5,282 matches
-
Acest e efect este folosit de lilieci pentru prinderea insectelor după bătăile aripilor chiar și în desimea de crengi și frunze. Deseori rinolofidele folosesc strategia vânatului din ascunziș, asemănătoare cu cea a păsărilor (muscari). Arealul familiei cuprinde: Europa, Nordul Africii, Peninsula Arabică, partea de sud a Asiei până în Noua Guinee și Australia. Se întâlnesc patru s specii: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus blasii și Rhinolophus mehelyi, dintre care în România există doar două specii: R. hipposideros, R. ferrumequinum. specii: R. hipposideros
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Abdomenul de obicei este mai deschis la culoare decât spatele. În timpul repausului se învelește c cu aripile. Are niște excrescențe cornoase pe nas în formă de potcoavă, de unde îi și provine de denumirea. Răspândirea: E răspândit de la nordul Africii și Peninsula Arabică până în munții Himalaia, Koreea și Japonia, incluzând Europa de sud-vest și centrală. Este răspândit în România, formând populații numeroase. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în munți pâna la altitudinea de 3500 m, î în apropierea
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
a adultilor, la gri a puilor. Atârnă cu capul în j jos, cu aripile în mare masură acoperind corpul. Are niște excrescențe cornoase pe nas în formă de potcoavă, de unde îi și provine denumirea. Răspândirea: E răspândit la nordul Africii, Peninsula Arabică, Asia mică și mijlocie, o mare par parte a a Europei. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi întâlnit în munți până la altitudinea de 2000 m, î în apropierea lacurilor, în deșerturi. Vara se adăpostește în peșteri, mine
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
gri cu nuanțe b brune. Abdomenul este gri-albicios. Aripile sunt lungi ș și late. Urechile sunt de lungime medie. Răspândirea: Se întâlnește în Europa, de la Marea Mediteraneană, Caucaz, în Asia, până la nordul Kazahstanului, dar și în nordul Africii și în peninsula Arabică.În România este larg răspândit. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Preferă zonele aride zonele aride și pe cele împădurite. Vara se adăpostește în peșteri grote, mine. Poate fi întîlnit și în podurile caselor, în beciuri. Modul de hrănire
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
deasă, cu baza firului de păr mai închisă la culoare. Spinarea este brun-cenu cenușie iar abdomenul este gri-albicios. Urechile ș și patagiul sunt de un gri-albicioase. Răspândirea: Se întâlnește în întreaga Europa, spre sud pâna în Africa de nord și peninsula Arabică, spre est pâna în Ural. Este rar întâlnit în în România. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Populează zonele împ zonele împădurite. Vara, se adăpostește în scorburile și sub scoarța copacilor. Formează colonii de reproducere în scorburi de zeci
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
anvergura aripilor 36 de 18-22 cm. Greutatea nu depășește 3-8 gr. Blana este deasă și scurtă. Culoarea spatelui variază de la cafeniu la cafeniu roșcat. Abdomenul este puțin ma mai deschis la culoare. Raspândirea: Se întâlnește în Europa, Africa de nord, peninsula Arabică, subcontinentul Indian. Habitatul de adăpostire și de hrănire: Poate fi în întâlnit în locuri populate de om. Vara se adăpostește în diverse construcții (podurile caselor, clădiri vechi), mai rar în s scorburile sau sub scoarța copacilor. Iarna preferă cavit
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Europei se află fără îndoială Primul Război Mondial, care a slăbit continentul în mod profund. Prima întrebare care trebuie pusă atunci când se încearcă trasarea unor limite ale Europei este aceea a limitelor identității sale. Strict geografic vorbind, Europa este o peninsulă a Asiei, deci nu un continent. Așadar, identitatea europeană nu este în mod primordial o problemă geografică, ci o problemă culturală, iar apartenența la spațiul european o chestiune care ține de alegere. Ne-am obișnuit cu ideea că Europa este
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
teritoriale. În Europa de Vest, expresiile inițiale ale acestui resentiment ce a generat germenele naționalismului s-au manifestat în patru împrejurări majore. Prima dintre acestea constă în ciocnirea dintre două popoare inconciliabile, cel musulman și cel creștin, și se produce în spațiul Peninsulei Iberice. Trebuie să avem în vedere însă și alte mecanisme, de mai mică intensitate, ce au concurat la autoidentificarea altor "națiuni medievale", în afară de Spania. Între acestea, avem în vedere revoltele populare orientate la început împotriva oricărei forme de putere, pentru ca
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
îndelungată într-o astfel de situație și datorită acestor frontiere generatoare de vitregii absolute au apărut identitățile colective și grupările lor politice inițiale. Emergența concepției despre destinul comun al diverselor populații este ilustrată în cel mai înalt grad de situația Peninsulei Iberice care, din secolul al VIII-lea pînă în secolul al XV-lea, era marcată de o "cicatrice", spațiu ce separa popoarele sale creștine de cele musulmane, și aceasta înainte ca în Europa de Vest să se fi conturat națiunile medievale ale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
