenenței sale categoriale, să fie
Categorie (Kant) () [Corola-website/Science/332744_a_334073]
-
la ideea de iluzie, nu ca o practică magică, ci ca un joc al divinității ce vizează un caracter ambiguu al lumii (existență și nonexistență). Mircea Eliade însuși afirma în eseul "Imagini și simboluri" (1952) că „existența în timp este ontologic o inexistență, o irealitate, lumea e o iluzie, e lipsită de realitate deoarece durata ei e limitată”. Eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a realizat un comentariu cu privire la
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
și ceresc, definiție pe care o găsim în fiecare manual de drept, cu atât mai mult trebuie să ne dăm seama că acest glas nemuritor și ceresc nu este produsul biologicului, că biologicul are dimensiunea lui, ci este un dat ontologic pentru că numai omul are conștiință. Și atunci când vorbim despre darea aceasta cea bună a lui Dumnezeu, ne referim efectiv la amprenta pe care Dumnezeu a lăsat-o în noi, iar această judecată de valoare este efectiv ceea ce Dumnezeu a lăsat
ÎPS Irineu: Biserica nu este instituție a statului ca să intre în sondaje by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101527_a_102819]