caractere arabe în spațiul musulman cît și în cel creștin deopotrivă; înșiși califii și nobilii de origine arabă și-au hispanizat limbajul și chiar modul de gîndire. În orice caz însă, superficială sau profundă, amprenta arabo-musulmană perceptibilă în întreg ansamblul Peninsulei n-a diminuat cu nimic antagonismul și resentimentul creștinilor. Faptul că, în secolul al XIV-lea, un rege creștin al Sevillei a pus să se graveze pe Alcazar inscripția "Glorie domnului nostru sultanul Don Pedro"92 în arabă nu înseamnă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fapt a înscris această voință și această speranță într-un imaginar național avant la lettre. Rezistența spaniolă a fost promptă. În 711, Tariq debarcă pe coasta andaluză pentru ca în următorii douăzeci de ani să extindă stăpînirea musulmană aproape peste toată Peninsula Iberică. În 718 însă, Pelayo, conducătorul unei bande, ridică stindardul revoltei, îi înfruntă pe arabi la Cavadonga în 722 și pune bazele unei redute creștine, Regatul Asturiei, înainte de a fi început luptele de recucerire în est, în direcția Barcelonei, reluată
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
hispanici. Acest proces culminează în secolul al X-lea cînd Spania arabă abandonează acest nume iar atributul hispanicității este atribuit spațiului imaginar și politic al creștinilor. Totodată încep să se afirme și pretențiile de suveranitate ale regilor creștini din nordul Peninsulei, care consideră uzurparea musulmană a patriei lor drept nulă și neavenită. Pentru a stabili clar acest principiu, Ramiro al II-lea se intitulează rege-împărat; succesorul său își va lua titlul de bazileus, urmînd ca Alphonse VI să definitiveze mai explicit
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
instaurate între 1931-1939 și restaurate de către monarhia democratică în 1977. Cum se explică acest contrast dintre moderația catalană și exacerbarea particularismului basc? Fără îndoială, observînd că interpretările obișnuite ale politicienilor asupra emergenței tardive a identităților culturale, sînt diferite, în cazul Peninsulei Iberice, de cele aplicate Europei Centrale și în special țărilor fostului imperiu al Habsburgilor. Expresia identităților bască și catalană provine în ambele cazuri, deși se manifestă diferit, din eșecul încercării de a forma un stat spaniol unitar, în decursul secolului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la "controlul intrărilor în Baltica, învăluirea operațiunilor noastre navale și a atacurilor noastre aeriene asupra Britaniei". Între alte avantaje importante: ieșirea spre Atlanticul de Nord, nicio posibilitate de amplasare a unei bariere de mine de către britanici [1, p. 194]. Astfel, Peninsula scandinavă a devenit scena unui conflict neașteptat. În Norvegia s-a încercat, mai întâi, un proces de intimidare. Pe 5 aprilie 1940, ambasadorul german la Oslo a invitat membrii guvernului norvegian, precum și alte personalități să vizioneze un film despre războiul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
dictonul conform căruia "Vremea este totdeauna neutră". "Nimic mai neadevărat", a scris Dwight Eisenhower [2, p. 330]. Planul "Overlord" acorda o importanță deosebită succesului acțiunii de desant maritim pe plaja denumită în cod "Utah", situată pe litoralul de est al Peninsulei Cotentin. Astfel, devenea posibilă ocuparea rapidă a portului Cherbourg. Fără capturarea acestui port, inamicul putea încercui capul de pod creat și compromite întreaga operațiune "Overlord" [2, p. 330]. La 15 mai, sub conducerea SHAEF (Supreme Headquarters, Allied Expeditionary Force), a
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
s-au instalat la Portsmouth, pe coasta de sud a Angliei, principalul punct de îmbarcare. Chiar în ceasul al 12-lea înainte de debarcare s-au ivit mari dileme: comandantul șef al aviației, Leigh-Mallory, considera inoportună debarcarea diviziilor americane aeropurtate în Peninsula Cotentin din cauza terenului nefavorabil și împotrivirii inamicului. Reflectând asupra situației, Eisenhower a considerat că nu era justificată ipoteza pesimistă a colaboratorului său [2, p. 339]. Imensa tabără militară din sudul Angliei, cu instruirea făcută, mai aștepta decizia debarcării în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
mai înverșunate din tot războiul. În anumite zone n-a fost posibilă decât speța cea mai păcătoasă de luptă lupta corp la corp. La mijlocul lunii iulie, Armata 1 americană a atins în sectorul ei aliniamentul Saint-Lô coasta de vest a Peninsulei Cotentin, de pe care putea lansa un puternic asalt. Asigurarea materială a fost esențială. Serviciile s-au preocupat de nevoile zilnice, constituind munți de provizii. Până la 2 iulie 1944, s-au debarcat în Normandia aproximativ 1.000.000 de oameni, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
9 dyade (15,5%) de câte 3 drumuri, iar 12 (20,7%) de câte 2. Cele mai numeroase tronsoane frontaliere (16 dyade - 27,6%) dispun doar de un singur punct rutier de tranzit și cuprind în special frontierele dintre statele peninsulei arabice, situate în plin deșert. Și unele dintre frontierele sahariene se regăsesc în această categorie: dyadele dintre Libia-Sudan, Libia-Egipt, Libia-Ciad, Libia-Niger sunt intersectate tot de câte o singură cale rutieră exploatată în condiții de minimă întreținere tehnică. Există însă și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
dintre Algeria-Mauritania, Algeria Mali, Algeria-Niger, Mauritania-Senegal, Eritrea-Djibouti sunt străbătute de câte 2 drumuri, frontierele Mauritania-Sahara Occidentală, Maroc-Sahara Occidentală, Somalia Etiopia, Somalia-Kenya sunt traversate de câte 4 șosele, iar Mauritania-Mali și Siria-Irak sunt legate prin câte 5 căi de acces. În peninsula arabă se găsește și singura dyadă terestră fără nici o legătură rutieră între două state vecine, respectiv frontiera dintre Arabia Saudită extern-limitrofe, grație densității de 1,16-1,54 puncte rutiere de trecere/100 km. Într-o situație similară se găsește și Qatarul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
a epocii, deși diminuat față de perioada precedentă, căpătând în schimb un rol strategic din ce în ce mai important odată cu începuturile penetrării puterilor occidentale (britanici, francezi, spanioli) în regiune. Tot din evul mediu datează întemeierea de către arabi a primelor porturi pe coasta meridională a peninsulei arabe, odată cu apetența emirilor locali pentru expansiunea către Africa de est și odată cu dezvoltarea rutelor comerciale între Europa șiAsia de sud.Așa s-au dezvoltat nucleele portuare Masqat,Aden, folosite până în prima jumătate a secolului al XIX-lea drept baze
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
Golful Persic) dispun resursele necesare și de deschiderile maritime largi, care le-ar fi permis construirea unor amenajări portuare mai numeroase și de anvergură mai mare. În virtutea valențelor istorice de racord și interfață ale lumii mediteraneene, în aria nord-africană, spre deosebire de peninsula arabă, existau încă din perioadele anterioare infrastructuri portuare, care au trebuit doar modernizate și adaptate exigențelor modernității. Cele mai dotate state din acest punct de vedere sunt tot din Africa, respectiv Egipt cu 39 porturi maritime și fluviale - cel mai
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
de interes local (Egipt - 41% din totalul porturilor proprii, Libia - 41,6%, Algeria - 30,7%, Oman - 50%, Arabia Saudită - 25%), folosite pentru pescuit, pentru tranzit local sau chiar pentru ocupații tradiționale astăzi revolute, precum pescuitul de perle (pe șelful continental din jurul peninsulei arabe). Astfel, porturile de interes local dețin majoritatea în infrastructura portuară a 5 state (Sahara Occidentală, Sudan, Somalia, Comore, Irak), dețin ponderi între 25 - 50% în 10 state (Algeria, Maroc, Egipt, Libia, Tunisia, Eritrea, Arabia Saudită, Oman, Yemen, Siria), iar alte 9
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
deținătoare de resurse petro-gazeifere. Spre exemplu, Libanul deține două terminale la Saïda și El-Mina care reprezintă debușeul mediteraneean a două conducte magistrale petroliere ce pornesc una din Golful Persic și una ca derivație a unei conducte de pe teritoriul Siriei, traversează peninsula arabă și aduc țițeiul pe țărmul libanez de unde este transbordat pe nave pentru export. Într-o situație asemănătoare se află terminalul Baniyas din Siria, aprovizionat de conducta care traversează deșertul sirian și aduce hidrocarburile exploatate în câmpurile petrogazeifere din nordul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
legătura între câmpurile petrolifere din centrul Irakului și portul turc Ceyhan, către care converg de altfel mai multe petroducte, inclusiv magistrala Baku-Tbilisi Ceyhan, construită în ultimii ani. Conducta petrolieră egipteano-iordaniană construită în 2003 pe sub Golful Suez, transportă petrolul egiptean prin peninsula Sinai până în portul iordanian Aqaba. Din aceiași categorie fac parte gazoductele ce aduc hidrocarburile algeriene până la terminalele portuare de pe litoralul Tunisiei și de aici prin conducta transmediteraneeană până în Sicilia. Gazoductul dat în funcțiune în 1999 în cadrul proiectului Dolphin, transportă gazele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
coasta Mării Roșii. Pe cât este de diversificată repartiția spațială a oleoductelor, pe atât sunt de diferite și vechimea lor și gradul lor de utilizare. Primele conducte petroliere au fost construite imediat după începerea exploatării pe scară industrială a hidrocarburilor în peninsula arabă și în Irak, dar datorită complicațiilor conflictuale araboisraeliene ce au urmat întemeierii statului Israel, aceste petroducte au cunoscut un regim de funcționare parțial și cu sincope. Astfel, în anii ’40 a fost construit oleoductul menit să transporte hidrocarburile din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]